Acțiune posesorie. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 402/2008-
Ședința publică din data de 12 martie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, -7,. 13, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambele cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 1, județul B, și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 2, județul B, domiciliată în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 7, județul B, domiciliată în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 10, județul B, domiciliat în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 5, județul B, -- prin afișare la instanței, STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, nr. 1, județul B, și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 438/A din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 2300 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 1876/2003, având ca obiect: acțiune posesorie.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 27 februarie 2008, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 5 martie 2008 și 12 martie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2300 din 30 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.1876/2003, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Consiliul Local O, în reprezentarea Statului Român, - și; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și; a fost respinsă acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, -, și Consiliul Local O, în reprezentarea Statului Român; a fost obligat reclamantul în favoarea pârâților, a, și la plata sumei de 600 RON, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietar tabular asupra imobilelor identificate cu nr.top.5349/3 și 5350/11 din CF 75212 și respectiv nr.top.5350/6 din CF 78139 O, reprezentând în natură teren intravilan în suprafață de 1377.
Dobândirea dreptului de proprietate s-a realizat prin contract de vânzare cumpărare încheiat de reclamant cu vechiul proprietar de carte funciară, aspect ce rezultă din cuprinsul colii funciare indicate și încheierea de întabulare nr.18613/2001 și respectiv 9951/2001.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și din planul de situație anexat la acesta reiese că pe terenul revendicat de reclamant există 6 garaje auto, construite din tablă, platforma betonată a acestora, alei pietonale, căi de acces spre blocurile de locuințe, parcare și spațiu.
În speță, reclamantul este singurul al cărui drept este în prezent întabulat în cartea funciară, deci singurul care deține titlu, admiterea acțiunii acestuia fiind condiționată de necesitatea ca titlu său să emane de la un terț și să aibă dată certă anterioară posesie pârâtului.
Plecând de la această idee, s-a reținut că potrivit înscrierilor din CF 24913 O, terenurile în litigiu au intrat la 20.08.1979 cu titlu de donație în favoarea Statului Român, ca apoi, din înscrierea de sub 4 să rezulte că se transcrie în CF 70608 O, în favoarea lui și soția, cu titlu de restabilire a situației anterioare, iar apoi, printr-o serie de contracte subsecvente de vânzare-cumpărare se transmite în final în favoarea reclamantului.
Potrivit practicii instanțelor din anii 1997 și următoarele, din necesitatea reparării prejudiciilor imense suferite de persoanele fizice expropriate prin măsurile abuzive, s-au pronunțat sentințe prin care s-a constatat nulitatea așa-ziselor acte de donație, însă potrivit aceleiași practici, nu s-a dispus restabilirea situației anterioare asupra terenurilor, tocmai pentru a putea preîntâmpina o situație cum este cea de față.
Judecătoria a mai reținut că în speță, s-a ajuns la paradoxul ca vechii proprietari repuși în drepturi, ca efect al unei asemenea hotărâri judecătorești, să se vadă întabulați asupra unor terenuri pe care au fost edificate blocuri de locuințe, parcuri,parcări, spații verzi, executate între momentul deposedării și C al restabilirii situației anterioare și care datorită destinației pe care au dobândit-o în acest răstimp aparțin domeniului public al statului.
În conformitate cu dispozițiile alin.2 art.5 din Legea nr.18/1991 și alin.5 art.135 din Constituție, terenurile care face parte din domeniul public sunt insesizabile, inalienabile și imprescriptibile. Acestea nu pot fi introduse în circuitul civil, decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public.
În anul 1997, când s-a dispus restabilirea situației anterioare de carte funciară, când erau în vigoare acestei dispoziții, norme cu caracter imperativ, care nu puteau fi ignorate de instanță.
S-a mai apreciat că reclamantul nu se poate prevala de necunoașterea legii, acesta având nu numai posibilitatea, ci chiar obligație civică, de a întreprinde demersuri suplimentare pentru a cunoaște situația juridică concretă a terenului pe care l-a cumpărat, și nu de a se limita la studiul colii funciare, dat fiind că la data întocmirii contractului, 2001, situația faptică a imobilului era identică cu cea de azi.
De asemenea, reclamantul nu poate să-i oblige pe aceștia la plata unor daune interese reprezentând beneficiul nerealizat, întrucât nu este titularul unui drept real, opozabil "erga omnes". El se află în situația cumpărătorului evins și are deschisă calea realizării dreptului la despăgubiri, întemeiată pe garanția pentru evicțiune, îndreptată exclusiv împotriva vânzătorului.
S-a apreciat că acțiunea reclamantului este inadmisibilă, acesta neputându-se prevala de dispozițiile art.480 Cod civil, pentru realizarea pretențiilor sale. Chiar dacă s-ar admite că nu întreg terenul este afectat domeniului public, reclamantul ar avea calitatea de coproprietar, iar acțiunea în revendicare introdusă de un coproprietar este de asemenea inadmisibilă.
În baza art.274 Cod procedură civilă, s-a reținut culpa procesuală a reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 18.05.2006, în termen legal, a declarat apel, solicitând modificarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum ea a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 438/A din 3 mai 2007, s-a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul, în contradictoriu cu intimații, -, Statul Român prin Consiliul Local O, și, împotriva sentinței civile nr.2300 din 30 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost păstrată în totalitate.
S-a luat act de renunțarea la judecată a apelantului față de intimata.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
Tribunalul a apreciat că în mod corect, prima instanță a constatat faptul că terenul în cauză, afectat în prezent de alei pietonale, spații verzi, parcări și chiar o parte din str.-, face parte din domeniul public al Statului potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.18/1991 completată și modificată prin art.135 al.4 din Constituția României.
Acea hotărâre judecătorească de anulare a donației, care nu se regăsește la dosar, nu putea constitui un temei al restabilirii situației anterioare de carte funciară, întrucât imobilele în cauză făceau parte din domeniul public al statului, nu erau în circuitul civil, ea putea constitui doar un temei de acordare de măsuri reparatorii persoanei îndreptățite în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Apelantul, chiar subdobânditor al imobilului, avea obligația de a întreprinde demersuri suplimentare pentru a cunoaște situația juridică concretă a terenului pe care l-a cumpărat, și nu de a se limita la studiul colii funciare, dat fiind că la perfectării contractului, 2001, situația faptică a imobilului este identică cu cea prezentă.
S-a mai reținut că în ce privește deținătorii de garaje, aceștia au contracte de închiriere cu privire la acestea, contracte valabile, iar edificarea acestora nu schimbă natura juridică a terenului în cauză și nici o exonerează persoana îndreptățită de a beneficia de prevederile Legii nr.10/2001 să parcurgă procedura specială prevăzută de această lege, apelantul fiind succesorul în drepturi a acestuia.
Față de cele arătate, tribunalul, în baza art.295 Cod procedură civilă a respins ca nefondat apelul civil introdus de apelanți.
În baza art.246 Cod procedură civilă, tribunalul a luat act de renunțarea la judecată a apelantului față de intimata.
Intimații nu au făcut dovada cheltuielilor de judecată solicitate, motiv pentru care nu au fost acordate.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză reclamantul a declarat recurs solicitând modificarea acestora în sensul admiterii acțiunii așa cum aceasta a fost formulată.
În dezvoltarea criticilor sale, recurentul arată că este proprietar tabular al imobilelor revendicate și că soluția de respingere a acțiunii sale este vădit nelegală, reprezentând o încălcare în primul rând a prevederilor art. 480 cod civil și a tuturor normelor prin care dreptul de proprietate este protejat, norme atât naționale cât și cu caracter internațional.
Prin întâmpinarea depusă, Consiliul Local al Municipiului a solicitat respingerea recursului invocând faptul că imobilele din litigiu aparțin domeniului public și că recurentul în momentul în care a cumpărat aceste bunuri și-a asumat regimul juridic al acestora.
Intimații persoane fizice au solicitat respingerea recursului precizând că ei au o posesie a unor părți din parcelele revendicate de reclamant întemeiată pe contracte de închiriere încheiate cu reprezentanții legali ai unității administrativ teritoriale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul a revendicat prin acțiunea sa un teren intravilan în suprafață totală de 1377 mp, parcelele având nr. top 5350/6 în suprafață de 863 mp înscris în CF 78319 O, nr. top 5349/3 în suprafață de 150 mp înscris în CF 75212 O și nr. top 5350/11 în suprafață de 364 mp înscris în CF 75212
Potrivit expertizei efectuate -fila 123 dosar fond- se poate cu ușurință remarca că aceste trei parcele reprezintă zonă și spațiu pietonal între blocuri, iar pe parcela cu nr. top 5350/11 sunt edificate garajele folosite de intimați, amenajate pe o platformă de beton.
În această situație s-a ajuns ca urmare a soluționării prin sentința civilă nr. 3864 din 3 iunie 1997 de către Judecătoria Oradea a acțiunii formulata de reclamanții și în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului O și RAGCL prin care s-a dispus anularea în parte a încheierii de întabulare și a actelor care au stat la baza înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român în CF 24913 sub B1, dispunându-se restabilirea situației anterioare în favoarea proprietarilor a căror drept apărea înscris în CF 13908 O sub B1 si B2 respectiv și. De asemenea, instanța a dispus înscrierea dreptului de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea reclamanților și asupra parcelelor cu nr. top 5349/3, 5350/6, 5350/9, deși din schița existentă în dosar nr. 1832/1997 a Judecătoriei Oradea se putea deja constata că o parte din cele trei parcele sunt afectate de existența unor porțiuni din ridicate și că spațiile înconjurătoare sunt aferente construcțiilor.
Trebuie remarcat faptul că apel și recurs au fost declarat exclusiv de administratorului bunului de la acea dată, Consiliul Local al Municipiului neexercitându-si dreptul de a critica soluția și neinvocând destinația imobilelor respective, motiv pentru care invocarea caracterului public al domeniului căruia îi aparțin aceste bunuri este în prezent tardivă, contrar afirmațiilor făcute de unitatea administrativ teritorială, bunurile intrând în circuitul civil chiar ca urmare a pasivității organelor sale reprezentative.
Apelul formulat de RAGCL a fost respins exact cu această motivare, și anume că regia are doar calitatea de administrator și câtă vreme proprietarul imobilului nu critică soluția instanței de fond administratorul nu are interes să o facă în nume propriu.
Soluțiile au fost analizate în mod detaliat prin atașarea dosarului nr. 1832/1997 a Judecătoriei Oradea de către instanța de recurs, care a identificat dosarul în funcție de înscrierile din cartea funciară.
Ulterior înscrierii dreptului în temeiul unei hotărâri judecătorești familia a înstrăinat bunurile în favoarea reclamantului iar invocarea de către Consiliul Local al Municipiului a relei credințe a cumpărătorului care și-ar fi asumat un risc față de domeniul public căruia îi aparține bunul este lipsită de orice semnificație câtă vreme atunci când litigiul era pe rol partea nu a invocat și nu și-a apărat dreptul pe care îl pretinde ca aparținând domeniului public.
Față de efectele soluției pronunțate de instanțe în anul 1997, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului imobilele din litigiu nu mai pot aparține domeniului public decât ca urmare a unei exproprieri, orice dispută legată de acest subiect fiind superfluă.
Mai mult, după cum rezultă din adresa nr.-/2001 emisă de Consiliul Local al Municipiului O, reclamantul a făcut o ofertă de schimb unității administrativ teritoriale pentru parcela cu nr. top 5350/6, ofertă ce a fost respinsă de Consiliul Local al Municipiului O, menționându-se că achiziționarea terenului respectiv s-ar fi făcut fără consultarea consiliului local, afirmație, deoarece după cum s-a mai arătat, Consiliul Local al Municipiului a fost parte în procesul prin care regimul juridic al imobilului a fost soluționat și nu făcut nici o opoziție față de cererea reclamanților. Faptul că transferul dreptului de proprietate între familia și reclamantul s-a făcut fără consultarea consiliului local este lipsită de orice semnificație juridică.
De altfel, caracterul de domeniul public al terenul este discutabil deoarece este vorba de alei pietonale și spații verzi între blocuri, ori un astfel de imobil nu aparține prin natura sa domeniului public, fiind posibil ca el să aparțină domeniului privat, respectiv să fie o proprietate asociației care deține imobilul cu mai multe apartamente.
Față de cele reținute, în mod greșit instanțele au apreciat că atributele dreptului de proprietate nu pot fi protejate în persoana reclamantului deoarece bunurile revendicate ar aparține domeniului public, necercetând corespunzător modul în care reclamantul a dobândit imobilul.
Faptul că există persoane fizice care au încheiate anumite contracte ce le permit posesia unor porțiuni din aceste parcele este de asemenea irelevant deoarece un astfel de contract produce efecte și față de reclamant în sensul caracterizării poziției posesorilor ca fiind una de bună credință, dar asta nu înseamnă că reclamantul nu se poate subroga drepturilor consiliului local în contractul de locațiune pentru a culege eventual fructele reprezentate de chiria încasată de parcelele respective.
Concluzionând că reclamantul nu este de rea-crediță, așa cum greșit au reținut instanțele, iar pârâții nu sunt de asemenea de bună- credință pentru motivele deja expuse, instanța apreciază că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9, iar potrivit prevederilor art. 312 alin. 1-5 Cod procedură civilă, le va casa și va trimite cauza spre o nouă judecare din această nouă perspectivă.
Altfel spus, reclamantul este proprietar tabular asupra unui imobil, astfel încât acțiunea sa în revendicare nu poate fi paralizată prin invocarea domeniului public de către Consiliul Local al Municipiului O la 10 ani după ce aceeași parte, deși chemată în proces, nu a invocat un astfel de caracter al bunului și prin pasivitatea sa nu s-a opus înscrierii dreptului de proprietate privată a antecesorilor în drepturi ai reclamantului.
Aceasta fiind abordarea în care cadrul procesual trebuie stabilit,urmează ca instanța să încerce o mediere a părților față de situația apărută ca urmare a pronunțării unei hotărâri judecătorești, iar dacă aceasta va fi imposibilă să facă aplicarea tuturor dispozițiilor legale prin care dreptul de proprietate este protejat, antrenând principiile răspunderii civile față de persoanele care vor suferi un prejudiciu, respectiv să pună în discuția părților o astfel de opțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, domiciliat în O,-, -7,. 13, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți și, ambele cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 1, județul B, și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 2, județul B, domiciliată în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 7, județul B, domiciliată în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 10, județul B, domiciliat în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 5, județul B, -- prin afișare la instanței, STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL O, cu sediul în O, nr. 1, județul B, și, ambii cu domiciliul în O, B-dul - C M, nr. 8. - 13,. 10, județul B, împotriva deciziei civile nr. 438/A din 3 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică, desființeazăsentința civilă nr. 2300 din 30 martie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea,cu trimitere pentru o nouă judecare la Judecătoria Oradeaținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile de judecată și onorariul vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
judecător în concediu medical
semnează președintele instanței
G
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -10.04.2008
- dactilografiat grefier -10.04.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
