Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 406/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 406/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în S M, B- -, - 11,. 9, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 194/Ap din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care s- schimbat în parte sentința civilă nr. 1302 din data de 25.02.2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă intimatul reclamant personal și reprezentanta acestuia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 27 din data de 23.02.2010, emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este scutit de la plata taxei de timbru, după care:
Reprezentanta intimatului reclamant arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată. Criticile formulate în recurs sunt identice cu cele invocate în apel. Arată că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1 pct. 14 din Legea nr. 1/2009. Solicită a se ține cont de practica judiciară depusă în apel.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1302/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic de mai sus, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, pârâtul fiind obligat să achite reclamantului suma 56.472,33 lei reprezentând sporul de valoare adus imobilului înscris în CF ind. nr. 12307 SMs ub nr. top. 299/3, situat în localitatea S M,-. 12, prin îmbunătățirile necesare și utile, precum și suma de 5.258.641 ROL reprezentând prețul de cumpărare, actualizat cu indicele de inflație de 8.929,501 care se va calcula de la data plății până la restituirea în întregime conform expertizei judiciare astfel cum a fost completată, întocmită de ing., care face parte integrantă din hotărâre. De asemenea, pârâtul a fost obligat să achite reclamantului suma de 1400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de expertiză.
În considerentele hotărârii instanța a reținut următoarele:
În temeiul contractului de vânzare-cumpărare a locuințelor în rate nr. 99/26.09.1996 (fila nr. 74 dosar fond), reclamantul și numita - au cumpărat de la STATUL ROMÂN, prin SC SA S M, apartamentul nr. 12 compus din 3 camere, cu o suprafață utilă de 87,16 mp și o boxa de 10,00 mp, din imobilul situat în municipiul S M,-, înscris în CF nr. 12307 S M, sub nr. top. 299/3, prețul locuinței fiind de 5.258.641 lei.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare, prin Decizia civilă nr. 465/R/2001 pronunțată în dosar nr. 1226/2001 al Curții de APEL ORADEA, irevocabilă (filele nr. 80-82), a fost constatată trecerea abuzivă în proprietatea și posesia STATULUI ROMÂN a imobilului înscris în CF nr. 12307 S M cu nr. top. 299/3, menținând situația de carte funciară de sub B 1-4. Printre considerentele deciziei mai sus amintite, s-a reținut că STATUL ROMÂN nu și-a înscris dreptul în cartea funciara, astfel încât nici nu a dobândit niciodată acest drept potrivit prevederilor Legii nr. 115/1938, posesia exercitată de acesta fiind abuzivă. Deși antecesorii reclamanților, și au dreptul înscris în cartea funciară, imobilul nu se află în posesia și folosința lor.
De asemenea, prin Sentința civilă nr. 8197/19.11.2002 pronunțată în dosar nr. 1734/2002 al Judecătoriei Satu Mare, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 119/A/19.05.2004 pronunțată în dosar nr. 368/2003 al Tribunalului Satu Mare (filele nr. 83-85) și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 357/R/2005/12.04.2005 pronunțată în dosar nr. 3572/2004 al Curții de APEL ORADEA, a fost admisă acțiunea civilă formulată de moștenitoarele legale împotriva pârâților G și -, etc. și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 99/22.09.1996, precum și a Ordinului Prefectului nr. 7201/1996 privind atribuirea în proprietatea pârâților a cotei de 22/421 mp din terenul înscris în CF col. 12307 S M nr. top. 299/3.
Față de considerentele hotărârilor judecătorești din care se reține caracterul abuziv al preluării imobilului din posesia persoanelor fizice proprietare tabulare, faptul că STATUL ROMÂN nu și-a înscris dreptul de proprietate, astfel încât nici nu a dobândit niciodată acest drept, prima instanță a apreciat că imobilul situat în municipiul S M,-, înscris în CF nr. 12307 S M, sub nr. top. 299/3, apartament nr. 12, fost preluat de către stat "fără titlu valabil". Dată fiind preluarea "fără titlu valabil" a imobilului, a fost lipsit de efect juridic contractul de vânzare-cumpărare în temeiul căruia chiriașii au dobândit proprietatea asupra apartamentului din acest imobil.
Potrivit art. 1337 Cod civil, vânzătorul este obligat să-l garanteze pe cumpărător pentru evicțiune și conform art. 1341 Cod civil, când vânzătorul este răspunzător pentru evicțiune, cumpărătorul are dreptul să-i ceara restituirea prețului, precum și cheltuielile de judecată și cele ocazionate de încheierea contractului.
Prima instanță a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii vânzătorului pentru evicțiune deoarece Statul vânzător a vândut lucrul altuia, încălcând dispozițiile art. 948 Cod civil. Așa după cum s-a reținut în hotărârile judecătorești, statul nu a fost niciodată proprietar al imobilului pe care l-a vândut reclamantului și numitei -.
De asemenea, potrivit legii speciale, respectiv art. 53 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial nr. 279/04.04.2005, incidentă la data formulării prezentei acțiuni civile, " restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările și completările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 ".
Prin urmare, prima instanță a admis cererea reclamantului privind obligarea statului la restituirea prețului actualizat potrivit indicelui de devalorizare de 8.929,501 stabilit prin completarea de expertiză judiciară de la fila nr. 156, care se va calcula de la data plății, până la restituirea în întregime.
Instanța de fond a mai reținut că până la data la care au fost evinși, reclamantul și numita - au făcut în apartament mai multe investiții, aducând un spor de valoare prin acestea.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, "chiriașii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinația de locuință prin îmbunătățirile necesare și utile", iar conform art. 48 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, "în cazul în care imobilul care se restituie a fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare". Valoarea despăgubirilor se stabilește pe baza de expertiză, potrivit art. 48 alin. 4 din același act normativ.
Conform art. 49.1. din HG nr. 498/2003, prin îmbunătățiri necesare și utile se înțeleg acele dotări incorporate sau aduse unității locative ori spațiilor comune prin care s-ar spori valoarea fondului locativ, cum ar fi: introducerea sau schimbarea instalației de apă, gaz, canalizare, electricitate, încălzire, lucrări noi: parchetare, gresie, faianță, geamuri termopan, altele asemenea.
Potrivit aceluiași text de lege, dovada acestor îmbunătățiri se face prin expertiză tehnică, cu respectarea prevederilor alin. 5 al art. 49 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, potrivit expertizei judiciare efectuate de ing. (filele nr. 132-134), astfel cum a fost completată (filele nr. 155-156), din anul 1994 până în 2001, reclamanții au efectuat lucrări de investiții la apartamentul în care locuiesc, care sunt: șarpantă la 1/2 din locuință, jgheaburi și burlane, montat faianță în baie 1, baie 2 și bucatarie; gresie în baie 1, baie 2, camară, sufragerie, hol; montat parchet în living și 2 camere; instalații electrice refăcute în toată casa; racord la canalizare a obiectelor sanitare, respectiv montat obiecte sanitare; instalația de încălzire prin montarea unui tip " "; geam termopan în camera mică și sufragerie; schimbat uși interioare și exterioară; retencuirea apartamentului în afară de camera 1; la beci s-a montat o ușă metalică de 1,00 x 1,70.
Instanța de fond a precizat că la stabilirea îmbunătățirilor necesare și utile s-a avut în vedere starea de fapt reținută din declarațiile martorilor și R, audiați în ședința publică din data de 14.05.2008 (filele nr. 112-115). Contravaloarea acestor investiții (devizul de lucrări, care este de 42.723 RON + instalația electrică de 2.007,18 RON + instalația de încălzire de 7.447 RON + instalația sanitară 4.136,15 RON + ușă la beci de 150 RON), avându-se în vedere gradul de uzură, este de 56.472,33 RON.
S-a apreciat că toate aceste investiții pot fi incluse în categoria celor necesare și utile, astfel cum sunt definite de art. 48 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 și art. 49.1 din HG nr. 498/2003.
De asemenea, prima instanță a reținut că pârâtul STATUL ROMÂN nu contestă că aceste investiții s-au făcut, după cum nu se contestă nici expertiza.
Așa cum s-a reținut mai sus, imobilul în cauza a fost preluat fără titlu valabil, prin urmare, obligația de despăgubire revine statului (în cauză neexistând o "unitate deținătoare") și în consecință, a obligat STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor să plătească reclamantului suma de 56.472,33 RON cu titlu de despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilului situat în municipiului S M,-, înscris în CF nr. 12307 S M, sub nr. top. 299/3,. nr. 12, prin îmbunătățirile necesare și utile.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 274.proc.civ. prima instanță l-a obligat pe pârât să achite reclamantului suma de 1400 RON cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expertiză, având în vedere că primul este căzut în pretenții, reținând totodată că nu s-a depus la dosarul cauzei nici un înscris cu privire la indicarea cuantumului onorariului avocațial.
Prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale a Sentinței civile nr. 1302/2009 pronunțată la data de 14.04.2009, văzând că potrivit art. 281.proc.civ. greșelile materiale strecurate pot fi indreptate din oficiu sau în urma unei cereri simple, iar în speță este vorba de o eroare materială care rezultă din actele de la dosar, prima instanță a apreciat cererea reclamantului ca fiind întemeiată și a admis-
Referitor la capătul de cerere, privind lămurirea dispozitivului, instanța de fond l-a lămurit în sensul că nu acordă valoarea de piață a imobilului în sumă de 259.480,67 RON conform expertizei lui, care reprezintă valoarea de piață a apartamentului fără investiții și potrivit legii incidente la data înregistrării acțiunii, ci acordă suma de 17.528.804 lei ROL reprezentind prețul de cumparare, care va fi actualizat cu indicele de inflație.
Față de cele de mai sus, prima instanță a admis cererea formulată de reclamantul, pentru îndreptarea erorii materiale a Sentinței civile nr. 1302/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr- și lămurirea dispozitivului și în consecință:
"Dispune rectificarea al. II al Sentinței civile nr. 1302/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, care va avea urmatorul conținut:
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 56.472,33 RON reprezentând sporul de valoare adus imobilului înscris în CF ind. nr. 12307 SMs ub nr. top. 299/3, situat în loc. S M,-,. 12, jud. S M, prin îmbunătățirile necesare și utile, precum și suma de 17.528.804 lei ROL reprezentând prețul de cumparare, care va fi actualizat cu indicele de inflație, care se va calcula de la data plății până la restituirea în intregime.
Lămurește dispozitivul sentinței în sensul că nu acordă valoarea de piață a imobilului și potrivit legii incidente la data înregistrării acțiunii acordă suma de 17.528.804 lei ROL reprezentând prețul de cumpărare, care va fi actualizat cu indicele de inflație.
Menține restul dispozițiilor susmenționatei sentințe.".
Împotriva sentinței civile cu nr. de mai sus reclamantul a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii în pretenții introduse în fața judecătoriei și în sensul schimbării în parte a acesteia, cu privire la prețul apartamentului din litigiu la valoarea reală și de circulație conform completării de expertiză efectuată de expertul ing. în cuantum de 259.480,67 lei și menținerea dispozițiilor referitoare la acordarea investițiilor în cuantum de 56.472,33 lei; cu cheltuieli de judecată.
Împotriva aceleiași sentințe, pârâtul STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală A Finanțelor Publice A Județului SMa declarat recurs, înregistrat la instanță la 14.04.2009 (filele 3-7), solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul obligării sale, exclusiv la restituirea prețului actualizat.
Prin decizia civilă nr. 194/Ap din data de 15.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Satu Marea admis apelul declarat de reclamantul cu domiciliul ales în S M, B- - - 11. 3 împotriva Sentinței civile nr. 1302/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. unic privind pe intimatul-apelant STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M cu sediul în SME. - nr. 3-5 și în consecință:
A schimbat în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtului să achite reclamantului apelant suma de 259.480,67 RON conform expertizei întocmite de expert ing. reprezentând valoarea de circulație a apartamentului, alături de suma de 56.473,33 lei contravaloarea investițiilor.
A respins apelul declarat de STATUL ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de SMî mpotriva aceleiași sentințe.
A obligă apelantul intimat pârât STATUL ROMÂN să achite apelantului 1.428 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
În ședința publică din 12.10.2009, instanța având în vedere susținerea reprezentantei apelantului reclamant și valoarea obiectului litigiului așa cum rezultă din hotărârea instanței de fond ca fiind de peste 100.000 lei, în baza art. 282 raportat la art. 84.proc.civ. a constatat că apelul este calea legală de atac și prin urmare a recalificat recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin S M în apel.
Instanța, analizând apelul declarat de reclamantul PRIN prisma motivelor invocate, a constatat că acesta este întemeiat, în baza art. 296.proc.civ. fiind admis conform dispozitivului.
Instanța de fond a omis la soluționarea cauzei, a avea în vedere dispozițiile art. 50 indice 1 introduse prin Legea nr. 1/2009 pentru modificarea și completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
În aceste condiții apelantul reclamant este îndreptățit la restituirea prețului de piață a imobilului, stabilit conform expertizei întocmită în cauză de expert, sens în care va fi schimbată sentința apelată.
În ceea ce privește reaua-credință a reclamantului care ar fi stat la baza anulării contractului de vânzare-cumpărare invocată de recurentul STATUL ROMÂN reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin S M, instanța reține că textul de lege incident în cauză (art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001) nu face distincție între reaua și buna-credință a cumpărătorului. De altfel, potrivit Deciziei civile nr. 357/R/2005, Curtea de APEL ORADEA prin menținerea soluției privind anularea contractului de vânzare-cumpărare nu menține însă și considerentele deciziei pronunțate în apel privind lipsa bunei credințe a recurentului, arătând că nici buna credință instituită în beneficiul cumpărătorilor de art. 46 din Legea nr. 10/2001 (art. 45 alin. 2 în actuala numerotare) nu este incidentă în cauză.
Atât în practica CEDO (Raicu contra României, Pădurean contra României), cât și în practica instanțelor din țară (Decizia nr. 508/2004 a Curții de APEL ORADEA, Decizia nr. 45/2008 a Tribunalului Satu Mare), anterioară apariției dispozițiilor art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001, s-a recunoscut dreptul cumpărătorilor a căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desființate, la restituirea prețului de piață al imobilelor, fără se pune problema bunei credințe la încheierea contractului.
Analiza cererii reclamantului din această perspectivă i-ar putea crea acestuia o situație discriminatorie în raport cu hotărârile deja pronunțate.
Recurentul STATUL ROMÂN nu poate invoca reaua-credință a reclamantului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, de vreme ce ca vânzător (având imobilul în administrare) a creat aparența de proprietar, și este răspunzător pentru evicțiune, iar în sarcina sa s-a reținut aceeași culpă conform Deciziei civile nr. 119/2004 a Tribunalului Satu Mare, care în considerente arată că "atât Statul prin instituțiile specializate cât și pârâții aveau cunoștință de lipsa întabulării dreptului de proprietate pentru Stat".
Pentru aceste motive instanța a respins ca nefondat apelul STATULUI ROMÂN.
Sunt irelevante în speță susținerile S M în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice pentru STATUL ROMÂN privind comisionul de 1 % ce s-a achitat unității specializate în vânzarea imobilelor, de vreme ce potrivit art. 50 din Legea nr. 10/2001 Ministerul Finanțelor Publice este cel ce restituie sumele plătite cu titlu de preț de către chiriași în baza contractelor de vânzare-cumpărare, iar pe de altă parte în cauză nu s-a formulat nici o cerere de chemare în garanție împotriva SC SA S
Împotriva acestei decizii, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei în sensul obligării sale doar la restituirea prețului actualizat.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, nu se opune restituirii prețului plătit de către chiriașii ale căror contracte de vânzare cumpărare, cu eludarea Legii nr. 112/1995, au fost anulate, conform art. 50 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001 și nici actualizării prețului plătit, până la introducerea acțiunii.
Nu fost implicat în procesul de vânzare evaluare, conform Legii nr. 112/1995, ci SC SA, potrivit art. 33 alin. 1 din HG nr. 20/1996, care încasat un comision de 1% la încheierea fiecărui contract, comision pe care nu are obligația a-l restitui, art. 39 alin. 1 lit. a, alin. 2 lit. a din HG nr. 20/1996 fiind clară în acest sens, la fel și potrivit art. 37 din Decretul nr. 31/1954.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 50 alin. 2, 3 din Legea nr. 10/2001, Legea nr. 247/2005, HG nr. 20/1996, Legea nr. 112/1995, Decretul nr. 31/1954.
Intimatul solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8197/19.11.2002, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 357/12.04.2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, s- constatat nulitatea absolută contractului de vânzare cumpărare nr. 99/22.09.1996 încheiat între intimații reclamanți și SC SA O, referitor la imobilul situat în localitatea S M, str. - 4/12, înscris în CF nr. 47188 S M, nr. top. 299/3, în natură reprezentând un apartament compus din 3 camere, dependințe și baie.
S-a reținut prin aceste hotărâri faptul că imobilul fost preluat de către Statul Român fără un titlu valabil și că nu fost înscris niciodată în cartea funciară în proprietatea acestuia, astfel că, nu- putea cumpăra chiriașul în baza Legii nr. 112/1995, buna credință nefiind incidentă în cauză.
Art. 1337 cod civil prevede faptul că, vânzătorul este obligat să-l garanteze pe cumpărător pentru evicțiune, iar potrivit art. 1391 Cod civil, când vânzătorul este răspunzător de evicțiune, cumpărătorul are dreptul să solicite restituirea prețului achitat, a cheltuielilor de judecată și ale celor ocazionate de încheierea contractului.
În speță, conform celor corect reținute de instanța de fond, Statul Român a vândut bunul altuia, încălcând art. 948 Cod civil, condițiile răspunderii pentru evicțiune fiind îndeplinite. Se mai reține însă faptul că, instanțele au concluzionat că imobilul s-a vândut cu nerespectarea Legii nr. 112/1995, astfel că, potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în astfel de situații, chiriașii au dreptul doar la restituirea prețului achitat, actualizat conform ratei inflației și nu valorii de circulație a acestuia, caz incident conform art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001 când imobilele au fost vândute cu respectarea Legii nr. 112/1995, iar contractele astfel încheiate au fost ulterior desființate prin hotărâri irevocabile.
Ca urmare, în speță se impunea, conform celor dispuse corect de către instanța de fond, doar acordarea unor despăgubiri constând în restituirea prețului achitat, actualizat conform indicilor de inflație, respectiv suma de - ROL, prețul de cumpărare actualizat din momentul plății până la restituirea efectivă, obligație ce cade în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, cu aplicarea greșită acestor dispoziții legale instanța de apel dispunând acordarea prețului de circulație al imobilului, criticile fiind fondate.
Referitor la practica Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Raicu / României, situația era una diferită de cea în speță, respectiv, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se constatase valabilitatea unui contract de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995 dar, urmare a apariției Legii nr. 10/2001, s-a promovat un nou litigiu cu același obiect, în care s-a dispus de această dată, constatarea nulității acestui contract de vânzare cumpărare. În această situație, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că prin cea de-a doua hotărâre s-a adus o încălcare a dreptului de proprietate al fostului chiriaș, cumpărător la Legea nr. 112/1995, hotărârea inițială irevocabilă, reprezentând un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, astfel că, a condamnat România la restituirea bunului sau a valorii de circulație a acestuia.
Ca urmare, în mod greșit instanța de apel concluzionat că se impunea aplicarea art. 50 al Legii nr. 10/2001, câtă vreme acesta se referă doar la situațiile în care vânzările de imobil s-au făcut cu respectarea Legii nr. 112/1995, ceea ce în speță, conform celor expuse nu este cazul.
Art. 49 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 a prevăzut că au chiriașii dreptul la despăgubiri pentru sporul de valoare adus imobilelor prin îmbunătățirile necesare și utile, iar conform alin. 3, dacă imobilul fost preluat fără titlu valabil, obligația de despăgubire revine statului sau unității deținătoare, valoarea acestora, conform alin. 4 se stabilește pe bază de expertiză.
Raportat la aceste dispoziții legale, întrucât raportul de expertiză efectuat de ing. filele 132 - 134 dosar fond - a concluzionat că fostul chiriaș a efectuat lucrări de investiții din anul 1994 până în anul 2001, lucrări ce au fost, conform declarațiilor martorilor audiați de instanța de fond - filele 112 - 115 -, utile și necesare, în mod corect și cu respectarea art. 48 din Legea nr. 10/2001 și a HG nr. 498/2003 instanțele au dispus obligarea recurentului la plata acestora în valoare de 56472,33 RON, investiții ce de altfel nu au fost contestate.
Referitor la comisionul de 1% care cu ocazia vânzării imobilului fostului chiriaș fost încasat de unitatea specializată în vânzare, conform art. 33 alin. 1 din HG nr. 20/1996 - SC SA SM- câtă vreme în art. 51 din Legea nr. 10/2001 se precizează că întregul preț achitat se restituie de către Ministerul Economiei și Finanțelor, deci inclusiv acest comision de 1%, orice discuții în acest sens apar ca fiind inutile. Este problema Statului Român să se desocotească cu unitatea specializată, desemnată în vânzarea imobilelor în baza Legii nr. 112/1995 și nu a cumpărătorului.
Față de toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în întregime decizia recurată, iar conform art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondate ambele apeluri, urmând a păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică, conform și încheierii de îndreptare a erorii materiale din 14.04.2009 ce face parte din această hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de recurentul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat de DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța -, nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant cu domiciliul în S M, B- -, - 11,. 9, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 194/Ap din data de 15.10.2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o modifică în întregime în sensul că:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, împotriva sentinței civile nr. 1302/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care o păstrează în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 05.03.2010
- judecători fond -
- judecători apel - R, Melita
- dact. gref. - 05.03.2010 - 5 ex.
- emis 3 com. - 05.03.2010 - MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, DIRECȚIA GENERALĂ FINANȚELOR PUBLICE S M,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
