Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 329/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.329
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta prin împotriva încheierii din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea pârâtului intimat,lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat pune concluzii de respingere a recursului, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri dar nu înaintea ridicării ședinței de judecată se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă, care solicită admiterea recursului conform motivelor invocate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Timiș în ședința publică din 12.12.2007, s-a dispus suspendarea judecării apelului formulat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 11675 din 15.12.2006, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. 1865/2006, până la soluționarea în mod definitiv a cauzei penale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut că față de intimatul s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care are o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în cauza aflată în apel, astfel încât sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta prin tatăl său, criticând hotărârea pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că încheierea pronunțată de instanța de apel este greșită deoarece, în speță, este vorba despre un litigiu civil care nu este influențat de soluția ce urmează a se pronunța în dosarul penal.
S-a susținut că temeiul acțiunii civile îl reprezintă culpa profesională, ce ar putea să rezulte din verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale, nicidecum vinovăția penală.
Reclamanta a considerat că în contextul în care poate să dovedească îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii delictuale, inclusiv culpa, calea aleasă este corectă, mai ales că dosarul penal tergiversează din anul 2002 și s-ar putea să mai dureze iar reclamanta nu poate beneficia de plata unor despăgubiri periodice pe timpul minoratului.
În drept, recursul a fost motivat cu dispozițiile cuprinse în art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea încheierii recurate în raport de motivele de recurs invocate și dispozițiile cuprinse în art. 304 și urm. Cod procedură civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Astfel, obiectul acțiunii reclamantei l-a constituit cererea acesteia privind obligarea pârâtului la plata unor sume de bani lunare reprezentând despăgubiri periodice, începând cu data producerii prejudiciului și până la finalizarea studiilor reclamantei, în temeiul art. 998, 999 Cod civil, pentru culpă medicală de diligență profesională.
S-a susținut că pârâtul - medic primar de obstetrică ginecologie la Spitalul Dr. din T - a asistat-o pe mama reclamantei în perioada sarcinii și postnatal, însă, la scurt timp după naștere, datorită îngrijirii și tratamentului inadecvat, aceasta a decedat.
La data de 02.10.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa pronunțat Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, în baza art. 10 lit. a Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 178 al. 2 Cod penal.
Ulterior, prin sentința penală nr. 640/207/ a Judecătoriei Timișoaras -a dispus începerea urmăririi penale pe motive procedurale, aspect reținut și prin decizia penală nr. 559/R/04.06.2007 a Tribunalului Timiș.
Față de specificul cauzei, de probele aflate la dosar și necesitatea dovedirii de către reclamantă a îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive a răspunderii civile delictuale (și anume: prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite), instanța constată că, în speța de față, problema stabilirii culpei profesionale este dificilă neputând fi apreciată de judecători pe baza unor criterii exterioare și obiective; mai mult, culpa trebuie dovedită de persoana care pretinde reparația pagubei, context față de care, pentru a putea pronunța o hotărâre legală este necesar să se aștepte soluția din dosarul penal urmând a se relua judecata după rămânerea definitivă a hotărârii penale.
Ca urmare, pentru cele ce preced Curtea, stabilește că în mod corect tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza art. 244 pct. 2 Cod procedură civilă, până la soluționarea cauzei penale, astfel că va păstra ca legală această hotărâre și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta prin împotriva încheierii din 12 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.04.2008
Tehnored /14.04.2008
Ex.2
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
