Fond funciar. Speta. Decizia 349/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 349 din 16 aprilie 2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16 aprilie 2008
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu JUDECĂTOR 3: Camelia Drăghin
- - - - judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei civile nr.134 din 11 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat procuratorul contestatoarei și avocat pentru contestator, lipsă fiind contestatoarea și intimații.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că la dosarul cauzei s-a depus prin compartimentul arhivă întâmpinare din partea intimatei Comisia locală.
Apărătorul contestatoarei, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru contestatoare, arată că a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile pronunțată de Curtea de Apel Bacău motivată pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă considerând decizia Curții nelegală și netemeinică. Solicită admiterea contestației,desființarea deciziei și admiterea recursului în final. A motivat contestația pe dispozițiile art.318 Cod procedură civilă și s-a arătat că în pronunțare s-a făcut o greșeală involuntară nefiind analizate toate motivele de recurs invocate. S-a făcut o plângere împotriva Comisiei județene pentru că s-a recunoscut doar parțial titlul de proprietate, motivându-se că nu s-a dovedit descendenții contestatoarei. Recursul a fost respins pe motiv că din probele administrate ar rezulta că toate terenurile autorilor contestatoarei au fost înstrăinate și că terenurile nu ar fi fost înregistrate la registrul agricol. S-a depus acte doveditoare din care rezultă că terenurile în anul 1943 era în proprietatea autorilor contestatoarei. În primul motiv de recurs, Curtea menționează că suprafața de teren a fost înstrăinată și nu mai erau în proprietatea lor în anul 1930. Testamentul este transcris în anul 1943 deci existau suprafețele de teren. S-a mai menționat că suprafețele de teren nu s-au regăsit în registrele agricole. Dar în registrul agricol rezultă că în anul 1960 exista suprafața de 1,43 ha. pe rolul lui, fila 83 dosar, iar în registrul agricol din 1956-1958 exista suprafața de 1,20 teren. pentru aceste suprafețe de teren trebuiau să îi fie recunoscut dreptul de proprietate, recursul trebuia admis și completat raportul de expertiză reținându-se suprafața de teren de 1,20 ha. aparținând lui în satul și 12.000 mp extravilan în satul, care acum este la dispoziția comisiei. Cele două greșeli ale Curții pot fi îndreptate prin admiterea contestației în anulare și prin prisma actelor care au fost omise și sunt la dosar. Admiterea contestației așa cum a fost motivată, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra contestației în anulare, de față:
Prin decizia civilă nr.134 din 11.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr- a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.171 din 10.05.2007 pronunțată de Tribunalul Bacău.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 171/2007, pronunțată în dosarul nr-, a fost respins ca nefondat apelul declarat de petenta, împotriva sentinței civile nr. 426 din 31.01. 2005 Judecătoriei Piatra Neamț.
În motivarea deciziei, instanța de apel a arătat că prin sentința civilă nr. 426 din 31.01.2005, pronunțată în dosarul nr. 5963/2004, Judecătoria Piatra Neamța respins ca neîntemeiată plângerea prin care numita a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu intimatele Comisia locală, Comisia Locală și Comisia Județeană N pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea Hotărârii nr. 4088/26.07. 2004 acesteia din urmă și reconstituirea dreptului său de proprietate pentru suprafața de 6, 7304 ha teren situat pe raza comunei, la care este îndreptățită, în calitate de moștenitoare legală a defunctei sale mame,.
Cu privire la terenul solicitat de petentă în plus față de suprafața de 8.700. cât a propus spre reconstituire Comisia Locală, prin Hotărârea nr. 16/ 31.05. 2004 și a validat Comisia Județeană N, prin hotărârea atacată, instanța de fond a reținut că cele două înscrisuri invocate în susținerea plângerii - actul de vânzare autentic nr. 2118 / 19.10. 1936 și un testament autentic întocmit în anul 1943 de bunicul său matern - nu fac dovada situației terenurilor aduse de autoarea sa în agricolă de producție, în sensul dispozițiilorart.11alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu atât mai mult, cu cât, cu privire la același teren, Comisia Județeană Naî nvederat prin întâmpinarea formulată, că a fost înstrăinat în perioada 1959- 1963, anterioară cooperativizării, apărând înscris în rolurile agricole ale unor terțe persoane, împrejurare recunoscută implicit de către petentă, care precizează, în concluziile scrise, că solicită terenul indicat, dar pe un alt amplasament. De asemenea, prima instanță a subliniat că actele vechi de care se prevalează petenta, trebuia să fie completate cu o expertiză tehnică topografică, prin care să se verifice situația actuală a terenurilor, vecinătățile și configurația fiecărei parcele, dacă se află în posesia altor persoane, dacă sunt sau nu afectate de construcții, ce destinație au în prezent, etc, în lipsa acestor elemente, plângerea apărând ca neîntemeiată.
Petenta a atacat cu apel hotărârea astfel pronunțată, arătând că prima instanță nu a ținut cont de cronologia actelor dosarului, întrucât vânzările făcute de membrii familiei sale către unii concetățeni sunt anterioare anului întocmirii testamentului și nu au mai fost, deci, avute în vedere de testator și că, înscrierile din registrele agricole evidențiază că deținea suprafețe de teren mult mai mari decât cea pentru care i s-a reconstituit ei dreptul de proprietate. Pentru deplina lămurire a situației de
fapt, apelanta a solicitat efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, având ca obiective: identificarea în teren a trupului de 300 prăjini prevăzut în testament și a persoanelor care îl stăpânesc; identificarea terenurilor de 40 prăjini și de 36 prăjini prevăzute în actul de vânzare încheiat între mătușile sale în anul 1936, terenuri care nu fac parte din cele 300 prăjini din testament; stabilirea cu exactitate a comunei pe a cărei rază teritorială se află terenul în prezent.
Conchizând, apelanta a solicitat ca, urmare coroborării tuturor probelor, plângerea formulată să fie admisă pentru întreaga suprafață de teren solicitată.
Dat fiind caracterul devolutiv al apelului, probatoriul a fost completat cu înscrisuri noi, relații comunicate de comisiile locale intimate și o expertiză tehnică topo completată în mai multe rânduri, urmare repetatelor obiecțiuni formulate de apelantă.
Apelul declarat în cauză nu este fondat, astfel încât sentința civilă atacată va fi menținută în totalitate, dar motivarea acestei hotărâri, făcută sumar și în termeni foarte generali, urmează a fi completată în continuare.
În primul rând, cu privire la testamentul întocmit de bunicul matern al apelantei, în favoarea celor 4 fiice ale sale, trebuie subliniat ( așa cum, corect a remarcat și intimata Comisia Locală, în mai multe rânduri) că a fost întocmit la data de 4.01.1928, în baza petiției formulată personal de și înregistrate sub nr. 188/1927, nr. 996/16.10.1943 fiind numărul și data transcrierii acestui act în registrul de mutațiuni de proprietăți ținut de Tribunalul Județului N ( probabil, după decesul testatorului). Terenurile menționate în testament însumează 556 prăjini ( 9,9524 ha) dar dintre acestea, numai 340 prăjini ( 6,0860 HA ) erau stăpânite pe teritoriul comunei, restul fiind în comuna, localitatea de domiciliu a numitului ( 216 prăjini sau 3,8664 ha ). Terenurile din formau 2 trupuri: unul de 300 prăjini, fânețe, lăsat prin partajul de ascendent în părți egale la 3 dintre fiicele testatorului, și și unul de 40 prăjini fânețe, între vecinii G și. Prin cererea formulată la 23.01. 1998 ( în baza Legii nr. 169/ 1997) și înregistrată inițial la Primăria comunei, sub nr. 86/1998, petenta a solicitat să i se reconstituie, în calitate de unică moștenitoare legală a mamei sale, ( decedată la 3.01. 1973) și a mătușilor sale materne, ( decedată la 12.03. 1965 ) și ( decedată la 27.09. 1976 ),ultimele două necăsătorite și fără descendenți, dreptul de proprietate pentru terenuri în suprafață totală de 6,7304 ha, respectiv pentru cele 340 prăjini terenuri menționate în testament și terenul de 36 prăjini ( 6.444. ),unul dintre cele două trupuri de teren vândute de surorilor sale, și, prin actul autentificat sub nr. 2118/19.10.1936. Din examinarea comparativă a vecinătăților acestor două terenuri, reiese cu ușurință că este vorba de terenurile care au fost testate în favoarea vânzătoarei de tatăl acesteia,ceea ce reliefează, pe de o partea, că petenta a solicitat, cu evidentă rea-credință, o dublă reconstituire a dreptului de proprietate pentru același trup de teren, iar pe de altă parte, că testamentul a fost întocmit,și chiar executat, anterior încheierii actului de vânzare-cumpărare, și nu invers, cum eronat pretinde apelanta-pârâtă.
Aceasta nu a făcut dovada preluării abuzive a vreunei suprafețe de teren de la autoarele sale sau de la bunicul său matern și nici a afirmației că acesta ar fi fost încadrat în categoria chiaburilor. Actele dosarului evidențiază cu certitudine că toate cele 3 autoare invocate, cu domiciliile în comuna, au rămas, după cooperativizarea agriculturii, printre țăranii cu gospodării individuale mijlocii, care și-au păstrat, deci, în proprietate, terenurile deținute în anul 1959, evidențiate de rolul agricol al fiecăruia dintre ele. Astfel, mama apelantei a stăpânit, din anul 1959 până la 1973 (când a decedat), 3 trupuri de teren situate în, care nu au suferit nicio modificare în perioada indicată: 0,08 ha curți și clădiri, 0,06 ha alte terenuri și 0,91 ha teren arabil, deci suprafața totală de 1,03 ha, care s-a transmis în proprietatea petentei,odată cu deschiderea succesiunii mamei sale.
În ceea ce le privește pe cele două mătuși, acestea au avut rol comun, în care au fost înscrise, în ordine cronologică, următoarele terenuri:
- 1956-1958 - 3,56 ha, din care 1,93 ha în comuna de reședință și 1,63 în comuna;
- 1959-1966 - 3,57 ha din care 2,04 ha în și 1,43 ha fânețe la;
- 1967-1973 - 2,13 ha, pe raza comunei, în partea de jos fiind menționate 4 înstrăinări, în suprafață totală de 0,51 ha, și faptul că a fost scăzută suprafața de 0,87 ha de la, neprimită de titularul rolului ( fila 58 dosar fond ).
Din cele arătate mai sus, a reieșit că apelanta nu a produs dovezi din care să rezulte că, după cele 3 autoare, ar trebui să primească, în baza legilor fondului funciar, o suprafață mai mare de teren pe raza altor localități decât comuna, în mod legal și temeinic Comisia Județeană validându-i cererea numai pentru 9.700. teren, situat în punctul " ", din comuna, tarlaua 9 parcela 648, teren care, până la comasările ce au avut loc în baza Legii nr.2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului, ținea de altă localitate.
Așa fiind, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, sentința civilă atacată a fost menționată în totalitate, consecință a respingerii ca nefondat a apelului petentei.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelanta care a criticat hotărârea ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât în cauză instanța a ignorat probatoriul pe care l-a administrat în cauză, apreciind, că, în speță, nu a făcut dovada faptului că este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 6,7304 ha teren situat în com., jud. N, în calitate de succesoare a autoarei sale și ale surorilor acesteia decedate, fără moștenitori, și.
Astfel, a arătat recurenta, instanța a ignorat actul autentificat privind partajul de ascendent prin care bunicul său din cele 300 de prăjini teren deținut în proprietate, a dat câte 100 de prăjini fiecăreia dintre fiicele sale.
Au fost ignorate, de asemenea, a arătat recurentul, actele de vânzare-cumpărare prin care cele trei descendente au dobândit în anul 1936 încă 36 prăjini teren, evidențele de rol agricol ale acestora, actele privind plata impozitelor aferente tuturor terenurilor pe care le-au avut în proprietate, precum și faptul că, ulterior cooperativizării, terenurile au fost în patrimoniul CAP.
A mai invocat recurenta faptul că în considerentele deciziei atacate se
menționează că cele 3 autoare au avut terenurile menționate în rolul agricol în perioada 1959-1973, ea fiind singura succesoare a acestora, și, pe cale de consecință, cu vocație la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată.
În cauză, recurenta apreciază că la pronunțarea decizii au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare.
Recursul a fost întemeiat pe prevederile art.304 pct.8 - 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele Comisiile Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, republicată, respectiv au solicitat respingerea ca nefondată a recursului, cu argumentația, conform căreia potrivit probatoriului, recurentei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren la care era îndreptățită.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.304 pct.8,9 Cod procedură civilă, invocate de recurentă ca temeiuri juridice ale recursului, modificarea unei hotărâri se poate cere când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia (pct.8) sau când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct.9).
Prin motivele de recurs astfel cum acestea au fost detaliate, recurenta invocă, în esență, aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspectele de nelegalitate, încadrabile în condițiile pct.9 al art.304 Cod procedură civilă, vizând, în linii generale, aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 18/1991, republicată.
În speță, constatându-se, că, motivarea recursului, nu atrage incidența art.304 pct.8, analiza acestuia se va realiza prin prisma pct.9 al textului normativ - anterior arătat.
Prin plângerea formulată, recurenta a solicitat anularea hotărârii nr. 4088/26.07.2004 emisă de Comisia Județeană N de aplicare a Legii nr. 18/1991. republicată, prin care i s-a reconstituit parțial dreptul de proprietate în calitate de succesoare a autoarei sale și a surorilor acesteia și, decedate, fără moștenitori și reconstituirea acestui drept pentru întreaga suprafață solicitată, respectiv 6 ha și 7304 mp, teren situat la data preluării în CAP pe raza comuna, jud. N, teren arondat parțial și pe raza comuna.
În susținerea cererii, recurenta a invocat testamentul autentic din data de 16.10.1943, prin care bunicul său a efectuat un partaj de ascendent în urma căruia autoarea și cele două surori ale acesteia au primit câte 100 prăjini din același trup de teren, contractul autentic de vânzare-cumpărare nr. 2118/19.09.1936 prin care, a vândut celor două mătuși și, suprafața de 36 prăjini teren situat pe teritoriul comuna, jud. N, evidențele rolului agricol al comuna, jud. N deschis pe numele pe perioada 1981 - 1985, și ale rolului agricol comun ale defunctelor și pe perioada 1956-1958.
Din probatoriul administrat în cauză la instanța de fond și în apel ( fila 33, 51- 53, fila 54 - 61, fila 60 - 62, fila 64 - 65, fila 85 - 86 dosar fond) reprezentând evidența de rol agricol și titluri de proprietate, rezultă că terenurile pentru care recurenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate au fost înstrăinate, fiind înscrise în registrele agricole din perioada 1959 - 1963 pe numele altor persoane, cărora, de altfel li s-a și reconstituit dreptul de proprietate conform Legii nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, aspect confirmat și de concluziile raportului de expertiză topocadastrală efectuat în apel (filele 119-120, filele 136-137, fila 155) și înscrisurile de la filele 168-174.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză, concluziile raportului de expertiză, faptul că în perioada 1936 (data actului de vânzare-cumpărare) și 1943 (data testamentului autentificat), acte invocate de recurentă și până la cooperativizare terenurile s-au aflat în circuitul civil, că, din evidențele de rol agricol nu rezultă că terenurile solicitate de recurentă au figurat la rolul agricol al autoarelor sale anterior cooperativizării, în mod corect instanța de apel a apreciat ca nefondată acțiunea și a respins apelul recurentei-petente.
Pe cale de consecință, constatând că, în cauză, s-a procedat la o corectă aplicare a dispozițiilor art.11 din Legea nr. 18/1991, cu modificările ulterioare, că, în raport de aspectul anterior menționat și în raport de motivele invocate, s-a constatat că nu se impune modificarea deciziei recurate, instanța, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul.
Împotriva acestei hotărâri a formulat prezenta contestație în anulare, recurenta și, în motivare, arată că instanța de recurs a omis a se pronunța asupra tuturor motivelor de recurs, respectiv a greșit în aprecierea probatoriilor referitoare la imobilului din cauză, întrucât nu a analizat corect testamentul, rolul agricol și actul de vânzare-cumpărare pentru teren, situația fiind dată pe o gravă eroare materială.
Contestația este neîntemeiată.
Potrivit art.318 Cod procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare ori de modificare.
Așadar, prin greșeala materială în sensul textului de lege mai sus se înțelege o greșeală procedurală și nu o greșeală de judecată, de interpretare a dispozițiilor legale sau de apreciere a probelor, întrucât dacă s-ar admite o asemenea situație, ar însemna că s-ar judeca un recurs la recurs, ceea ce este inadmisibil.
De aceea, greșelile de fond pe care contestatoarea le impută instanței de recurs, tinzând în felul acesta la rejudecarea litigiului, nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare, de esența căreia este remedierea unor neregularități procedurale săvârșite de instanță, și nu reluarea, independent de neregularitățile expres prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă, a judecății fondului litigiului.
În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile art.318 Cod procedură civilă, astfel că se impune respingerea contestației ca fiind netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge contestația în anulare formulată de, împotriva deciziei civile nr.134 din 11 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent. -
Red..- /-
Red.rec.- //
Red.con.- /7.05.2008
Tehn.- /2 ex.
7.05.2008/12.05.2008.
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu, Camelia Drăghin
