Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 331/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 331/R-CM
Ședința publică din 24 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Laura Ioniță judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Teodora Gheorghe G-
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.1340/CM din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare.
Intimatul-reclamant arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 24.06.2008 și disjunsă la data de 25.06.2008 din dosarul -, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta " ", solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate, reprezentând primele de Paște și C, stabilite potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate, pentru anii 2005-2007, actualizate la data plății efective.
S-a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, potrivit art. 158 alin. 1 din contractul colectiv de muncă pe unitate, trebuia ca de Paște și de C să beneficieze de o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe, însă aceste drepturi salariale nu i-au fost acordate.
A mai susținut reclamantul că, pentru anul 2003, aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, însă prevederea din contractul Colectiv de muncă la nivel de unitate nu a mai fost respectată începând cu anul 2004.
Pârâta a depus întâmpinare, în temeiul art.115 din Codul d e procedură civilă, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, întrucât dreptul la acțiune este prescris, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii, termenul de prescripție prevăzut de acest act normativ fiind de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fond, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât începând cu anul 2003 primele de Paște și de C au fost incluse în salariul reclamanților, fapt ce rezultă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor din contractele colective de muncă.
În acest sens, s-a precizat că la nivelul " " s-a încheiat actul adițional nr.1/25.10.2007, care constituie punctul de vedere oficial al partenerilor de dialog social cu privire la modalitatea acordării primelor de Paști și C.
În subsidiar, pârâta a solicitat ca la acordarea acestor drepturi suplimentare salariale să se aibă în vedere cuantumul salariului de bază mediu, așa cum prevăd disp. art 157, 158 din contractul colectiv de muncă.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă de tribunal la data de 26.11.2008 reținându-se că, potrivit art.157 din Contractul colectiv de muncă la nivel de încheiat între părți, cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, salariații - vor beneficia de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate.
Prima instanță a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, termenul de prescriere a dreptului la acțiune fiind de 3 ani, drepturile solicitate având caracterul de supliment al drepturilor salariale.
Litera "e" a art. 283 alin. 1 din Codul Muncii se referă la neexecutarea contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, dar altele decât cele referitoare la drepturile salariale pentru care există în mod expres lit. caa celuiași text legal.
La data de 27 noiembrie 2008 a fost pronunțată sentința nr. 1340/CM, prin care a fost admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta A să plătească reclamantului drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C pe anul 2005 și primele de Paște și de C pe anul 2006, ce se vor calcula în raport de salariul de bază mediu pe unitate din care se vor deduce contribuțiile la CAS, CASS; șomaj și impozit, drepturi ce se vor actualiza cu indicele de inflație la data plății efective.
A fost respinsă acțiunea pentru prima de Paște pe anul 2005, pentru dreptul la acțiune pe această perioadă operând prescripția extinctivă.
A fost obligată pârâtă la 300 lei, cheltuieli de judecată.
În considerentele hotărârii pronunțate de tribunal se arată că eclamantul fost salariatul societății pârâte până la data de 2.02.2007, când i-a încetat contractul de muncă, iar ontractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește, în cuprinsul art. 157 alin. 1, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de.
De asemenea, alineatul 2 al respectivului articol precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Cum contractul colectiv de muncă pe unitate, negociat și aplicabil la nivelul SA în anii 2004, 2005, 2006, a menținut dispozițiile art. 157 alin.1, iar otrivit p. art. 969 din Codul civil, voința părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost aceea de a păstra salariaților beneficiul suplimentărilor salariale și în cursul anilor 2004-2007, respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003, nu și în următorii ani.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți.
Analizând gramatical textul, prima instanță a constatat că s-a specificat "în anul 2003", ci nu "din anul 2003", ceea ce denotă intenția părților de includere a suplimentului salarial doar pentru anul 2003, și nu începând cu anul 2003, pentru viitor.
Și timpul verbului folosit, "au fost introduse" în loc de "vor fi introduse", a fost interpretat ca relevând aceeași manifestare de voință a părților, anume că acele suplimente s-au inclus în salariul de bază exclusiv în anul 2003, nu și în anii următori.
După cum rt. 157 alin. 2, respectiv 158 al. 2 a prevăzut în fiecare din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, s-a conchis că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Mai mult, pârâta nu a produs dovezi din care să reiasă că pentru anii 2004-2006 aceste suplimentări au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat ca în cazul anului 2003, deși sarcina probei îi incumba acesteia, potrivit art. 287 din Codul Muncii.
Deși s-a încercat de către pârâtă a se da o altă interpretare art. 157 din contractul colectiv de muncă, tribunalul a observat că art.7 din contractul colectiv de muncă la nivel de pe anul 2007 dispune: "drepturile salariaților, inclusiv cele salariale, prevăzute în contractul colectiv de muncă, nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale, care au fost recunoscute anterior."
În continuare, alin. 2 al aceluiași articol arată că "dacă pe cale legală sau convențională anterior încheierii acestui contract au fost prevăzute drepturi mai mari pentru salariați, se vor aplica acestea."
Acest text se coroborează cu art. 9 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2007, în care se stipulează că "interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se va face prin consens. Dacă nu se realizează consensul clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului."
Astfel, prin actul adițional de modificare a contractului colectiv de muncă invocat nu s-a renunțat la suplimentările salariale de Paște și C, acestea fiind menținute și pentru anul 2007.
În termen legal, pârâta a declarat recurs împotriva acestei sentințe pe care a criticat-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art.3041Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. În mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție, apreciind că sunt aplicabile dispozițiile art. 283 litera e) din Codul Muncii, deși suplimentările de Paști și C nu sunt drepturi salariale.
Aceste suplimentări nu au caracter periodic și nu sunt cuprinse în Contractul individual de muncă al fiecărui salariat și nici înscrise în carnetele de muncă ale acestora.
Textul de lege aplicabil în speță este art.283 litera e din Codul Muncii, întrucât în speță este vorba de neexecutarea unei clauze din contractul colectiv de muncă.
2. Prima instanță a soluționat greșit și fondul cauzei, interpretând gramatical textele din contractul colectiv de muncă, cu excluderea interpretării logice susținute de recurenta-pârâtă.
Astfel, art.158 alin.2 din, conform potrivit căruia în anul 2003 primele de Paște și C au fost introduse în salariul fiecărui angajat, nu ar mai fi avut nici un rost în anii următori dacă părțile semnatare ale contractului nu ar fi urmărit un anume scop prin menținerea ei în contract: acela de a indica modalitatea de urmat în privința acordării acestor prime pentru anii 2004-2006.
Această argumentație este întărită și de actul adițional din 25.10.2007, care cuprinde voința reală a părților.
3.Un al treilea motiv de recurs vizează faptul că în mod greșit s-a dispus obligarea recurentei - pârâte la plata primei de C pe anul 2007, în condițiile în care prin act adițional s-a reglementat această chestiune.
La data de 22.02.2008, intimatul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de prima instanță, ca legală și temeinică.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, curtea constată următoarele:
Primul motiv de recurs este nefondat.
Conform art. 154 alin.1 și art.155 din Codul Muncii, salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă și cuprinde salariul de bază, indemnizații, sporuri, precum și alte adaosuri.
Salariul de bază reprezintă partea fixă și principală a salariului și în același timp un element de referință în raport de care se calculează celelalte drepturi ale angajaților, iar adaosurile și sporurile formează partea variabilă a salariului și se plătesc numai în raport de performanțele individuale ale fiecărui salariat, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, etc.
Art. 158 alin. 1 din contractul colectiv de muncă prevede, pentru reclamant, suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, ceea ce înseamnă că însuși semnatarii acestui contract au recunoscut caracterul de drept salarial al primelor de Paști și
Fiind vorba de drepturi salariale, în mod corect instanța a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 litera c din Codul Muncii, care instituie un termen de prescripție de 3 ani pentru acțiunile privind plata unor drepturi salariale neacordate, fără a distinge între drepturile salariale cuprinse în contractul individual de muncă și cele cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Întrucât art.283 alin.1 lit. c) instituie un termen special de prescripție în cazul acțiunilor având ca obiect plata unor drepturi salariale, rezultă că termenul de prescripție de 6 luni, reglementat de art. 283 alin. 1 lit. e) se aplică în cazul nerespectării unor clauze din contractul colectiv de muncă, altele decât cele referitoare la salarii.
Al doilea motiv de recurs este, de asemenea, nefondat.
Art. 158 alin.1 din contractul colectiv de muncă a prevăzut suplimentarea drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, iar alin. 2 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 stipulat că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
În contractele colective de muncă pentru anii 2004, 2005 și 2006, art.158 alin.1 a fost menținut, iar art.158 alin.2 a prevăzut că "în anul 2003" suplimentările salariale pentru Paște și C au fost introduse în salariul de bază.
Această formulare este neechivocă, astfel că textul nu poate fi interpretat gramatical în sensul că suplimentarea ar fi inclusă "din anul 2003", iar în fiecare din contractele colective de muncă din anii următori nu s-a consemnat faptul că suplimentările salariale au fost incluse în salariile de bază pentru fiecare din anii precedenți.
În plus, este sarcina pârâtei, care invocă neconcordanța dintre conținutul art.158 alin.2 și voința reală a semnatarilor contractului colectiv de muncă, să facă dovezi în sensul celor pretinse, ceea ce înseamnă că recurenta trebuia să dovedească împrejurările în care s-a încheiat contractul, tratativele și discuțiile care au fost purtate, adică elemente extrinseci contractului, deoarece în speță nu există elemente intrinseci care să ducă la această concluzie.
Actul adițional din 25.10.2007, la care se referire în cel de-al treilea motiv de recurs, prevede că art.158 alin.1 și 2 va fi interpretat în sensul că începând cu anul 2003 și până la data când părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale reprezentând prime vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților, sub această formă.
Un astfel de înscris însă nu respectă dispozițiile art.244 din Codul Muncii și art.31 din Legea nr.130/1996, texte de lege potrivit cărora lauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui,
în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru, iar modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Interpretarea dată prin acest act adițional, după încetarea efectelor contractelor colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007, este lipsită de eficiență și nu-și produce efecte decât pe viitor, fără să afecteze drepturile cuvenite reclamanților pe perioada 2004-2007.
Mai mult, chiar și în situația în care s-ar reține că s-a convenit această modalitate de acordare a suplimentărilor și pentru anii următori, nu s-a făcut dovada plății lor de către angajator.
nu se regăsește în veniturile salariale ale reclamanților, așa cum sunt evidențiate în carnetele de muncă, știut fiind că includerea acesteia în salariul de bază determină o creștere considerabilă a salariului brut (toate sporurile aplicându-se la această bază mărită) și, pe cale de consecință, a salariului net, ceea ce nu este cazul în speță.
În cazul în care intenția părților ar fi fost aceea de a se recunoaște că suplimentarea a fost inclusă în salariile de bază, așa cum sunt ele consemnate în carnetul de muncă, aceasta ar echivala cu o renunțare ulterioară la drepturile cuvenite conform contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, interzisă de dispozițiile art.38 Codul Muncii coroborat cu art.236 alin.4 Codul Muncii.
De altfel, este de reținut că, prin hotărârea atacată, tribunalul a acordat reclamantului drepturile salariale suplimentare reprezentând prima de C pe anul 2005 și primele de Paște și de C pe anul 2006, nu și pe anul 2007.
În aceste condiții, curtea apreciază că și ce-l de-al treilea motiv de recurs este neîntemeiat, iar concluzia instanței de fond, aceea că prima de Paște și de Caf ost inclusă în salariul de bază numai în anul 2003, iar nu și în anii 2004, 2005, 2006, așa cum greșit a susținut pârâta, este corectă.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 Codul Muncii, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta PITEȘTI împotriva sentinței civile nr.1340/CM din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
2 ex./11.03.2009
Președinte:Laura IonițăJudecători:Laura Ioniță, Paulina Ghimișliu, Teodora Gheorghe
