Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 342/R/2008
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:: - -- Judecător
JUDECĂTOR 1: Adrian Repede vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul JUDEȚEAN DE ȘI ARTĂ Z împotriva sentinței civile nr. 2195/05.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe pârâtul, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, consilier juridic, cu delegație specială la dosar, iar la a doua strigare a cauzei, se prezintă și pârâtul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare la dosarul cauzei, înregistrată la data de 30.01.2008, formulată de pârâtul intimat. I se comunică un exemplar al întâmpinării reprezentantului recurentului care arată că nu are de formulat cereri în probațiune.
Pârâtul intimat prezent, de asemenea arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Reprezentantul recurentului solicită instanței să admită recursul astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii acțiunii, susținând oral motivele expuse în scris.
Pârâtul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
Nici una din părțile prezente nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.2195 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului DE ȘI ARTĂ Z, împotriva pârâtului, referitoare la obligarea acestuia la restituirea sumei de 1562 lei actualizată cu rata inflației, reprezentând spor de încordare psihică acordat nelegal.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pârâtul este încadrat la Județean de Istorie și Artă Z la Secția arheologie. Începând cu anul 1993 pârâtul a beneficiat de sporul pentru condiții de muncă deosebite și activități ce presupun încordare psihică foarte ridicată.
Potrivit art.8 lit.b din nr.HG281/17 iunie 1993, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite de până la 15% din salariul de bază.
S-a reținut că sunt două situații deosebite pentru care se poate acorda sporul: prima situație se referă la activități ce implică încordare psihică foarte ridicată și a doua se referă la condiții de muncă deosebite.
Regulamentele nr.6366 și nr.1132/1993, emise în temeiul art.8 din nr.HG281/1993, prevăd că sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă personalului de supraveghere din muzee, trezorerii, din unitățile bugetare de cultură, care asigură securitatea obiectivelor de patrimoniu.
Totodată, aceste regulamente prevăd că "Nominalizarea personalului care beneficiază de spor și stabilirea procentelor de spor, se face de Consiliul de Administrație, în raport cu sarcinile de muncă ce revin personalului respectiv".
Din fișa postului rezultă că pârâtul are ca sarcini de serviciu, printre altele, cunoașterea detaliată a patrimoniului arheologic, arhivarea și gestionarea întregii informații referitoare la depozitul propriu, completarea colecțiilor muzeului cu materiale arheologice rezultate din săpături arheologice proprii, evidența, conservarea, gestionarea materialului rezultat din cercetarea proprie sau avut deja în gestiune, participă la acțiunile de clasare, inventariere a bunurilor din patrimoniul național cultural.
Activitatea de arhivare și gestionare presupune, printre altele, inventarierea periodică a obiectelor de patrimoniu, operațiune care se efectuează pentru asigurarea securității, deci și a pazei bunurilor de patrimoniu, pe de o parte, și În vederea clasării bunurilor culturale mobile, În conformitate cu Normele de clasare a bunurilor culturale mobile aprobate prin Ordinul nr.2053/17 mai 2002 emis de ministrul culturii și cultelor.
Faptul că pârâtul desfășoară activități de trezorerie rezultă și din Ordinul de clasare nr.2328/21.07.2004 emis de ministrul culturii și cultelor.
Activitatea de pază, de gestiune este evidentă câtă vreme pârâtul are un depozit propriu, unde sunt transportate, sub condiția responsabilității privind integritatea, bunurile de patrimoniu descoperite prin săpăturile arheologice efectuate.
Prin clasare, potrivit art.5 din Norme, se înțelege procedura de stabilire a bunurilor culturale mobile care fac parte din categoriile juridice ale patrimoniului cultural național mobil, fond și tezaur.
Declanșarea procedurii are loc la cerere sau din oficiu, nu la inițiativa muzeografului, astfel că, criticile aduse în acest sens pârâtului nefiind întemeiate.
Din analiza actelor normative incidente și a fișei postului raportat la condițiile concrete de desfășurare a activității, s-a concluzionat că pârâtul este în drept să beneficieze de sporul de 15% din salariul de bază prevăzut de art.8 lit.b din nr.HG281/1993.
Aceste activități de pază și trezorerie sunt efectuate de pârât pentru că Județean de Istorie și Artă Z nu are personal specializat încadrat pentru aceste activități, fapt recunoscut în ședința publică.
Separat de acest fapt, pârâtul ca și ceilalți angajați din cadrul Secției arheologie, își desfășoară activitatea în condiții de muncă deosebite, potrivit dispozițiilor art.8 lit.b din nr.HG281/1993, partea a doua.
De altfel, prin decizia nr.30/20 decembrie 2004, Camerei de Conturi S Direcția de Control Financiar Ulterior, nu se constată că pârâtul nu ar avea dreptul la acest spor - ca de altfel și ceilalți beneficiari - ci faptul că Consiliul de Administrație nu a stabilit pentru anul 2003 lista nominală a personalului.
Pentru anul 2002 pârâtul a beneficiat de acest spor în temeiul unei liste nominale aprobate de Consiliul de Administrație, fapt recunoscut de părți.
Or, activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau condițiile de muncă deosebite nu s-au schimbat, nici dispozițiile legale care reglementează acordarea sporului, astfel că lista nominală aprobată de Consiliul de Administrație pentru anul 2002 își produce valabilitatea și în anii următori, deci și pentru anul 2003, câtă vreme lista respectivă - odată aprobată în condiții legale - nu a fost anulată sau modificată.
Nici o dispoziție legală nu obligă ca lista nominală cu personalul ce ar beneficia de sporul prevăzut de art.8 lit.b din nr.HG281/1993, să fie întocmită și aprobată anual, ori la lege nu se poate adăuga.
Față de cele ce preced, s-a reținut că pârâtul a desfășurat activitate ce intră sub incidența dispozițiilor art.8 lit.b din nr.HG281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, că aprobarea listei nominale din 2002 își produce efectele și pentru viitor, astfel că plata sporului de 15% din salariul de bază este legală, acțiunea reclamantului a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul de Administrație al ui Județean de Istorie și Artă din Z, solicitând, admiterea recursului, casarea sentinței și, în urma rejudecării cauzei pe fond, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
În motivele de recurs arată că instanța de fond a reținut în mod eronat că pârâtul desfășoară activități de trezorerie în temeiul Ordinul de clasare nr. 2328 din 21.07.2004 emis de ministrul culturii și cultelor. Acest ordin se referă la obținerea calității de trezorier de către un alt angajat al muzeului, care gestionează lucrările de pictură, reclamantul depunând ordinul la dosar pentru a înlesni înțelegerea diferenței dintre trezorier și gestionar de obiecte de patrimoniu, pârâtul fiind doar gestionar, așa cu este consemnat în fișa postului, atribuțiune profesională curentă și obligatorie, nu suplimentară, fapt pentru care nu intră în categoria angajaților nominalizați pentru acordarea sporului prevăzut de art. 8 din HG281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare.
Potrivit articolului de lege invocat mai sus: " În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri personalului de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu. concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de ministere, celelalte instituții centrale și cale ale administrației publice cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale și al Ministerului Finanțelor". La litera "b" din articolul prezentat mai sus se menționează: " pentru activitățile ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebită, un spor de până la 15% din salariul de bază".
După cum se observă din textele de mai sus, sporul prevăzut la art.8, lit. "b" din HG281/1993 nu are un caracter imperativ ci unul opțional, aspect care rezultă din textul de lege "în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate sporuri", și mai mult, aceste sporuri au caracter opțional și se pot acorda doar personalului de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu, personalului de supraveghere din muzee, trezorieri, din unitățile bugetare de cultură care asigură securitatea obiectivelor de patrimoniu, și nicidecum altor categorii de personal, care nu au în fișa postului atribuțiuni privind paza obiectivelor de patrimoniu.
Cu toate acestea, instanța de judecată a apreciat că pârâtul ar fi îndreptățit la acordarea sporului, făcând o confuzie între ceea ce înseamnă activitatea de gestionare și cea de pază, ultima fiind asigurată pentru instituție de către gardienii publici locali, și nu de gestionarii de depozite, așa cum este pârâtul.
Faptul că sporul în cauză s-a acordat nelegal, a fost constatat și de Camera de Conturi S, care prin Decizia nr. 30 din 20.12.2004 a obligat Județean de Istorie și Artă din Z să efectueze operațiunile de recuperare a sumelor acordate nelegal ca sporuri, a unui număr de 19 angajați ai muzeului, din care 10 angajați au restituit suma în cauză, 9 angajați au restituit-o parțial, printre care și pârâtul, deoarece la momentul respectiv a recunoscut că a încasat sporul în condiții nelegale.
Directorul instituției, în baza unor documente elaborate poate atribui calitatea de trezorier angajatului care va gestiona bunurile culturale mobile clasate în categoria juridică "". Numai în aceste condiții un angajat al muzeului dobândește calitatea de trezorier și poate beneficia de sporul prevăzut la art.8, lit. "b" din HG281/1993 pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebită, în cuantum de până la 15% din salariul de bază.
Prin întâmpinarea de la 8-10, pârâtul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr.2196 din 5.11.2007 a Tribunalului Sălaj, ca legală și temeinică.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, acțiunea instituției reclamante are ca temei Decizia nr.30/20 decembrie 2004 Camerei de Conturi a Județului S (4 și urm) și în care s-au reținut deficiențe în administrarea bugetului instituției.
Astfel, s-au reținut printre altele, încălcări ale HG281/1993 privind atribuirea nelegală a sporului de 15% din salariul de bază pentru activități ce presupune încadrare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite unor angajați ai instituției.
Din cuprinsul actului de control rezultă că fapta reținută în sarcina Consiliului de Administrație al ui, a directorului și a contabilului șef este aceea că, pentru anul 2003, Consiliul de administrație nu a stabilit lista nominală a personalului care beneficiază de acest spor și nici procentul de spor cuvenit în raport cu sarcinile de muncă ce revin personalului respectiv, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru.
Din această constatare a organului de control nu rezultă dacă erau sau nu îndeplinite condițiile pentru acordarea sporului prevăzut angajatului pârât iar prin probele administrate în fața primei instanțe, reclamanta a încercat să facă dovada doar a lipsei calității pârâtei care ar îndreptăți primirea sporului, în principiu, deși conform art.2 din HG281/1993 personalul din unitățile bugetare are drept la sporuri pentru condițiile în care își desfășoară activitatea, iar sporul prevăzut de art.8 lit.b din același act normativ se acordă pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite. Sporul ce poate fi acordat este cel de maxim 15%.
Or, nu s-a contestat faptul că pârâta, alături de alți angajați au lucrat și în anul 2003 în aceleași condiții ca și în anii anteriori pentru care nu s-a invocat nelegalitatea dreptului și nici procentul în care s-a încasat sporul.
Astfel fiind, se constată că recursul formulat de reclamantul Județean de Istorie și Arta Z este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul JUDEȚEAN DE ȘI ARTĂ împotriva sentinței civile nr. 2195 din 5 nov.2007 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -- - - -
Red.AR
Dact./2ex.
18.03.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Daniel Chiș
