Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 380/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 380
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 2: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 3: Viorica Olariu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de și împotriva deciziei civile numărul 248 din 02 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurenții și și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la al doilea termen de judecată,se solicită judecata și în lipsă.
Avocat pentru recurenții și depune la dosar împuternicire avocațială.
Apărătorul solicită admiterea probei cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs,respectiv acte prin care să facă dovada calității de proprietari a recurenților asupra terenului în litigiu,precizând că sunt alte acte decât cele existente la dosarul cauzei.
Instanța respinge cererea apărătorului recurenților privind acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat,instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenți având cuvântul,solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și desființarea deciziei Tribunalului Iași pe care o consideră nelegală.
Apărătorul arată că prin actul de vânzare-cumpărare și prin înscrisurile existente la dosar s-a făcut dovada calității de proprietari a recurenților și asupra terenului ocupat abuziv de către intimatul.
De asemene,din expertiza efectuată în cauză rezultă că acele construcții edificate de intimat pe teren sunt fără autorizație de construcție și fără respectarea prevederilor Codului civil.
Împrejurarea că s-a respins capătul de cerere privind demolarea construcțiilor face imposibilă punerea în executare a sentinței instanței de fond.
Avocat susține că deși prin considerentele deciziei Tribunalului Iași se recunoaște dreptul de proprietate al recurenților asupra terenului,instanța respinge apelul formulat de și și admite apelul declarat de intimatul.
Solicită admiterea recursului,desființarea deciziei Tribunalului Iași,iar în rejudecare admiterea apelului,cu cheltuieli de judecată.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și dovada achitării onorariului de avocat.
Instanța pune în vedere apărătorului recurenților să depună la dosar concluziile scrise și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat până la terminarea ședinței de judecată.
Intimatul având cuvântul,solicită respingerea recursului și menținerea deciziei Tribunalului Iași.
Arată că proprietarul terenului este tatăl său și că nu deține nici casa și nici terenul.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.1035 din 27.04.2007 a Judecătoriei Pașcania fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul, iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții și în contradictor cu pârâtul.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate reclamanților terenul în suprafață de 7. situat în intravilanul comunei și delimitat prin punctele 3-A-6-5-4-3, conform raportului de expertiză anexa 1 - pag.124.
A fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 500 lei onorariu expert.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamanților de ridicare construcții.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că deși reclamanții și sunt proprietarii suprafeței de 1957. pârâtul le-a ocupat o suprafață de 7. exercitând posesia în numele tatălui său
Reținând recunoașterea pârâtului privind posesia respectivului teren, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acesta.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că pârâtul a ocupat abuziv suprafața de 7. construind un garaj pe lungimea hotarului dintre părți, intrând cu construcția pe terenul reclamanților, expertiza topometrică efectuată în cauză confirmând susținerile reclamanților.
În ceea ce privește capătul de cerere vizând ridicarea construcțiilor, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit nici faptul că pârâtul ar fi construit pe terenul lor și nici faptul că acesta ar fi fost de rea credință.
Așa fiind, instanța a apreciat că în cauză nefiind dovedită reaua credință a pârâtului ala cum cer prevederile art.494 Cod civil, nu poate fi admis capătul de cerere privind ridicarea construcției, respingându-l ca atare.
Prin decizia civilă 248 din 2.04.2008 a Tribunalului Iașia fost admis apelul pârâtului declarat împotriva sentinței civile 1035 din 27.04.2007 a Judecătoriei Pașcani, sentință ce a fost schimbată în parte în sensul că a fost respinsă în totalitate acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâtul.
A fost respins totodată apelul reclamanților.
A reținut instanța de apel că deși excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului a fost soluționată corect de către prima instanță, pe fondul cauzei, situația în care se construiește parțial pe terenul altuia a fost tranșată printr-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem care a decis că "dacă nu se justifică un interes real cum ar fi producerea unui prejudiciu grav pentru proprietarul terenului, se va evita "soluția neeconomică a dărâmării sau desființării de construcții, plantații sau alte lucrări printr-o despăgubire în bani" (Tribunalul Suprem, Decizia de îndrumare nr.13 din 6 august 1959 în " de decizii" 1959, p. 39; în același sens " de decizii de îndrumare ale Plenului Tribunalului Suprem în materie civilă pe anii 1952-1963; Editura, B, 1966). Considerentul economic avut în vedere la pronunțarea deciziei menționate îl reprezintă un argument suficient pentru instanța de apel, pentru a aplica soluția fostei instanțe supreme și la situația de față.
A apreciat instanța de apel că în ipoteza dată, soluția care se impune pentru stingerea litigiului este aceea ca proprietarul construcției să devină și proprietarul porțiunii de teren ocupate în schimbul unei despăgubiri plătite reclamanților.
Pentru considerentele expuse, tribunalul în baza art.295, 296 Cod procedură civilă a respins apelul reclamanților, a admis apelul pârâtului și a schimbat în parte hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii în revendicare".
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Au invocat recurenții că instanța de apel în mod greșit a admis apelul pârâtului, respingându-l pe al reclamanților, în contextul în care a reținut că terenul în litigiu este într-adevăr proprietatea acestora din urmă.
Că în mod greșit instanța de apel a respins apelul lor deși au formulat critici pertinente privind nelegalitatea sentinței primei instanțe care și-a depășit atribuțiile rolului activ pronunțând o soluție ce excede cererilor părților plus petita.
Au mai susținut recurenții că instanța de apel, în loc să le analizeze criticile cu care a fost investită, a respins apelul, iar în apelul pârâtului le-a respins în mod greșit și acțiunea în revendicare.
În concluzie recurenții au solicitat admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, iar în rejudecare admiterea apelului lor astfel cum acesta a fost formulat.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.480 cod civil "proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege.
Prin prisma dispoziției sus-citate, Curtea constată că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii, invocând considerentul economic și jurisprudența Tribunalului Suprem, în respingerea acțiunii în revendicare promovată de reclamanți.
Prin soluția adoptată, într-adevăr instanța de apel a dat plus petita în contextul în care pârâtul deși a recunoscut faptul că posedă terenul în litigiu al reclamanților, nu a formulat o cerere reconvențională prin care să solicite pronunțarea unei soluții "economice" în sensul atribuirii terenului în litigiu în schimbul unei despăgubiri plătite reclamanților.
Așa fiind, Curtea, constatând că instanța de apel a respins în mod nelegal - prin încălcarea dispozițiilor art.480 Cod civil, apelul reclamanților, în temeiul art.312 coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în tot decizia civilă nr.248 din 2.04.2008 a Tribunalului Iași.
În consecință, Curtea, constatând că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, dar și faptul că pârâtul a edificat pe terenul lor o construcție, fără a avea nici măcar o autorizație de construcție, se impune admiterea apelului acestora și schimbarea în parte a sentinței Judecătoriei Pașcani, în sensul admiterii și capătului de cerere vizând ridicarea construcției nelegale realizată de pârât.
Curtea apreciază că numai adoptând o atare soluție se poate da eficiență dispozițiilor art.480 Cod civil și totodată sancționa conduita abuzivă a pârâtului, care a construit pe terenul reclamanților, fără acceptul acestora și fără a avea nici măcar o autorizație de construcție.
În acest sens, Curtea apreciază că o atare conduită a pârâtului nu poate denota "buna credință" a acestuia, ci dimpotrivă reaua lui credință, ceea ce conduce la aplicarea dispozițiilor art.494 alin.1 și 2 Cod civil.
Așa fiind, Curtea, admițând apelul reclamanților, va schimba sentința civilă 1035 din 27.04.2007 a Judecătoriei Pașcani, în sensul că va admite și capătul de cerere vizând ridicarea construcției și va obliga pârâtul să ridice construcția pe care acesta a edificat-o pe terenul proprietatea reclamanților.
Pe cale de consecință,pentru toate considerentele expuse mai sus,va fi respins apelul pârâtului ca nefondat.
În privința cheltuielilor de judecată cerute de recurenți în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge această cerere întrucât recurenții nu au făcut dovada cheltuielilor efectuate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de și împotriva deciziei civile 248 din 2.04.2008 a Tribunalului Iași, pe care o modifică în tot.
Admite apelul formulat de și împotriva sentinței civile 1035 din 27.04.2007 a Judecătoriei Pașcani, pe care o schimbă în parte.
Admite capătul de cerere formulat de reclamanții și referitor la ridicare construcții în contradictor cu pârâtul.
Obligă pârâtul să ridice construcțiile edificate pe proprietatea reclamantului pe suprafața de 7. delimitată de punctele 3-A-6-5-4-3 conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate ce nu contravin prezentei decizii.
Respinge apelul formulat de împotriva aceleiași sentințe.
Respinge cererea recurenților de acordare cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
-
Judecătoria Pașcani:
-
23.2008.-
2 ex.-
Președinte:Georgeta PavelescuJudecători:Georgeta Pavelescu, Cristiana Angelescu, Viorica Olariu
