Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 403/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.403/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă DE CONSUM, cu sediul în, nr. 339, județul B, împotriva deciziei civile nr. 538/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în întregime sentința civilă nr. 1529 din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 3563/2006, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 27 februarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 5 martie 2008 și respectiv 12 martie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1529 din2 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis acțiunea modificată formulată de reclamantul Consiliul Local prin Primarul comunei, împotriva pârâtei Societatea Cooperativă de Consum prin UJCC B; s-a constatat că reclamanta este proprietara construcției denumite "magazin sătesc" în suprafață de 130 mp ( 13 + 10 ) evidențiată în schița întocmită de ing. G vizată de ONCGC la 23.06.1999 și înscrisă în CF 35 top 43; s-au rectificat înscrierile din CF 35 în sensul că la foaia A s-a înscris casa notată în funcție de elementele ce rezultă din schița mai sus arătată, iar dreptul de folosință notat sub C4, s-a restrâns de la 1000 mp la 130 mp pe durata folosinței efective a clădirii; s-a respins acțiunea pârâtei Societatea Cooperativă de Consum prin UJCC B împotriva reclamantului Consiliul Local prin Primarul comunei în dosar conexat nr.5419/2006, cu obligarea pârâtei să plătească reclamantului suma de 1545 lei cheltuieli de judecată.
Prin considerentele sentinței, s-a reținut, în esență că, pentru a stabili cui aparține dreptul de proprietate pentru casa cu curte existentă pe nr.top. 43 din CF 35, instanța a avut în vedere două aspecte: primul este înscrierea în cartea funciară și valoarea dată acestei înscrieri dată de art. 33 din Legea nr. 115/1938.
Numai avându-se în vedere întabularea făcută cu încheierea 6998/2004 s- concluzionat, fără putință de tăgadă, că dreptul de proprietate asupra întregului imobil descris în foaia A1 din CF 45 aparține reclamantei. Din moment ce întabularea este făcută în favoarea sa pentru casă și teren, s-a apreciat că tot acesteia îi aparține și dreptul de proprietate asupra acestor imobile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta apelantă de Consum.
Prin decizia civilă nr. 538/A din 1 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil introdus de apelanta de Consum, în contradictoriu cu intimata Primăria comunei, împotriva sentinței civile nr. 1529 din 2 martie 2007, pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în tot, în sensul că:
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta Primăria comunei, în contradictoriu cu pârâta de Consum.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta de Consum în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei din dosar conexat nr.5419/2006 al Judecătoriei Oradea și în consecință, s-a constatat că pe terenul cu nr. top 43 înscris în CF 35 reclamanta de Consum a construit un magazin mixt și s-a dispus înscrierea acestui spațiu în cartea funciară și întabularea dreptului de proprietate asupra acestuia în favoarea Cooperativei de Consum, cu titlu de construire și s-a dispus radierea din cartea funciară a " casei" notate pe top.43.
De asemenea, s-au respins excepțiile invocate de reclamanta de Consum.
Intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 261,80 lei în favoarea apelantei.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
S-a apreciat că în mod legal și temeinic instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, întrucât între prezenta cauză și cea soluționată prin sentința nr.71/2006 a Tribunalului Bihor - secția comercială( 12) nu există identitate de obiect, obiectul celei de a doua cauze( dos.nr. 5680/COM/2005 al Tribunalului Bihor ) fiind evacuare.
De asemenea, cu respectarea dispozițiilor procedurale care reglementează competența materială de soluționare a cauzelor, instanța de fond a reținut spre soluționare prezenta cauză, natura civilă a acesteia rezultând din obiectul dedus judecății și anume acțiune în revendicare, respectiv acțiune în rectificare de carte funciară.
Pe fondul cauzei, tribunalul reținut însă că, pârâta a obținut prin Decizia nr.42/99 eliberată de Primăria, un drept real de folosință asupra 1000 mp din parcela cu nr. top 43 din CF 35.
În baza contractului de execuție ( 25), a autorizației pentru executarea de lucrări și având și acordul proprietarului terenului ( acord materializat prin decizia nr.42/1990 sus menționată), pârâta a construit un " magazin mixt" pe imobilul cu nr. top 43 din CF 35. Potrivit declarațiilor pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor depuse la 32-44, pârâta a plătit impozit pentru acest magazin încă din anul 1989.
Potrivit declarațiilor martorilor Lenti și, instanța de apel a reținut că pe imobilul în litigiu a existat o construcție veche care a fost demolată de către pârâtă și în locul acesteia s-a ridicat de către pârâtă, construcția din litigiu.
Dreptul real de folosință asupra terenului atribuit pârâtei în temeiul.nr.42/90 există și este opozabil ergo ommes dar, în prezent, acest drept de folosință împreună cu dreptul de proprietate asupra construcției trebuie edificat ca fiind un drept de superficie, dezmembrământ al dreptului de proprietate al comunei.
Față de considerentele expuse, tribunalul având în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr. 7/1996 modificată prin Legea nr. 247/2005 și prevederile art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul, schimbând în tot hotărârea apelată, conform dispozitivului hotărârii recurate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 261,80 lei în favoarea apelantei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în ambele instanțe.
Împotriva deciziei a declarat recurs Primăria comunei, solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii apelului și menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond.
Prin întâmpinarea depusă, Societatea Cooperativă de Consum a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și dată în conformitate cu probele administrate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în primul rând, față de înscrierile de carte funciară, că recurenta este proprietar tabular al imobilelor înscrise în CF 35 printre care se regăsește și parcela cu nr. top 43.
Nu pot fi stabilite transmisiunile anterioare și nici modul în care unitatea administrativ teritorială a dobândit proprietatea acestui imobil, dar câtă vreme intimata nu a contestat înscrierea dreptului se va aplica prezumția potrivit căreia dreptul aparține subiectului de drept în favoarea căruia este înscris.
Soluția instanței de apel se întemeiază în mare parte pe faptul că în anul 1999 Primăria a atribuit un drept real de folosință în favoarea intimatei asupra a 1000 mp, dar decizia nr. 42/1990 nu a fost depusă la instanță pentru a se putea stabili în ce condiții s-a făcut această atribuire, în ce scop și pentru ce termen, iar amănunte nu pot fi deduse din faptul că dreptul de folosință a fost înscris în foaia de sarcini.
Dar nici dacă s-ar fi făcut în mod concret dovada acordului proprietarului terenului pentru efectuarea construcției -și trebuie menționat în acest context că autorizația pentru efectuarea lucrărilor este din anul 1979 (autorizația pentru executarea de lucrări nr. 60 din 19 februarie 1979) iar în discuție este o lucrare făcuta după anul 1990- nu există nici o dovadă că proprietarul terenului a înțeles să constituie un drept de superficie în favoarea intimatei.
Martorii audiați în cauză au reliefat aspectul potrivit căruia construcția a fost efectiv ridicată de către locuitorii comunei, intimata suportând practic contravaloarea materialelor încorporate.
Dreptul de superficie nu este reglementat în mod expres de legislația civilă, reprezentând o ingerință față de exercitarea dreptului de proprietate, ori, aceasta ingerință pentru a putea produce efecte trebuie să fie în mod constant confirmată de practica judiciară.
Potrivit soluțiilor din practică, dreptul de superficie poate fi constituit fie prin acordul părților, fie poate fi dobândit prin efectul legii sau prin uzucapiune.
În prezenta cauză nu s-au evidențiat în suficientă măsură elemente pentru constituirea superficiei, motiv pentru care invocarea accesiunii de către proprietarul terenului are prioritate, urmând ca pe cale separată constructorul să recupereze cheltuielile avansate.
Față de cele reținute, instanța consideră recursul ca fiind întemeiat, în temeiul art. 304 pct. 9 combinat cu art. 312 alin.4, sens în care îl va admite, va modifica decizia și respingând apelul va păstra în întregime hotărârea instanței de fond.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, obligă partea intimată DE CONSUM să plătească părții recurente PRIMĂRIA COMUNEI suma de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă DE CONSUM, cu sediul în, nr. 339, județul B, împotriva deciziei civile nr. 538/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care omodifică și respingând apelul păstrează în totalitate sentința civilă nr. 1529 din 2 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Obligă partea intimată DE CONSUM să plătească părții recurente PRIMĂRIA COMUNEI suma de 15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător în concediu medical
semnează președintele instanței
G
- judecător fond -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 10.04.2008
- dactilografiat grefier -10.04.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
