Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(394/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.374
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea apelului formulat de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr.1591 din 06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr. -/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 28 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la această dată, care face parte integrantă din prezenta decizie; pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării, Curtea a amânat pronunțarea cauzei la data de 4 iunie 2009 și apoi la 11 iunie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28.07.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, reclamantul a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 600.000 Euro, câte 100.000 Euro pentru fiecare an de detenție, cu titlu de daune morale și despăgubiri materiale.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 27.12.1957 a fost arestat la B, apoi a fost închis în beciul securității din B până în noiembrie 1958, perioadă în care a fost interogat zi și noapte, fără, încetare, în sensul că a fost torturat psihic și fizic, bătut cu pumnii și cu bâtele, tras de păr, izbit cu violență cu capul de masa anchetatorilor, lovit cu cheile în cap și amenințat cu moartea.
Reclamantul a mai susținut că, din noiembrie 1958 până în 1959 fost încarcerat la Penitenciarul Codlea, apoi până în decembrie 1959 la Penitenciarul Jilava, iar din decembrie 1959 până în iunie 1960 fost trimis în lagărul de la Pitești, după care, până în ianuarie 1963, fost încarcerat în Penitenciarul d e la D, pentru ca, în perioada ianuarie 1963 decembrie 1963, să fie încarcerat la Penitenciarul Gherla.
Se mai arată că reclamantul a fost eliberat la data de 19 decembrie 1963 în urma Decretului de grațiere nr. 767/1963, însă după eliberare a început un nou coșmar, ce a luat sfârșit numai după plecarea sa în Germania.
Prin decizia nr.15/22.02.1999 pronunțată în dosarul nr.40/1998 al Curții Supreme de Justiție, reclamantul arată că a fost achitat, motiv pentru care solicită admiterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr.1591 din 06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, a fost admisă excepția tardivității introducerii acțiunii, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că termenul prevăzut de lege pentru introducerea acțiunii în repararea pagubei a început să curgă de la data pronunțării deciziei de achitare, respectiv 22.02.1999, astfel că prezenta acțiune introdusă la data de 28.07.2008 este tardivă.
Aceasta deoarece, acțiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanței de judecată sau a ordonanțelor procurorului, prevăzute în art. 504.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând faptul că judecătorul fondului nu și-a exercitat rolul activ întrucât nu a încuviințat, la solicitarea reprezentantului Ministerului Public emiterea unei adrese către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru a se preciza data când a fost comunicată decizia penală de achitare a reclamantului.
Pe de altă parte, apelantul a mai arătat și faptul că, instanța supremă în completul de 9 judecători, a pronunțat decizia nr.89 din 9 iunie 2003, prin care s-a stabilit că termenul de 18 luni curge de la data comunicării ordonanței sau a hotărârii de achitare. Ori, reclamantul nu a fost citat la acest proces, nu a fost prezent nici la judecarea pe fond și nici la pronunțare. În concluzie, acestuia nu i s-a comunicat faptul Cod penal a fost achitat, deci dreptul său la acțiune nu s-a născut.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, verificând actele și lucrările dosarului instanței de fond, Curtea a constatat că nu este afectată legalitatea și temeinicia hotărârii acesteia, având în vedere următoarele:
În ce privește regimul probelor încuviințate sau respingerea unei cereri de administrare a lor constituie împrejurări lăsate la aprecierea instanței și nicidecum o încălcare a dreptului la un proces echitabil.
În cauză, Curtea a reținut faptul că nu a avut loc o încălcare a acestui drept constituțional de către instanța de fond, în condițiile în care tribunalul în mod corect a respins cererea de emitere a unei adrese către ÎCCJ pentru a se preciza data la care i-a fost comunicată reclamantului decizia penală nr.15/22.02.1999, motivat de faptul că fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în anulare (cale extraordinară de atac) aceasta nu se comunică părților.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din încheierea de ședință pronunțată la data de 11.09.2008, instanța i-a pus în vedere reclamantului să facă dovada datei la care a luat cunoștință de hotărârea judecătorească mai sus menționată, ori acesta s-a rezumat doar la a face susțineri privind netemeinicia excepției tardivității acțiunii, pe care a înțeles să le probeze printr-o declarație pe proprie răspundere în care menționează că a luat cunoștință de decizia penală prin care a fost reabilitat "după crăciunul din anul 2007", ceea ce nu are forță probantă suficientă pentru a convinge instanța.
Mai mult decât atât, reclamantul a anexat cererii de chemare în judecată adresa nr.5759/2001 din 13 ianuarie 2006 (fila 14 dosar fond) prin care Comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă i-a comunicat acestuia faptul că "în baza art.1 coroborat cu art.2 lit.a și c din nr.OUG214/1999, Comisia, cu unanimitatea voturilor membrilor, a decis admiterea cererii și, pe cale de consecință, acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă pentru domnul, fiul lui și, născut la 29.04.1932, în B".
Acest înscris nu vine însă în susținerea împrejurării că reclamantul a luat cunoștință de faptul că este reabilitat printr-o hotărâre judecătorească abia în luna decembrie 2007, întrucât potrivit art.5 din OUG nr.214/1999, cererea de constatare a calității de luptător în rezistența anticomunistă putea fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul acesteia, de soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv, până cel târziu la 6 luni de la data intrării în vigoare a ultimei modificări a OUG nr.214/1999, care s-a făcut de către Legea nr.173/2006 (termenul a expirat la data de 25.11.2006).
Acest act normativ conține și dispoziții potrivit cărora cererea de constatare poate fi introdusă chiar dacă fapta a fost amnistiată sau dacă persoana condamnată a fost reabilitată, iar Comisia este obligată să se pronunțe asupra cererii prin decizie motivată, în cazul respingerii cererii, și prin decizie - tip, în cazul admiterii acesteia.
Atât timp cât reclamantul a formulat cerere pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă în termen legal, cel mai târziu la 25.XI.2006, nu poate fi primită susținerea acestuia potrivit căreia, a aflat de hotărârea judecătorească de reabilitare după mai bine de 1 an, câtă vreme așa cum s-a arătat anterior și cuprinsul dispozițiilor OUG nr.214/1999, care stabilește beneficiile de care se bucură persoanele ce au calitatea de luptător în rezistența anticomunistă, având deci tot scopul stabilirii unei reparații a prejudiciilor suferite de acestea, se referă și la persoanele condamnate care au fost reabilitate.
Pe cale de consecință, Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că, în baza dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă o va menține, respingând ca nefondat apelul reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul-reclamant, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, în C,-, jud. P, împotriva sentinței civile nr.1591/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. / 4 ex./13.07.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Gabriela Sorina PrepelițăJudecători:Gabriela Sorina Prepeliță, Stere Learciu
