Drepturi salariale (banesti). Decizia 39/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.39
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2440 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de Avocatură.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru recurenta-pârâtă SC"" SA declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația recurentei-pârâte că nu mai are alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-pârâtă SC "" SA, avocat solicită în principal admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca prescrisă. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. În situația în care se trece peste aceste apărări solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate cu obligarea pârâtei la plata sumelor de bani comunicate ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute. Cheltuielile de judecată urmează a se solicita pe cale separată.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 2440 din data de 29 septembrie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul chemat in judecata pe parata SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligata parata la plata sumei de 3250 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate, respectiv primele corespunzătoare sărbătorilor de pentru anul 2005 și Paști pentru anul 2006, actualizata in raport cu rata inflației.
In motivarea acțiunii reclamantul arătat că potrivit prevederilor contractului individual de muncă, in afara de plata salariului de baza pentru munca prestată, acesta trebuia să beneficieze de toate drepturile acordate pe baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate.
mai arătat reclamantul că, la art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pârâte, se prevedea suplimentare drepturilor salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști si in cuantum de un salariu mediu de baza pe societate, suplimentări salariale care nu au fost acordate.
Mai arata reclamantul că, deși contractul colectiv de muncă prevedea această obligație, pentru anii 2004-2007 nu beneficiat de aceste drepturi.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a arătat că întelege să se foloseasca de orice mijloc d e probă admis de lege.
Pârâta SC SA invocat prin intâmpinare excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că, potrivit art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii cererile in vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, in cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori unor clauze ale acestuia, acțiunea formulata de reclamanta întemeindu-se pe dispozițiile art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2004-2005, aceasta pretinzând ca nu au fost respectate dispozițiile acestor contracte.
Prin aceeași întâmpinare, parata SC SA solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata susținând că sumele de bani cu caracter premial au fost negociate si prevăzute in anul 2003 așa cum rezulta din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă înregistrat la nr. 8080/2001, contractul de munca preexistent fiind renegociat, prevăzându-se ca pentru anul 2003 suplimentările vor fi introduse in salariul de baza al fiecărui angajat conform modalității si in condițiile negociate de .
S- mai susținut prin întâmpinare de către pârâtă că in anul 2005 s- încheiat un nou Contractul Colectiv de Muncă care, spre deosebire de cele anterioare, avea o nouă formulare pentru alin.2 al art.168 in sensul că in anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat, aceeași formulare păstrându-se si in Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2006 si 2007, sensul menținerii alineatului fiind de preciza modalitatea concretă de acordare suplimentarii salariale prevăzută la alin.1 al art.168 in anul 2003 dar si in anii pentru care se încheiau contracte colective de muncă
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins ca neîntemeiată excepția privind prescripția dreptului la acțiune și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata sumei de 3250 lei, reprezentand prima de C 2005 și prima de Paști pe anul 2006 în favoarea reclamantului, sumă ce va fi reactualizate cu indicele de inflatie de la data scadentei și pana la data platii efective.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei în perioada menționată în acțiune, perioadă în care potrivit art.168 din aveau dreptul la prime pentru Paști și în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul Muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2007 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că nu s-a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților, criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul reducerii sumei la plata căreia a fost obligată pârâta la 1974 lei, brut, reprezentând primă de C pe 2005 și primă de Paști pe 2006, aceste sume fiind calculate conform adresei nr.830/5.02.2008 cuprinzând salariile de bază medii brute din luna anterioară fiecărei sărbători pe perioada 2005 - 2007, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă SC ""SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2440 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul ales în P,-,.151,.C,.8,.36, județul P - la Cabinet de Avocatură.
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 1974 lei brut, reprezentând prime C 2005, Paște 2006, prime ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
- - - --- - -
Grefier,
-
Red.
3 ex./30.01. 2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Vera Andrei Popescu
