Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 346/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 346/R/2008
Ședința publică din data de 5 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja
JUDECĂTOR 3: Ioan Daniel vicepreședinte Curtea de Apel
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și alți 45 reclamanți și intervenienți în nume propriu împotriva sentinței civile nr. 2256/22.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare la dosarul cauzei, înregistrată la data de 04.02.2008, formulată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor iar la data de 05.02.2008 de pârâtul Ministerul Justiției.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului promovat de reclamanți, acesta fiind înregistrat la data de 7 ianuarie 2008 iar hotărârea împotriva căruia s-a declarat fiindu-le comunicată la data de 17 decembrie 2007. Termenul de 10 zile de comunicare prevăzut de lege în materia litigiilor de muncă fiind depășit, Curtea reține cauza în pronunțare cu privire la excepția tardivității.
CURTEA:
Asupra recursului formulat:
Prin sentința civilă nr.1256/22 nov.2007 Tribunalul Cluja respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor și a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, -A, și, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții -A, -, -, -A, -, -, în contradictoriu cu pârâții TRIBUNALUL CLUJ, CURTEA DE APEL CLUJ, MINISTERUL JUSTIȚIEI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR ȘI CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, pentru drepturi salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Reclamanții și intervenienții sunt angajați în calitate de personal auxiliar de specialitate în cadrul instanțelor de judecată.
În temeiul HG403/2001 reclamanții și intervenienții au beneficiat de o majorare a indemnizației brute lunare, cu un procent diferențiat, în raport cu câștigul salarial brut lunar, realizat. Aceste majorări nu au caracter periodic ci s-a dat o singură dată, cu ocazia intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv, 1 aprilie 2001.
Prin legea 100/2005, publicată în MO 378/5 mai 2005 fost aprobată OG23/2005 privind creșterile salariale aplicabile magistraților și altor categorii de personal din sistemul justiției pentru anul 2005, valoarea de referință sectorială fiind majorată, aplicarea HG403/2001 nemaifiind justificată.
De altfel, HG403/2001 a fost abrogată expres prin HG687/12 iulie 2005.
Prin urmare, raportat la dispozițiile și justificarea HG403/2001, ale Legii 100/2005 și ale HG687/2005 susținerea reclamanților în sensul că, majorările inițial dispuse "au fost retrase", apare a fi nefondată, acțiunea fiind respinsă ca atare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a avut în vedere faptul că, instanțele judecătorești sunt finanțate de la bugetul de stat iar pârâtul coordonează acțiunile privind sistemul bugetar, respectiv pregătește proiectele de buget, ale legilor de rectificare și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și intervenienții, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu.
În motivele aflate la 2-4 s-a arătat în esență, că, prima instanță nu a ținut seama de faptul că, prin HG 403/19 aprilie 2001 reclamanții și intervenienții au beneficiat de o majorare a indemnizației lunare brute corespunzătoare creșterii cotelor de contribuție de asigurări sociale iar retragerea acesteia nu poate fi justificată prin intrarea în vigoare a OUG7/2002, acest act normativ neputând afecta drepturile salariale avute la aceea dată, care cuprindeau și majorările acordate prin HG403/2001, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivității legii civile.
Nu se poate reține ca argument temeinic nici abrogarea HG403/2001 prin HG687/12 iulie 2005 atâta vreme cât prevederile art.183 din Legea 19/2000 au intrat în vigoare la data de 1 aprilie 2001 și sunt aplicabile și în prezent.
S-a mai arătat că, Ordinul Ministrului Justiției nr.738/C/2005 care a prevăzut că începând cu data de 5 mai 2005 nu se mai aplică majorările prevăzute de HG403/2005 nu au nici o relevanță, ordinul ministrului fiind un act normativ cu inferior.
S-a arătat de asemenea că, reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze simultan atât de prevederile HG403/2001 cât și de valoarea de referință sectorială prevăzută în Legea nr.100/2005, atâta vreme cât hotărârea de Guvern a avut menirea de a acoperi diminuarea drepturilor salariale ca urmare a reținerii CAS și de la angajați, conform Legii 19/2000 și cu privire la o eventuală neaplicare a HG403/2001 nu a intervenit nici un acord între părțile semnatare ale contractului individual de muncă.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum a reținut și prima instanță, prin Legea 19/2000 s-a introdus obligația angajaților (alături de angajator) de a contribui la asigurările sociale, în procentele majorate prin lege.
Prin această contribuție, veniturile nete ale angajaților au suferit o reducere, pe care legiuitorul a înțeles să o recupereze prin Hotărârea de Guvern nr.403/2001, dată în aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor art.183 din Legea 19/2000.
S-a prevăzut în art.1 că drepturile salariale ale asiguraților prevăzuți la art.5 alin.1 pct.1 și II din Legea 19/2000 stabilite pentru luna martie 2001, se majorează începând cu 1 aprilie 2001 corespunzător creșterii cotelor de contribuții de asigurări sociale suportate de aceștiaastfel încât veniturile nete să nu fie diminuate. S-a mai prevăzut că, aceste majorări se aplică o singură dată.
Din acțiunea reclamanților rezultă că aceștia au beneficiat de majorarea de mai sus.
Ulterior acordării majorărilor procentule în temeiul HG403/2001, valoarea de referință sectorială ce a stat la baza salarizării personalului din sistemul justiției a fost schimbată,în sensul majorării acesteia, conform art.2 din Ordonanța 23 din ianuarie 2005 începând cu 1 ianuarie 2005 (pentru perioada ianuarie-septembrie 2005 cu 45% din majorarea totală de 8% ce s-a dat cu începere din luna oct.2005) și apoi cu 1 octombrie cu 8% față de nivelul din luna decembrie 2004.
Este evident și nu s-a contestat faptul că nivelul valorii de referință sectorială din luna decembrie 2004cuprindea inclusiv majorareaprocentuală dispusă prin HG403/2001.
În consecință, drepturile salariale ale reclamanților nu au fost afectate, salarizarea lorfiind corespunzătoare noii valori de referință, dispusă prin Ordonanța 23 din 27 ianuarie 2005, care mai apoi, a fost aprobată prin Legea 100/3 mai 2005, stabilind o nouă valoare de referință pentru luna decembrie 2004.
Din cele ce preced rezultă că hotărârea de Guvern emisă în anul 2001 avutca scopmenținerea nivelului salariului net la 1 aprilie 2001 după aplicarea Legii 19/2000și s-a aplicat în continuare până când personalul de specialitate a beneficiat de o altă valoare de referință, în raport de care salariul de încadrare a crescut, efectele diminuării determinate de reținerea CAS, fiind înlăturate.
Față de aceste considerente, ce le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamanții, -A, și, și intervenienții -A, -, -, -A, -, -, împotriva sentinței civile nr. 2256 din 22 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red.GP
Dact./2ex.
12.03.2008
Președinte:Adrian RepedeJudecători:Adrian Repede, Gabriella Purja, Ioan Daniel
