Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.37
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, județul B, împotriva sentinței civile nr.1025 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - "" -, cu sediul în B,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât, personal, lipsind intimata-reclamantă - ""-.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Recurentul-pârât declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentului că nu mai are alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond recurentul-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. Precizează că el nu a vrut să facă stagiul de pregătire ca sudor, însă a fost obligat să semneze, fiind amenințat cu desfacerea contractului de muncă. Învederează că nu i-a fost eliberat niciun atestat pentru cursurile de pregătire urmate, întrucât nici nu le-a terminat, iar aceste cursuri se desfășurau după terminarea orelor de program.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata către reclamantă a sumei de 1792,3 lei reprezentând: 972,3 c/val. cursurilor de formare profesională și 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a desfășurat la inițiativa societății un stagiu de formare profesională pe perioada 09.01- 09.02.2006 pentru însușirea și perfecționarea operațiilor de sudare prin procedeele de sudare în mediul protector și -, stagiu efectuat în baza actului adițional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006, semnat și însușit de pârât.
A mai susținut reclamanta că prin actul adițional la contractul individual de muncă privind formarea profesională, fostul salariat și-a asumat obligația de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie inițiativă pe o perioadă de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, iar în cazul nerespectării acestei obligații, pârâtul s-a obligat să restituie toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
Contrar celor convenite, pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 01.03 - 06.03.2006, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 06.03.2006, în temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, prin decizia nr.1161/06.03.2006.
S-a mai arătat că întrucât pârâtul nu și-a respectat obligația asumată, de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie inițiativă timp de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, societatea trebuie să-și recupereze cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cuantum de 1792,3 lei, din care 972,3 lei reprezintă c/val. cursului de formare profesională și 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1025 din 22 octombrie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea și a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 1792,3 lei compusă din 972,3 lei c/val curs de formare profesională și 820 lei salariu încasat pe perioada stagiului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că pârâtul a fost angajatul societății pe postul de muncitor necalificat, iar între pârât și reclamantă s-a încheiat actul adițional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006 prin care reclamanta se obliga să finanțeze integral cursul de formare profesională în cadrul societății în vederea obținerii calificării de sudor, cu începere din data de 09.01.2006.Prin același act adițional, pârâtul se obliga ca după absolvirea stagiului de formare profesională să nu părăsească societatea timp de 3 ani, încetarea contractului individual de muncă prin demisie, motive disciplinare, arestare pe o perioadă mai mare de 60 zile, condamnare prin hotărâre judecătorească, interdicție de exercitare a profesiei, în caz contrar urmând să suporte toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, în acest sens fiind inserate clauzele din actul adițional la contractul individual de muncă.
S-a mai reținut că în perioada 01.03 - 06.03.2006 pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, conform art.61 lit.a Codul Muncii, prin decizia nr.1161/06.03.2006 și întrucât nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raportul de muncă din culpa sa, s-a concluzionat că pârâtul trebuie să fie obligat la plata sumei de 1792,3 lei reprezentând: 972,3 lei c/val. cursului de formare profesională și 820 lei salariul încasat în perioada stagiului.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâtul a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurentul că în mod greșit a fost a admisă acțiunea și a fost obligat la plata sumei totale de 1792,3 lei, din care 972,3 lei c/val cursului de formare profesională și 820 lei reprezentând salariul încasat, fără a se lua în considerare apărările acestuia, în sensul că a fost angajat pe post de sudor și nu de muncitor necalificat, acesta având calificare de sudor și / pentru care deține diplome, recurentul nesemnând de bună-voie contractul, acesta fiind amenințat că în caz contrar va fi concediat.
S-a mai susținut de către recurent că orele de formare profesională s-au ținut după program, de la orele 16,00 la orele 19,00 și nu în timpul serviciului, în incinta societății.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, depunându-se la dosar, în recurs, din partea recurentului-pârât, în copie, și diplomele eliberate acestuia în meseria de sudor și respectiv pentru absolvirea unui curs organizat în perioada 29.09. - 10.10.2003 la Centrul Regional de și Dezvoltare Profesională în Domeniul -, precum și un extras al cărții de muncă.
Deși legal citată cu această mențiune, intimata-reclamantă nu a depus la dosar cauzei întâmpinare cu privire la recursul formulat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În conformitate cu actul adițional la contractul individual de muncă nr.175/11.01.2006, de formare profesională, încheiat între recurentul-pârât și intimata-reclamantă - - B, părțile semnatare au convenit ca în perioada 9.01.2006 - 9.02.2006, deci timp de o lună de zile, recurentul, salariat al secției montaj utilaj tehnologic - montaj 2, în meseria de sudor electric, să desfășoare un stagiu de formare profesională în cadrul societății pentru însușirea și perfecționarea operațiilor de sudare prin procedeele de sudare în mediu protector și -, stabilindu-se că pe perioada instruirii drepturile salariale rămân neschimbate.
În cuprinsul actului adițional s-a prevăzut că salariatul se obligă să nu întrerupă raporturile de muncă cu societatea din proprie inițiativă pe o perioadă de 3 ani de la data absolvirii cursurilor, nerespectarea acestei prevederi obligând salariatul la suportarea tuturor costurilor ocazionate de pregătirea sa profesională, stipulându-se totodată că obligațiile de plată a cursurilor privind formarea profesională se aplică și în cazul concedierii pentru motive disciplinare.
În condițiile în care recurentul-pârât a fost de acord cu încheierea actului adițional la contractul de muncă, pe care l-a și semnat, exprimându-și acordul de voință la încheierea acestuia, necontestându-l în vreun fel pe parcursul derulării raporturilor de muncă cu societatea-intimată, apar ca lipsite de relevanță susținerile acestuia referitoare la faptul că la momentul efectuării cursurilor de formare profesională era deja angajat pe post de sudor și absolvise un curs /, acesta fiind obligat să respecte clauzele rezultând din cuprinsul actului adițional la contractul de formare profesională.
În cauza de față, se constată însă că prin acțiunea formulată la prima instanță, ce a fost admisă în totalitate de instanța de fond, intimata-reclamantă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 1792,3 lei, din care numai 972,3 lei reprezintă cheltuielile suportate efectiv de societate pentru cursul de formare profesională (calculate proporțional cu perioada nelucrată), iar 820 lei reprezintă salariul încasat de recurentul-pârât în perioada stagiului, susținându-se de către reclamantă că organizarea cursului a presupus scoaterea din producție a pârâtului.
Or, potrivit actului adițional încheiat între părți, pentru nerespectarea obligațiilor asumate în acest contract, salariatul avea obligația de a suporta cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională, iar aceste cheltuieli nu pot cuprinde, de principiu, decât sumele plătite efectiv de societate pentru stagiul de formare profesională și nu pot include și salariul încasat de pârât în perioada stagiului, în temeiul dispozițiilor contractului individual de muncă încheiat între părți.
Recurentul-pârât a arătat, de altfel, că orele de formare profesională s-au ținut după programul obișnuit de lucru zilnic și nu în timpul serviciului și deși reclamanta a pretins că organizarea cursului a presupus scoaterea din producție, o asemenea dovadă nu a fost făcută, iar pentru situația în care participarea la cursurile de formare profesională ar fi presupus scoaterea integrală din activitate, contractul individual de muncă al salariatului s-ar fi suspendat conform art.195 alin.3 Codul Muncii, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtului ca fondat, motiv pentru care, în temeiul disp. art.312 alin.1 Cod pr. civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 820 lei, ce reprezintă salariul încasat de pârât în perioada stagiului, urmând ca pârâtul să achite reclamantei numai suma de 972,3 lei reprezentând c/val curs formare profesională, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna Săhăteni, sat Săhăteni, județul B, împotriva sentinței civile nr.1025 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - "" -, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 820 lei urmând ca pârâtul să achite reclamantei numai suma de 972,3 lei reprezentând c/val curs formare profesională.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier
-
/VS
3 ex-03.02.2009
f--Trib.
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrea Popescu
