Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 362/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 362
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Oana
JUDECĂTOR 2: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 3: Timofte Crisitna
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în comuna Vulturești, județul S, personal și prin mandatar, domiciliat în municipiul S,-, - 6,. C,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 5 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru pârâții intimați și, lipsă fiind reclamantul recurent și mandatarul acestuia, recurentul.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Av., pentru pârâții intimați, apreciază că în cauză sunt formulate 2 recursuri, unul de către reclamantul recurent, precum și de către mandatarul acestuia,. Față de această situație, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul, ca inadmisibil, acesta neavând calitate de parte în dosar, iar în ce privește recursul reclamantului solicită respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea adresată Judecătoriei Fălticeni la data de 22 noiembrie 1999, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1.000. teren situat la locul " - sat", pe raza com. Vulturești, jud. S, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr. 1732/1998 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5.000. teren curți construcții, situate la locul -sat, din care pârâtul îi ocupă abuziv suprafața de 1.000. îngrădindu-i accesul la restul proprietății sale.
Pârâtul prezent în instanță, cât și prin întâmpinare, a recunoscut ocuparea terenului de 1.000. însă a precizat că și-a edificat gospodăria pe acest teren în perioada colectivizării; că, a formulat cerere de constituire pentru teren însă Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor 1-a atribuit reclamantului, care, refuză să primească teren în compensare. De asemenea, pârâtul a invocat excepția nulității parțiale a titlului de proprietate al reclamantului, motivând că în mod greșit i s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului pentru terenul ocupat de gospodăria sa, a pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 277 din 14 februarie 2000, Judecătoria Fălticenia admis excepția privind nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1732/1998 și a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată, cu motivarea că pârâtul este proprietarul terenului în litigiu în baza dispozițiilor art. 24 al. l din Legea nr. 18/1991.
Prin decizia civilă nr. 2141 din 5 noiembrie 2002, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamantului, a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii excepției privind nulitatea parțială a titlului de proprietate nr. 1732/1998, a admis acțiunea și 1-a obligat pe pârât să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1.000. intravilan la locul "-sat", învecinat cu, V, și și să-i plătească suma de 1.035.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut, în esență, faptul că pârâtul nu a făcut dovada demersurilor judiciare în raport de Comisia locală de fond funciar în vederea obținerii titlului de proprietate pentru terenul în litigiu pentru care, în mod legal s-a reconstituit dreptul de proprietate proprietarului inițial, în speță reclamantului, identificarea și delimitarea terenului revendicat fiind relevate de expertul desemnat în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs părțile care au criticat soluția ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Reclamantul a precizat în memoriul de recurs că nejustificat pârâtul nu a fost obligat la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate, atât la instanță de fond, cât și în apel, și a solicitat modificarea soluției în acest sens, făcând trimitere la dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Dezvoltând motivele de recurs pârâtul Gaa rătat că terenul în litigiu i-a fost atribuit de CAP în vederea edificării locuinței, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea nr. 18/1991, republicată, dispoziții ce au fost încălcate la data emiterii titlului de proprietate nr. 1732/1998 în favoarea reclamantului, așa încât se impune anularea acestuia conform art. 3 al. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997. Precizează că a întreprins demersuri pentru constituirea dreptului de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, care însă nu au fost finalizate din cauza refuzului reclamantului de a primi teren în compensare, situat lângă gospodăria lui, împrejurare în care nu poate justifica admiterea acțiunii în revendicare.
Prin decizia civilă nr. 1922/24.11.2006 Curtea de Apel Suceava, admis recursurile declarate de ambele părți, a casat decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru judecarea apelului.
Pentru a hotărî astfel Curtea a reținut în esență, că pârâtul Gap rimit de la fostul, în anul 1970 o suprafață de 500 mp teren pentru edificarea gospodăriei, însă demersurile judiciare întreprinse de pârât în vederea constituirii dreptului de proprietate asupra terenului ocupat de construcții sunt în curs de finalizare, astfel că în această fază procesuală nu se cunoaște întinderea dreptului pretins de reclamant asupra terenului revendicat ș implicit existența dreptului de proprietate opus de pârât, iar pentru o soluționare corectă a cauzei se impune administrarea probei cu expertiză topo pentru identificarea terenului în litigiu și delimitarea precisă prin redarea într-un plan de situație atât a terenului ocupat de construcțiile pârâtului, cât și a terenului liber.
După casarea cu trimitere, instanța de apel a încuviințat și administrat în cauză proba cu expertiză topometrică pentru identificarea și stabilirea situației juridice a terenului aflat în litigiu, expertiza fiind efectuată de expert (filele 80-81 dosar).
Prin decizia civilă nr. 5 din 12 ianuarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că prin sentința civilă nr. 1933/19.10.2007 a Judecătoriei Fălticeni, rămasă definitivă și irevocabilă, invocată în apel, s-a luat act de partajul intervenit între reclamantul apelant și mandatarul său din prezenta cauza, iar suprafața de 0,50 ha teren situat la locul numit " sat" din care face parte și terenul în litigiu a revenit în lot mandatarului (filele 56-58 dosar nr- al Tribunalului Suceava ). Cum pe calea acțiunii în revendicare proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar, recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului, temeiul juridic al acțiunii constituindu-1 dreptul de proprietate asupra lucrului respectiv, condițiile ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei astfel de acțiuni sunt calitatea reclamantului de proprietar și posesia exercitată de pârâtul - neproprietar asupra terenului. Reclamantul apelant nu mai este proprietarul terenului în litigiu și cum în apel nu se poate schimba calitatea părților (art. 294 al. l Cod procedură civilă), tribunalul a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 480 Cod civil, menținând ca fiind legală și temeinică sentința civilă apelată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul și, care au susținut că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de respingere a acțiunii, întrucât în cauză s-a făcut dovada dreptului de proprietate a reclamantului asupra terenului în litigiu. Pârâtul nu a făcut dovada obținerii de la fostul decât a suprafeței de 500 mp, deținerea unei suprafețe mai mari neputând fi în nici un fel imputată reclamantului, căruia i s-a eliberat titlul de proprietate pentru întreaga suprafață pe care a avut-o anterior colectivizării. Situația nou creată privind lipsa calității reclamantului de proprietar datorită partajului succesoral realizat după soția acestuia, mult după declanșarea prezentului litigiu, nu putea avea drept efect respingerea acțiunii în revendicare. Prin hotărârea judecătorească anterioară, intrată în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că pârâtul nu poate deține mai mult de 500 mp, în mod greșit fiind menținută sentința prin care s-a respins acțiunea în revendicare a diferenței de teren pe care o deține în prezent pârâtul. Hotărârea de partaj nu este opozabilă pârâtului și nu poate avea nici o relevanță în cadrul prezentului litigiu asupra calității părților și îndreptățirii lor la soluționarea favorabilă a cauzei.
Prin decizia nr. 88/31 martie 2009, Curtea de apel Suceavaa anulat ca netimbrat recursul formulat de reclamantul, motivat de faptul că, deși prin citația înmânată personal reclamantului cât și mandatarului acestuia, i s-a comunicat obligația de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, acesta nu s-a conformat.
Prin contestația în anulare, înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 552/39/14.04.2009, mandatarul reclamantului a solicitat anularea deciziei nr. 88 din 31 martie 2009, pronunțată în recurs de Curtea de Apel Suceava, dat fiind faptul că a achitat taxa de timbru anterior termenului de judecată, însă, din motive obiective nu a depus-o la dosar, prezentându-se în sala de judecată după strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată.
Prin decizia civilă nr. 134 din 6 mai 2009, Curtea de Apel Suceavaa admis contestația în anulare, a anulat decizia civilă nr. 88/31 martie 2009 Curții de Apel Suceava și a trimis dosarul la Serviciul arhivă pentru repartizare aleatorie, în vederea rejudecării recursului.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că prin citația înmânată personal reclamantului la data de 11 martie 2009, cât și prin citația emisă pe numele mandatarului s-a comunicat de către instanță obligația de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de 11,64 lei și a timbrului judiciar de 0,3 lei, iar cu chitanța nr. - (seria -), emisă de Trezoreria municipiului S la data de 19.03.2009, anexată contestației în anulare (fila 3), contestatorul a dovedit faptul că și-a împlinit obligația prevăzută de art. 20 al. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
În rejudecarea recursului, recurentul a depus la dosarul cauzei împuternicire autentificată (fila 7), iar la termenul din 2 septembrie 2009 au fost introduși în cauză moștenitorii pârâtului intimat G, întrucât la data de 3 august 2009, acesta din urmă a decedat (fila 13).
Analizând recursul, ale cărui motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța îl constată a fi neîntemeiat, în ceea ce privește pe reclamantul și inadmisibil, în ceea ce-l privește pe.
Cu privire la recursul declarat de către reclamantul, instanța constată că în mod corect s-a reținut că acesta nu mai face dovada dreptului de proprietate, în condițiile în care prin sentința civilă nr. 1933 din 19.10.2007 a Judecătoriei Fălticeni, definitivă și irevocabilă, proprietar al terenului în litigiu a devenit. Pentru admiterea acțiunii în revendicare este indispensabil ca reclamantul să facă dovada dreptului de proprietate asupra bunului solicitat a-i fi predat de către pârât, din sentința arătată anterior rezultând că dreptul de proprietate aparține recurentului, cu efect retroactiv, încă de la data decesului soției reclamantului, 15 septembrie 2005. Faptul că terenul respectiv este înscris în titlul de proprietate nr. 1732/1998 al cărui unic titular este reclamantul, nu poate lipsi de efecte hotărârea judecătorească prin care a fost sistată starea de indiviziune dintre moștenitorii defunctei, efectul declarativ al acesteia fiind unul deplin, începând cu data deschiderii succesiunii după defunctă, respectiv 15 septembrie 2005.
În mod corect instanța de apel a apreciat că acțiunea reclamantului nu poate fi admisă în aceste condiții, noul proprietar având posibilitatea de a formula eventual o altă acțiune în revendicare în măsura în care dorește acest lucru.
În ceea ce îl privește pe recurentul, instanța constată că acesta a avut calitatea de mandatar al reclamantului, fără a avea el însuși calitatea de reclamant în prezentul litigiu. Constatând că recurentul nu a avut în prezenta cauză nici o calitate procesuală proprie, fiind doar mandatarul reclamantului, instanța reține că acesta nu poate formula pretenții proprii în calitate de recurent, urmând a respinge recursul acestuia ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 din Codul d e procedură civilă
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECI DE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de, domiciliat în municipiul S,-, - 6,. C,. 4, județul S, împotriva deciziei civile nr. 5 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Respinge ca nefondat recursul declarat reclamantul, domiciliat în comuna Vulturești, județul S, personal și prin mandatar, domiciliat în municipiul S,-, - 6,. C,. 4, județul S împotriva aceleiași decizii civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Ex. /14.12.2009
Președinte:Ciută OanaJudecători:Ciută Oana, Andrieș Catrinel, Timofte Crisitna
