Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 336/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu judecător
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamanta - - -.,--5, județul V, împotriva sentinței civile nr.1062 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 20.02.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reclamanta "" a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor solicitate de către Cabinetul de avocat, în cazul în care reclamanta va cădea în pretenții, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în baza contractului de prestări servicii nr.1/2001, modificat prin mai multe acte adiționale, acest cabinet de avocatură a solicitat de la reclamantă suma de 40.600 lei, reprezentând contravaloare servicii, iar acest contract a fost semnat din partea reclamantei de pârâtul care deținea funcția de director și de reprezentant legal al societății reclamante.
A mai arătat reclamanta că acest contract conține clauze neconforme cu dispozițiile legale în materie contractuală.
Dosarul ce are ca obiect pretențiile comerciale solicitate de către Cabinet avocat este înregistrat pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea sub nr-, dosar în care a fost înregistrată cererea de chemare în garanție ce face obiectul dosarului de față.
Prin sentința civilă nr.4776 din 27 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, s-a declinat competența materială de soluționare a cauzei formulată de reclamanta "" în favoarea Tribunalului Vâlcea, pe considerentul că temeiul juridic al cererii este raportul de muncă, potrivit contractului individual de muncă nr.100/2001 existent la data încheierii contractului de prestări servicii nr.1/2001 între cele două părți.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, susținând că este prescris dreptul material la acțiune, potrivit dispozițiilor art.283 alin.1 lit.c Codul muncii. În acest sens a arătat că dreptul reclamantei la acțiune s-a născut la data când s-a încheiat contractul de prestări servicii, respectiv 17.10.2001, aceasta fiind fapta considerată de către pârâtă ca producătoare de prejudicii.
Pe fondul cauzei, pârâtul a precizat că încheierea acestui contract de prestări servicii cu un cabinet de avocat se impunea tocmai din cauza pregătirii extrem de precare a membrilor oficiului juridic din cadrul "", iar dacă sau Consiliul de administrație al ar fi considerat că acest contract nu este oportun sau conține clauze neconforme cu dispozițiile legale ar fi sancționat încheierea acestuia. Mai mult, legalitatea clauzelor contractului a fost confirmată de instanțele de judecată care au respins în mod irevocabil acțiunea de reziliere a contractului de prestări servicii nr.1/17.10.2001.
Prin sentința civilă nr.1062 din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul, precum și acțiunea formulată de reclamanta "", reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.283 lit.c Cod procedură civilă, cererea în vederea soluționării conflictelor de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator. Dreptul material la acțiune al angajatorului s-a născut la data de 6 decembrie 2007, data rămânerii definitive a sentinței civile nr.6495/2007, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet avocat în contradictoriu cu pârâta "" și s-a dispus obligarea acesteia să achite reclamantului suma de 40.600 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale și la 9 578,19 lei dobânda legală, precum și 5.350,7 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a statua astfel, judecătoria a reținut că potrivit dispozițiilor art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar contractul de prestări servicii nr.1/17.10.2001 și-a produs efectele deplin pe toată durata ființării sale, nefiind constatat ca nelegal sau reziliat până în prezent.
În raport de data promovării acțiunii, tribunalul a constatat că excepția prescripției dreptului material la acțiune este neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanta "" a sesizat instanța de judecată solicitând ca în contradictoriu cu pârâtul să se dispună obligarea acestuia la plata sumelor de bani provenite din contractul de prestări servicii nr.1/17.10.2001, încheiat cu Cabinetul de avocat, având în vedere raporturile juridice de dreptul muncii dintre cele două părți și dispozițiile art.270 și 294 Codul muncii.
Conform dispozițiilor art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din analiza acestor prevederi legale rezultă că, pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa salariatului.
În ceea ce privește calitatea de salariat la reclamanta "", tribunalul a constatat că între părți au existat raporturi juridice de dreptul muncii, situație ce rezultă din încheierea contractului individual de muncă și a contractului de performanță, precum și din prevederile art.294 Codul muncii, conform cărora prin salariați cu funcție de conducere se înțeleg, printre alții, directorii generali și președintele Consiliului de administrație, dacă este și salariat.
Referitor la pretinsa faptă ilicită și personală a pârâtului, aceasta se analizează în raport cu obligațiile de serviciu ce decurg din contractul individual de muncă. Angajatorul trebuie să dovedească în instanță ce sarcini de serviciu avea salariatul, sarcini a căror neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare a creat prejudiciul respectiv. Or, prin încheierea unui contract de prestări servicii cu un cabinet de avocatură, a cărui legalitate și temeinicie a fost analizată prin sentința civilă nr.7512/06.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 2, nu se poate reține că s-a comis o faptă cu un caracter ilicit de natură să antreneze răspunderea patrimonială a pârâtului.
Întrucât lipsa uneia dintre condițiile enumerate mai sus înlătură răspunderea patrimonială a angajatului față de angajatorul său, respectiv fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, tribunalul a apreciat că este inutilă verificarea îndeplinirii celorlalte trei condiții care pot atrage răspunderea patrimonială, iar în baza art.270 Codul munciia respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva sentinței civile nr.1062/26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, reclamanta "" R V, care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive:
- hotărârea pronunțată la fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în mod eronat, în raport de probele administrate, s-a reținut de tribunal că nu există o faptă ilicită și personală a pârâtului la încheierea contractului de prestări servicii nr.1 din 17.10.2001 cu Cabinet de Avocat " ", deoarece în cauză rezultă că intimatul în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație avea datoria să stopeze cheltuirea în mod inoportun, neeconomicos sau fără bază legală a unor sume de bani ai societății recurente și anume prestația periodică pentru avocatul sus-citat.
De asemenea, în dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că pârâtul a avut mai multe procese de insultă și calomnie în care, pe de o parte era parte vătămată, iar pe de altă parte inculpat, cauze care sunt personale și care nu trebuiau fi plătite de societatea recurentă a cărei director a fost, iar onorariul avocatului trebuia achitat de intimat.
Tot în acest motiv de recurs s-a menționat că intimatul-pârât nu a adus la cunoștința consilierilor juridici ai societății recurente despre existența încheierii contractului de prestări servicii nr.1 din 17.10.2001 cu Cabinet de Avocat " ".
Recurenta a menționat și faptul că la data de 17 octombrie 2001 a fost încheiat un act adițional la contractul de prestări servicii sus-menționat, care avea ca obiect acordarea de asistență și reprezentare a intimatului-pârât în calitatea sa de director general în procesele penale de insultă și calomnie pe care le avea cu persoane fizice și redactori ai ziarului " ", ceea ce de fapt reprezintă adevăratul scop al încheierii acestui contract nr.1/17.10.2001.
S-a mai precizat că instanța de fond a interpretat greșit probatoriul administrat, în sensul că nu s-a pronunțat pe actul adițional la contractul de prestări servicii și nu a avut în vedere procesul-verbal de control din 11.06.2004 al V și adresa nr.8243 din 24.05.2007 întocmită de Curtea de Conturi a României - Direcția de Control Financiar V, instituții care au analizat actul adițional.
În concluzia dezvoltării acestui motiv de recurs s-a arătat că în speță prejudiciul este cert, lichid și exigibil deoarece, ca urmare a încheierii contractului de prestări servicii care a avut în conținut clauze abuzive și nu a fost supus avizării compartimentului juridic și nici aprobării Consiliului de Administrație sau Adunării Generale a Acționarilor, societății recurente i-a fost cauzat un prejudiciu material care rezidă și din faptul că sub masca asigurării asistenței juridice și reprezentare a "" pârâtul a urmărit și realizat interesul său personal, fiind apărat de avocat în 62 dosare penale.
- instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit și neîndoielnic al acestuia.
S-a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței și pe fond admiterea cererii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 71.646 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat societății reclamante, cu 2064,2 lei cheltuieli de judecată.
În drept, reclamanta și-a motivat recursul pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod procedură civilă.
La dosarul cauzei, recurenta-reclamantă "" RVa depus și concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond admiterea cererii, în sensul obligării pârâtului la plata sumelor menționate mai sus.
Intimatul-pârâtul a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs au fost administrate și probe cu înscrisuri.
Verificând sentința civilă atacată, în raport de criticile formulate în recurs și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât în mod legal tribunalul a reținut că în cauză nu s-a probat fapta ilicită și personală a pârâtului în încheierea contractului de prestări servicii nr.1 din 17.10.2001 cu Cabinetul de Avocat " ", în raport de obligațiile de serviciu ce au decurs din contractul individual de muncă al pârâtului și ținând cont că prin sentința civilă nr.7512 din 6.10.2006 a Judecătoriei Sectorului 2 B, definitivă prin decizia civilă nr.357/2007 a Tribunalului București - Secția IV-a Civilă și rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a respins cererea reclamantei de reziliere a convenției sus-citate.
Trebuie precizat că prin hotărârile sus-citate s-a statuat în mod irevocabil, referitor la rezilierea contractului de prestări servicii nr.1/17.10.2001 și a actelor adiționale la acesta, că avocatul nu a avut vreo culpă în îndeplinirea obligației asumate față de reclamantă în executarea contractului încheiat, acesta prestând servicii de asistență juridică pentru reclamantă ori de câte ori i-a fost solicitat, însă reclamanta a fost aceea care l-a împiedicat să-și îndeplinească obligațiile asumate, prin faptul că a refuzat să mai apeleze la serviciile acestuia, conduita acesteia reprezentând un impediment serios în executarea convenției.
Ca urmare, în speță rezultă că nu există clauze abuzive în contractul de prestări servicii nr.1/17.10.2001 și a actelor adiționale la acesta, așa cum eronat susține reclamanta, iar pârâtul nu a cauzat nici o faptă ilicită societății reclamante unde a fost angajat ca director general, la încheierea convenției sus-menționate și ținând cont de obligațiile de serviciu pe care acesta le avea în contractul individual de muncă.
Pentru a răspunde patrimonial conform art.270 și 294 din Codul muncii, reclamanta trebuia să facă dovada că în speță sunt îndeplinite cumulativ de către pârât următoarele condiții de fond și anume, calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs prejudiciul, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și culpa salariatului.
Or în speță, așa cum s-a menționat mai sus și reținut în mod legal și de tribunal în raport de probele administrate în cauză, care au fost coroborate, Curtea constată că nu există o faptă ilicită și personală a salariatului (pârâtul ), săvârșită în legătură cu munca sa, respectiv de director general al "" R V, astfel că neîndeplinirea acestei condiții (care este cumulativă în raport cu celelalte) atrage respingerea acțiunii și face inutilă verificarea îndeplinirii celorlalte trei condiții care pot atrage răspunderea patrimonială, având în vedere că prima condiție de fost salariat al reclamantei este evidentă.
Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, interpretând în mod corect dispozițiile art.270 și 294 din Codul muncii, în raport de probele administrate în cauză, iar în litigiu nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Al doilea motiv de recurs este nefondat, deoarece instanța de fond nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, tribunalul analizând cauza în raport de obiectul fixat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și ținând cont de probele administrate în speță.
În concluzie, în cauză nu sunt aplicabile prevederile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă "" împotriva sentinței civile nr.1062 din 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă.
Văzând și dispozițiile art.274 din Codul d e procedură civilă urmează a fi obligată recurenta-reclamantă "" R V să plătească intimatului-pârât suma de 7000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.1016 din 19.02.2009, emisă de Cabinet de avocat și aflată la fila 66 dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta "", cu sediul în R V,--5, județ V, împotriva sentinței civile nr.1062 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, intimat-pârât fiind, domiciliat în R V,-, bloc 6A,.C,.4, județ
Obligă pe recurenta-reclamantă "" R V să plătească intimatului-pârât suma de 7000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/03.03.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
