Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 348/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 348/R/2008
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 3: Daniel Chiș vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta -A împotriva sentinței civile nr. 2232/19.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALU C, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă la data de 25.01.2008 o cerere formulată de reclamanta recurentă prin care aceasta solicită judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri și depune de asemenea copia deciziei civile nr. 2254/R/2007 în care Curtea de Apel Clujs -a pronunțat într-o cauză similară.
Se constată de asemenea înregistrate întâmpinări, formulate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la data de 4 februarie 2008 și de pârâtul Ministerul Justiției la data de 5 februarie 2008.
Curtea reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2232 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a espins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată și a lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins acțiune a formulată de reclamanta -A împotriva pârâților MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ, TRIBUNALUL CLUJ, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a chemat în judecată pârâții, solicitând obligarea lor să îi achite suma de 5600 lei reprezentând diferențe bănești neachitate cu titlul de indemnizații, privind aplicarea sporului de 25% reprezentând sporul de vechime, aferent unei activități de 31 de ani în calitate de magistrat.
Tribunalul a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 81 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, judecătorii și procurorii cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, beneficiază, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, de o indemnizație egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 și 2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților în vigoare la data pensionării reclamantei, magistrații au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și cu vechimea în magistratură. Art. 2 din același act normativ prevedea că indemnizațiile pentru magistrați se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută în Anexa nr. 1 la prezenta ordonanță de urgență. Valoarea de referință sectorială prevăzută la alin. 1 constituie baza de calcul pentru stabilirea cuantumului indemnizației lunare a magistraților. În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 și 3, magistrații beneficiază, în raport cu vechimea efectivă, de o majorare a indemnizației stabilită potrivit art. 3 alin. 2.
Având în vedere dispozițiile articolelor mai sus menționate, Tribunalul a reținut că sporul de vechime respectiv natura acestui drept, este aceea de spor și nu poate fi avut în vedere la calculul indemnizațiilor brute deoarece, în această noțiune se includ doar criteriile stabilite în articolele menționate, și anume: funcția, nivelul instanțelor și vechimea în magistratură.
Față de dispozițiile art. 3 alin. 1 și 2 din OUG nr. 177/2002 și dispozițiile ce reglementează sporurile ce se acordă, este evident că există o diferență de noțiune între indemnizația brută " lunară, care nu cuprinde nici un spor, fiind stabilită doar în funcție de funcția, nivelul instanței și vechime în magistratură pe de o parte, iar pe de altă parte venitul brut lunar care se calculează adăugând la indemnizația brută lunară sporurile prevăzute de normele legale.
Ori, dacă art. 80 din Legea nr. 303/2004 prevede că se acordă o indemnizație egală cu 7 indemnizații lunare, rezultă că se vor acorda aceste 7 indemnizații iar nu 7 venituri brute, atâta timp cât a rezultat din cele arătate mai sus că acestea sunt noțiuni diferite.
În raport cu cele menționate mai sus, s-a constatat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, motiv pentru care în baza art. 285 și următoarele Codul Munciia fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în legal reclamanta -A, solicitând casarea sentinței atacate cu trimitere la rejudecare în baza art.312 pct.5 proc.civ.
În motivele de recurs arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 5600 lei reprezentând diferența dintre indemnizația egală cu 7 indemnizații, la care nu i s-a adăugat sporul de vechime de 25% aferent activității de peste 30 de ani.
A mai solicitat plata sumei de 27.742 lei reprezentând diferența de pensie de serviciu, pe perioada în care la calculul pensiei nu a fost cuprins și 25% spor de vechime.
Deși a formulat 2 capete de cerere, instanța nu s-a pronunțat doar la cel referitor la includerea sporului de vechime de 25% în indemnizație calculată la pensionare, nepronunțându-se asupra celui de-al doilea petit.
Arată că prin art.41alin.2 din OUG27/29.03.2006 s-a statuat că sporul de vechime se ia în calcul la acordarea, recalcularea și actualizarea pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale magistraților.
Art.3 alin.1 din nr.OUG27/2006 recunoaște judecătorilor, procurorilor dreptul la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcție deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art.86 din Legea nr.303/2004.
Prin întâmpinările de la dosar, filele 20 și 22-23, pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Justiției s-au opus admiterii recursului apreciind că sentința atacată este legală și temeinică.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect a reținut și tribunalul la începutul considerentelor sentinței atacată reclamanta a investit instanța cu o acțiune în care a formulat mai multe petite.
Astfel, a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Cluj să-i plătească 5600 lei reprezentând diferența neachitată la indemnizația egală cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute la care a avut dreptul la pensionare.
A solicitat ca aceeași pârâtă să-i plătească 27.742 lei diferența de la pensia de serviciu pe perioada 1.10.2005 - 31.03.2006 și 1.04.2006 - 31.12.-2007 și cea care trebuie calculată cu luarea în seamă a procentului de 25% spor de vechime.
S-a mai cerut obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor Publice de a include în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele de mai sus.
A solicitat obligarea pârâtei Curtea de Apel Cluj de a comunica veniturile pe care reclamanta le-ar fi putut realiza incluzând și sporul de vechime.
La ultimul petit al acțiunii a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii C la calculul corect a pensiei în funcție de veniturile comunicate de Curtea de Apel Cluj, începând cu 16.10.2005 și în continuare.
Dar, din conținutul sentinței se constată însă că instanța de fond nu s-a preocupat decât de analizarea unui singur petit al acțiunii, respectiv doar de primul petit, fără să le analizeze pe celelalte.
Astfel, într-adevăr corect a reținut instanța că pretenția reclamantei referitoare la obligarea pârâților Ministerul Justiției și Curtea de Apel Cluj, la plata sumei de 5600 lei cu titlu de diferență de indemnizație a 7 salarii la care ar fi avut dreptul, nu se justifică întrucât în noțiunea de indemnizație de încadrare brută lunară astfel cum este definită și în dispozițiile art.3 alin.1 și 2 din nr.OUG177/2002 nu sunt cuprinse sporurile, ea fiind stabilită doar în raport de funcția, nivelul instanței și vechimea în magistratură.
Dar, chiar dacă acest petit a fost soluționat corect de către instanță, sentința este criticabilă în ce privește nesoluționarea celorlalte petite.
De altfel este de reținut faptul că potrivit dispozițiilor art.261 proc.civ. hotărârea judecătorească se dă în numele legii și va cuprinde în mod obligatoriu printre altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Așadar, constatând că în privința petitelor 2-5 din acțiune, instanța de fond nu s-a preocupat în nici un mod de soluționarea lor în raport și de dispozițiile mai sus arătate, acest fapt echivalând cu o nesoluționare a fondului cauzei, raportat și la dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. Curtea va admite în parte recursul reclamantei, va casa în parte sentința în sensul că va trimite pentru soluționare în fond petitele 2-5 din acțiune.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței în ce privește soluționarea petitului 1 al acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr. 2232 din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu privire la petitele 2-5.
Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la petitul 1.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -- - - -
Red.AR
Dact./3ex.
27.03.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Daniel Chiș
