Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 347/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 347 din 16 aprilie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 aprilie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorinaromașcanu JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare cererea de revizuire-repunere pe rol-formulată de revizuienții și împotriva deciziei civile nr.2515 din 17 decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.4325/1999.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuientul, lipsă fiind părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Revizuientul depune la dosar procura judiciară autentificată sub nr.343 din 19 martie 2008 pentru mama sa și arată că nu mai are de formulat cereri noi.
Instanța, din oficiu invocă excepția tardivității revizuirii conform dispozițiilor art.324 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe această excepție.
Revizuientul arată că a solicitat revizuirea deciziei civile imediat, dar și la fond i s-a răspuns că a formulat-o tardiv. Arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra cererii de față:
Prin decizia civilă nr.2515 din 17.12. 1999 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.4325/1999 a fost admis recursul declarat de reclamantul din B, -.6,.L,.2, județul I, împotriva decizie civile nr.1586/1999, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.4944/1998, pe care o casează și dispune: schimbă în tot sentința civilă nr.795/30.04.1998 pronunțată de Judecătoria Buhuși în dosarul nr.727/1997 în sensul că admite în parte acțiunea principală formulată de reclamant.
Obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie suprafața de 8950 mp teren situat în B,- compus din următoarele trupuri de teren: suprafața de 3900 mp teren arabil situat în, suprafața de 1500 mp teren fânațe și livezi situat în; suprafața de 1500 mp teren fânațe și livezi situat în și suprafața de 1659 mp teren curți construcții situat în 11 și suprafața de 461 mp teren arabil situat în trenuri identificate prin schița anexă raportului de expertiză, fila 57 dosar(apel)fond.
Obligă pârâții și să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie(suprafața de una casă de locuit construită din chirpici, compusă din 2 camere și hol), una bucătărie, una magazie, 2 coșere de porumb, o cocină de porci, saivan de vaci, paiantă și un WC, construcții edificate pe suprafața de 1659 mp teren construcții.
Respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții (zis ) și, privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind soluția de admitere a cererii reconvenționale formulate de pârâții și.
Ia act că reclamantul a renunțat la judecată în ceea ce privește capătul de cerere privind obligația pârâților la reducerea construcțiilor edificate în 1983.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buhuși sub nr.727 din 14.04.1997 reclamantul a chemat în judecată pârâții, și pentru revendicarea imobilului situat în B,- compus din casă cu două camere, hol, beci, magazie, șopron, cameră 5/4 prelungită cu grajd și suprafața de 9820 mp teren aferent.
Mai solicită reclamantul ca pârâții să își ridice construcțiile edificate fără drept pe terenul proprietatea sa.
În motivarea acțiunii, legal timbrate, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului mai sus individualizat în baza testamentului întocmit de tatăl lui. În anul 1966 acesta a închiriat imobilul pârâtului, care îl locuiește și în prezent, refuzând să îl elibereze.
De asemenea, pe terenul proprietatea lui pârâții au edificat, fără drept, o serie de construcții.
În susținerea acțiunii a depus acte, a solicitat chemarea pârâților la interogator, administrarea probei testimoniale și efectuarea unei expertize tehnice.
Pârâții și au formulat cerere reconvențională, solicitând a se constata că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului - casă și 10.461 mp teren prin prescripția achizitivă.
Motivându-și cererea, pârâții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut bunicului lor și ulterior mamei sale, tatăl reclamantului, frate cu acesta din urmă nemailocuind în imobil din 1940 și neridicând vreo pretenție în toți acești ani.
Judecătoria Buhuși, prin sentința civilă nr.795/30.04.1998, a respins cererea principală de revendicare și a admis reconvenționala pârâților, constatând că aceștia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 10.461 mp cu vecinătăți:drum, G, drum conform schiței anexe suplimentului la raportul de expertiză 2, inginer și asupra imobilului casă compusă din două camere, hol, beci, grajd situat pe terenul în B,-, județul
A admis cererea reconvențională formulată de pârâții, constatând că aceștia au construit cu mijloace proprii în anul 1983 o casă compusă din două camere și anexă, din cărămidă acoperită cu tablă pe terenul identificat conform raportului de expertiză inginer, fiind proprietarii acesteia.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, reclamantul a declarat apel- timbrat prin consemnarea sumei de 50.000 lei conform foii de vărsământ nr.-/14.05.1998 și 5000 lei timbru judiciar, anulate la dosar, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, instanța de fond făcând o greșită apreciere a probatoriului administrat în cauză și eronată aplicare a dispozițiilor art.1847 și următoarele Cod civil.
Astfel,:
1. împrejurarea că pârâta nu și-a recunoscut semnătura de pe actul de închiriere nu este de natură să conducă la înlăturarea susținerilor lui, așa cum a procedat instanța de fond.
Prin acest act a făcut dovada, în calitate de reclamant, a afirmațiilor sale privind modalitatea în care pârâții au intrat în posesia imobilului.
În ceea ce privește efectuarea unei expertize grafice, aceasta trebuia cerută de cei care au contestat semnătura, în speță pârâții, așa cum prevede art.1169 Cod civil. De altfel, pârâții au formulat o asemenea cerere în ședința din 23.04.1998, instanța respingând-o prin încheierea din acea dată.
În acest context, instanța de fond nu poate să înlăture înscrisul doveditor al raporturilor contractuale de închiriere de care s-a prevalat în susținerea acțiunii cu motivația că el nu a solicitat o expertiză grafică.
2. Nu poate fi reținută nici argumentația instanței de fond în sensul că pârâții au dobândit, prin posesia îndelungată, dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu.
Dată fiind existența contractului de închiriere, aceștia au calitatea unor detentori precari, precaritatea posesiei lor neputând constitui temei al dobândirii dreptului de proprietate.
Pe de altă parte, faptul că perioada de închiriere a fost de doi ani, respectiv 01.01.1967 - 01.01.1969, uzucapiunea lungă de 2 ani invocată de pârâți în contextul căreia dreptul de proprietate se dobândește chiar în condițiile unei posesii de rea-credință, nu este aplicabilă în speță întrucât problema unei asemenea posesii s-ar fi pus în contextul promovării acțiunii în revendicare după data de 01.01.1999, acțiunea de față fiind promovată anterior acestei date;
3. Instanța de fond nu putea să constate că pârâții au uzucapat terenul în litigiu, atât timp cât i s-a emis lui titlu de proprietate conform prevederilor legii fondului funciar;
4. Cererea pârâților de a se constata că au construit cu mijloace proprii un imobil este inadmisibilă față de dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, întrucât textul de lege face referire la constatarea existenței sau inexistenței unui drept și nu a unei situații de fapt, iar terenul pe care au edificat imobilul nu este proprietatea lor.
S-a efectuat, la cererea apelantului, expertizarea grafică a înscrisului sub semnătură privată reprezentând contract de închiriere.
Verificând sentința apelată sub aspectele criticate și din oficiu, tribunalul constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
C mai important caracter al uzucapiunii este că se constituie o sancțiune civilă împotriva proprietarului inițial al imobilului, care manifestă dezinteres față de bunul său, lăsându-i în mâinile altei persoane care se comportă ca un adevărat proprietar față de imobil.
Această neglijență a proprietarului, lipsa sa de diligență, abandonarea bunului în mâinile altuia sunt sancționate de legea civilă, el pierzând dreptul său de proprietate, dacă bunul imobil a fost uzucapat în condițiile cerute de lege de un posesor neproprietar drept care intră în patrimoniul acestuia.
În speță, reclamantul susține că pârâții nu îndeplinesc condițiile cerute de lege pentru a uzucapa imobilul litigios, aceștia fiind simpli detentori precari, conform contractului de închiriere întocmit la data de 20.10.1966.
Pârâții au contestat acest act, susținând că nu poartă semnătura lor, situație în care instanța de fond a procedat la verificări în raport cu scriptele de comparație depuse, potrivit prevederilor art.177 Cod procedură civilă.
S-a concluzionat, astfel că, nu știe carte și nu se semnează, iar semnează cu acest nume în cu totul altă scriere decât cea evidențiată pe act().
În considerarea acestor constatări, instanța a înlăturat contractul de închiriere, reținând că asemenea constatări s-au efectuat în lipsa unor expertize grafice, fără a imputa însă nici uneia dintre părți că această probă nu a fost administrată.
Efectuând ea însăși verificările, prima instanță s-a considerat lămurită, apreciind că nu se impune o expertiză grafică.
Aceasta s-a efectuat în apel, în raportul întocmit concluzionându-se că actul de închiriere poartă semnătura pârâtei.
Apare, așadar, de netăgăduit că soții, C puțin în anul 1966, au avut reprezentarea faptului că autorul reclamantului este proprietarul imobilului în litigiu, deși până la data respectivă s-au considerat ei înșiși proprietari.
De netăgăduit este însă și împrejurarea că atât până la acea dată cât și ulterior, autorul reclamantului a manifestat dezinteres față de imobil, practic abandonându-l, context în care pârâții s-au considerat și s-au manifestat ca adevărați proprietari, au înregistrat imobilele în evidențele agricole la poziția lor de rol încă din anul 1956, fiind cunoscuți în ceastă calitate de locuitorii vecini.
Într-adevăr, potrivit art.1847 Cod civil, simpli detentori precari, locatarii nu pot uzucapa proprietatea și fiind obligați să restituie lucrul. Această obligație îi împiedică să aibă"nimus domini" și deci să prescrie proprietatea, cu excepția cazurilor în care detenția lor se transformă în posesie utilă, prin intorvetirea titlului.
Or, prin atitudinea pârâților de negare a exercitării dreptului autorului reclamantului, a însuși raportului obligațiunii consacrate în acțiune ca urmare a posedării bunului pentru sine aceștia au dobândit, prin trecerea timpului dreptul de proprietate asupra imobilului.
Așa fiind, în baza de calcul a termenului prescripției achizitive nu o poate constitui data expirării contractului de închiriere, 01.01.1969.
Împrejurarea că reclamantului i s-a emis titlul de proprietate conform procedurii Legii fondului funciar nu paralizează dreptul părților de a invoca pe cale de excepție uzucapiunea și de a face dovada îndeplinirii condițiilor impuse de lege pentru a uzucapa.
Reținând că pârâții sunt proprietarii terenului în litigiu, tribunalul constată că pârâții au procedat la edificarea imobilului pe acest teren cu acordul lor. Solicitând să se constate că au edificat cu mijloace proprii de construcție, aceștia urmăresc practic, constatarea existenței dreptului de proprietate asupra imobilului, autorizația de construcție neconstituind just titlu în acest sens și dat fiind regimul juridic al terenului.
Prin decizia civilă nr.1586/1999 pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant, domiciliat în B, - -,.6,.L1,.2 împotriva sentinței civile nr.695 din 30.04.1998 pronunțată în dosarul nr. 727/1997 al Judecătoriei Buhuși în contradictoriu cu intimații-pârâți și, și, toți domiciliați în B,-, județul
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, care critică soluția pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că în mod greșit a fost respinsă acțiunea în revendicare, că acesta este proprietarul imobilelor, are titlu de proprietate și că în mod greșit s-a constatat că pârâții au dobândit proprietatea prin uzucapiune, solicitând admiterea recursului și a acțiunii.
Examinând decizia pronunțată în raport de motivele de recurs invocate și din oficiu, constată că aceasta este netemeinică și nelegală pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamantul este proprietarul imobilului din litigiu în calitate de moștenitor al autorilor lui, astfel că în mod corect i-a fost emis și titlu de proprietate.
Este cunoscut, că în vechiul regim, era interzis să fii proprietarul a două case și din acest punct de vedere reclamantul a manifestat un anumit dezinteres față de imobilele sale.
Cu privire la modul de dobândire prin uzucapiune, socotim că termenul de a se putea uzucapa nu s-a îndeplinit, întrucât prin contractul încheiat între părți, s-a prevăzut că termenul de închiriere expiră la 1 ianuarie 1969(vezi fila 5 dosar fond), astfel că de la a ceastă dată curge termenul și nu s-a îndeplinit 30 de ani până la data introducerii acțiunii, 14 aprilie 1997.
Așa fiind, sunt întrunite dispozițiile prevăzute de art.480 Cod procedură civilă, care recunoaște dreptul reclamantului de a se bucura și dispune de imobilele proprietatea sa.
Pentru aceste considerente instanța, în baza art.304 și 312 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat decizia, a schimbat în tot sentința, în sensul că a admis în parte acțiunea.
A obligat pe pârâți să lase reclamantului în deplină proprietate și folosință imobilele din litigiu conform raportului de expertiză.
S-a respins cererea reconvențională privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
S-a luat act că reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind ridicarea construcției și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În baza art.274 Cod procedură civilă au fost obligați intimații să plătească reclamantului cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat prezenta cerere de revizuire intimații și întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
În motivare, susțin revizuienții, instanța nu s-a pronunțat asupra probatoriilor referitoare la autorizația de construcție pentru imobilului din litigiu.
Examinând cererea de revizuire raportată la dispozițiile art.324 Cod procedură civilă, curtea constată că aceasta este tardivă.
Potrivit art.324 alin.1 Cod procedură civilă, termenul de revizuire pentru cazul prevăzut de art.322 pct.2 Cod procedură civilă este de o lună de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanța de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare.
În cauză, decizia a cărei revizuire se solicită a fost dată de Curtea de Apel Bacău în recurs după evocarea fondului.
În raport de data pronunțării,17.12.1999, cererea de revizuire, formulată la 19 octombrie 2007, se găsește a fi tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge cererea de revizuire promovată de și împotriva deciziei civile nr.2515 din 17 decembrie 1999 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr.4325/1999, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red..-/
Red.rec.- //
Red.- /7.05.2008
Tehn.- / 2 ex.
7.05.2008/12.05.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorinaromașcanu, Camelia Drăghin
