Obligație de a face. Decizia 331/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.331
Ședința publică din 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 3: Lucian Lăpădat
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 43/A/28.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, asistat de avocata, care se prezintă și pentru reclamanta intimată, lipsă fiind pârâtul recurent.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța apreciază întâmpinarea depusă prin serviciul registratură ca și concluzii scrise și nemaifiind de formulat alte cereri se acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată, menținerea celor două hotărâri ca temeinice și legale, conform motivelor din concluziile scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 8133 din 05.09.2007, (astfel cum a fost îndreptată prin încheierea dată în camera de consiliu din 04.10.2007), Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului și în consecință a obligat pârâtul să predea reclamanților originalul titlului de proprietate nr. 25434/49/09.03.1999.
În esență, instanța de fond a reținut că prin titlul de proprietate evidențiat mai sus s-a reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 ha 8000 mp, teren situată pe teritoriul satului comuna în favoarea numitei, moștenitoare a defunctului, bunica paternă a reclamanților.
Reclamanții au susținut că titlul de proprietate se află în posesia pârâtului fără temei legal, aspect necontestat de către pârât, astfel că acțiunea reclamanților a fost admisă în modalitatea arătată mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, calificat de instanță ca fiind apel,(având în vedere obiectul neevaluabil al acțiunii), pârâtul, solicitând schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea apelului s-a arătat că dovezile depuse de reclamanți în dosarul de fond nu atestă că titlul de proprietate în litigiu se află în posesia apelantului iar hotărârea instanței de fond este întemeiată pe o prezumție simplă deși Primăria nu a confirmat sau infirmat persoana căreia i-ar fi predat titlul de proprietate.
Apelul nu a fost motivat în drept.
Prin întâmpinare, reclamanții intimați au solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că pârâtul nu a răspuns notificării prealabile sesizării instanței de a preda titlul de proprietate, iar în cursul litigiului de fond, nu s-a prezentat deși a fost legal citat cu mențiunea la interogator, toate acestea fiind împrejurări ce prezumă temeinicia pretențiilor reclamanților.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul își menține poziția inițială, arătând că nu a ridicat și nu a semnat de primirea titlului de proprietate în litigiu.
În apel, intimații au depus ca probe noi, adeverința nr.5644/15.11.2007, eliberată de Primăria comunei.
Prin decizia civilă nr. 43/A/28.01.2008, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș - secția civilă - respinge apelul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 8136/05.09.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Obligă apelantul să plătească intimaților 836 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarea stare de fapt și de drept:
În dosarul de fond, pârâtul nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citat cu mențiunea "la interogator", nu a formulat întâmpinare și nu a propus probe în apărare, în consecință, în mod corect instanța de fond a apreciat poziția procesuală a pârâtului, conform art. 225 Cod procedură civilă, care, coroborată cu probatoriul administrat în cauză a permis primei instanțe prezumția simplă favorabilă pretențiilor reclamanților, în sensul arătat de art. de art. 1199 Cod civil.
Suplimentarea probei în apel atestă fără echivoc că într-adevăr titlul de proprietate în litigiu a fost eliberat pârâtului la data de 23.02.2000, astfel cum rezultă din adresa nr. 5644/15.11.2007, a Primăriei comunei (aflată la fila 12 dosar apel).
Prin urmare, susținerile pârâtului privind lipsa dovezilor ce ar atesta predarea titlului de proprietate către sine sunt vădit nefondate, motiv pentru care, apelul său a fost respins.
Împotriva acestei decizii civile de apel a declarat recurs, în termen legal pârâtul, solicitând casarea ei cu trimiterea spre rejudecare, invocând în drept art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, motivând că își contestă semnătura de pe titlul de proprietate, solicitând efectuarea unei expertize grafologice.
Verificând decizia civilă recurată, prin prisma dispozițiilor art.299 și urm. Cod procedură civilă, în raport de motivul de recurs invocat, față de starea de fapt din dosar, ca și de probele administrate în cauză, Curtea stabilește că recursul de față al pârâtului de mai sus este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, deoarece bine și cu temei a fost respins și apelul aceluiași pârât.
Într-adevăr, examinându-se cauza sub toate aspectele invocate, din analiza întregului material probator de la dosar, Curtea constată că decizia civilă recurată este legală și temeinică, întrucât instanța de apel a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut și o justă aplicare și interpretare a dispozițiile legale în materie, prev. de art. 1199 Cod civil,(referitor la prezumții) și art. 252 Cod procedură civilă(privitor la refuzul de a răspunde la interogatoriu sau a neînfățișării în instanță a pârâtului), când a confirmat soluția primei instanțe, neconstatându-se din oficiu nici motive de ordine publică de natură să atragă casarea ori modificarea deciziei civile atacate, conform art. 306 al. 2 Cod procedură civilă, corect fiind respins apelul pârâtului, pentru considerentele expuse judicios de către instanța de apel, însușite și de C, ca instanță de control judiciar, criticile formulate în recurs, nefiind întemeiate.
Astfel, Curtea consideră prezentul recurs al pârâtului ca neîntemeiat și va fi respins ca atare, întrucât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în speță, câtă vreme hotărârea atacată nu este lipsită de temei legal și nici nu este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, acest temei de drept invocat nefiind nici motivat, nearătându-se adică ce fel de dispoziții legale ar fi fost încălcate ori aplicate greșit de către instanța de apel.
Ca atare, Curtea mai apreciază că nu este cazul casării deciziei civile recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, în vederea efectuării unei expertize grafologice, cum solicită recurentul, pe de o parte pentru că potrivit art. 305 Cod procedură civilă, în recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, or, în speță, acest recurent nu invocă înscrisuri noi, ci solicită o probă cu expertiză, care însă apare inadmisibilă, în recurs, iar pe de altă parte, cerințele art. 312 al. 3 Cod procedură civilă,(care reglementează materia casării cu trimitere pentru necesitatea administrării de noi probe) nu sunt îndeplinite în cauză.
Aceasta, deoarece, în fața primei instanțe (ca și prin refuzul de a răspunde la interogator și de a se prezenta în instanță, precum și la notificarea ce i s-a făcut prin executorul judecătoresc) recurentul nu a contestat niciodată faptul primirii titlului de proprietate, în cauză, nu s-a prezentat la interogator(deși a fost legal citat) și nici nu a depus întâmpinare.
De asemenea, același recurent, nici în fața instanței de apel nu s-a prezentat, iar prin motivele de apel nu a contestat primirea titlului ci a afirmat doar că intimații reclamanți nu au făcut dovada că el(pârâtul recurent)ar fi persoana, care a primit titlul, iar după ce în apel s-a depus - la cererea reclamanților intimați și - dovada cu nr. 5664/15.11.2007, a Primăriei comunei, jud. T,(referitoare la eliberarea titlului de proprietate nr. 25434/49/ 09.03.1999, vizând pe moștenitoarea, titlu ce a fost eliberat la 23.02.2000, recurentului în baza unui contract olograf), același recurent prin răspunsul la întâmpinare, arată că reclamanții pot cere un nou titlu de proprietate, de unde rezultă concluzia logică că recurentul cunoaște faptul că acest titlu original de proprietate nu se află în posesia Primăriei, nici a reclamanților, ci, așa cum atesta această primărie, prin citata dovadă, se află în posesia recurentului, corect fiind astfel admisă acțiunea reclamanților, în modul sus-menționat.
În consecință, cum nici în fața instanței de apel, recurentul pârât nu s-a prezentat și nici nu a cerut expertizarea semnăturii sale, ci s-a limitat la a face doar simple afirmații (nedovedite), Curtea constată că decizia civilă recurată se întemeiază just pe un înscris oficial provenit de o autoritate publică, administrativă, locală, care emis titlul de proprietate și care, în mod cert are evidența persoanelor cărora le-a predat titlurile de proprietate (în speță recurentului pârât) și este cazul respingerii recursului acestui pârât.
Așa fiind, în raport de toate considerentele ce preced și cum critica formulată în recurs nu este întemeiată, ea nefiind de natură a-l face admisibil și a influența soluția pronunțată în apel, care este deci corectă sub toate aspectele, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat acest recurs al pârâtului de mai sus, menținând în vigoare decizia civilă atacată, pe care o verifică drept legală și temeinică, fiind pronunțată în concordanță cu toate probele dosarului cauzei și cu respectarea principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil,(în sensul rezolvării prezentului litigiu, în limitele investirii instanței), recurentul nedovedind incidența în cauză a motivului de recurs invocat, prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, potrivit tuturor argumentelor de mai sus, expuse pe larg de
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, aflat în culpă procesuală, ca parte căzută în proces, reclamantul pârât de mai sus va fi obligat să plătească reclamanților intimați menționați - la cererea acestora - suma de 357 lei RON, cheltuieli de judecată, în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu împuternicirea avocațială nr. 59/2008 și chitanța aferentă nr. 72/26.03.2008, ambele ale Baroului T, aflate la dosarul cauzei de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile de apel nr. 43/A/28.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă - în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, având ca obiect obligație de a face.
Obligă recurentul pârât de mai sus să plătească intimaților reclamanți menționați suma de 357 lei RON, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorar avocațial.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /14.04.2008
Tehnored /22.04.2008
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat
