Anulare act. Decizia 408/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 408/2010-
Ședința publică din 25.02.2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
JUDECĂTOR 3: Moșincat
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr. 107/A din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 7281/2008 din data de 12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr-, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă recurentul reclamant personal și reprezentantul acestuia avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 29.04.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, și reprezentantul intimatei pârâte, avocat în baza împuternicirii avocațiale din 01.10.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu au alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea hotărârii recurate și trimiterea dosarului la instanța de fond în vederea administrării probei cu interogatoriul pârâtei. Consideră că în mod greșit instanțele de fond și apel au reținut că nu s- făcut dovada vicierii consimțământului defunctei, prin captație și sugestie, respectiv prin presiunile psihice accentuate la care a fost expusă datorită conduitei pârâtei. De asemenea, instanța de apel a minimalizat împrejurarea că în momentul întocmirii actului, intimata era sau nu în țară, în realitate intimata s-a aflat în țară la data de 02.09.2003 și anterior acestei date. Din conținutul testamentului rezultă că defuncta a înțeles să încheie acest act sperând că intimata pârâtă îi va asigura asistența medicală, însă aceasta din urmă nu i-a asigurat asistența medicală care ar trebui să constituie unul dintre motivele pentru care a fost gratulată cu calitatea de legatar universal. Conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, defuncta intenționa să solicite revocarea testamentului, însă nu a mai apucat deoarece a decedat, aceasta își iubea ambii copii, urmărind ca împărțirea averii între aceștia să se facă pe principiul de echitate. Datorită comportamentului intimatei pârâte, defuncta a intenționat să se sinucidă. S-a făcut dovada faptului că raporturile dintre recurentul reclamant și mama sa erau foarte bune, fără să existe vreun motiv logic, juridic, familial care să atragă o sancțiune succesorală împotriva acestuia. Apreciază că întocmirea unui testament nu are logică juridică.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, conform concluziilor scrise depuse la dosar, menținerea în întregime a hotărârii recurate, fără cheltuieli de judecată. Apreciază că în mod justificat, ambele instanțe au respins cererile reclamantului, în cauză neexistând motive de desființare a actului atacat, analizându-se dacă la data încheierii testamentului s-au exercitat presiuni sau manevre de natură aod etermina pe defunctă să întocmească testamentul. Testamentul s- încheiat în fața unui notar public, nu s-a făcut dovada prezenței intimatei pârâte la momentul premergător încheierii acestuia și nici la momentul întocmirii și semnării lui în fața notarului. Arată că, intimata pârâtă a fost prezentă la toate ședințele de judecată în fața instanței de fond, astfel că, proba privind luarea interogatoriului acesteia, putea fi solicitată și administrată în termenul legal. De asemenea, arată că îndeplinirea sau nu de către intimata pârâtă a obligației inserate în cuprinsul testamentului, respectiv asigurarea asistenței medicale în caz de boală, nu poate face obiectul vreunei analize în cadrul prezentului litigiu din moment ce, desființarea testamentului nu vizat și o asemenea împrejurare, fiind un aspect nou, invocat pentru prima dată în faza de recurs. Arată că dacă testamentul s-ar fi încheiat împotriva voinței defunctei, aceasta avea posibilitatea de a-l revoca oricând pe parcursul celor aproximativ 2 ani de la încheiere, având în vedere că intimata pârâtă nu locuia în țară.
În replică, reprezentantul recurentului reclamant arată că defuncta intenționa să revoce testamentul însă a fost amenințată de către intimata pârâtă.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă 728/12.11.2008 a Judecătoriei Oradeaa fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei și, în consecință a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei 500 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că după defuncta au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâta în calitate de fii, că defuncta a întocmit un testament autentic în favoarea fiicei sale, reclamantul cerând pe cale judecătorească reducțiunea acestuia, fără să-l conteste ca atare, ca act juridic.
Prin sentința civilă 5672/2005 s-a dispus reducțiunea testamentului până la limita cotității disponibile.
Prin acțiunea de față s-au invocat motive de anulare a testamentului - dol și violență publică - dar acestea nu au fost dovedite. La data întocmirii testamentului pârâta nu a fost în țară.
În speță nu s-a putut face dovada că la momentul întocmirii testamentului s-ar fi exercitat mijloace viclene asupra testatoarei și nici acte de violență.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelantul solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 107/A din data de 31.03.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul cu. procesual ales în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimata cu. ales în O,-/A, jud. B împotriva sentinței civile nr. 7281 din 12.11.2008 pronunțată de Judecătoria Aleșd, pe care păstrat-o în totalitate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 1589/2.03.2003 de BNP prin care defuncta a testat întreaga sa avere în favoarea fiicei sale, sora reclamantului - pârâta.
Motivul pentru care a solicitat anularea testamentului, așa cum se arată și în acțiunea introductivă îl constituie faptul că aceasta ar fi încheiat ca urmare a vicierii consimțământului prin dol - concretizat de manopere frauduloase care au avut ca rezultat alterarea voinței dispunătorului.
Ulterior, reclamantul a făcut o precizare în sensul că vicierea consimțământului defunctei a avut loc și prin violența psihică exercitată de legatara universală.
Dolul, ca viciu de consimțământ constă în inducerea în eroare a unei persoane, cu ajutorul unor manopere viclene, pentru aod etermina să încheie un anumit act juridic.
Pentru a constitui viciu de consimțământ dolul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- să fie determinant pentru încheierea actului juridic
- să provină de la cealaltă parte
Prima condiție este expres prevăzută în art. 960 cod civil în formula
"mijloacele viclene sunt astfel încât este evident că, fără aceste mașinații cealaltă parte n-ar fi contractat"
Din declarațiile martorilor audiați nu rezultă acest aspect, ele sunt contradictorii, martorii reclamantului au arătat că el se află în relații mai bune decât sora lui cu mama lor, iar martorii ei au arătat că ea se afla în relații mai bune cu mama lor.
De exemplu martora a declarat că "la insistențele reclamantului - mama i-a donat acestuia un teren, cu condiția ca reclamantul să se înțeleagă cu sora lui referitor la acesta pentru a-i da și ei J, așa cum se cuvenea, donație care a fost ulterior anulată deoarece când a venit pârâta în țară aceasta a spus că nu este de acord cu actul făcut și nu s-a înțeles în nici un fel cu fratele ei.
Ulterior - reclamantul a spus că nu mai are pentru ce să vină în țară, nemaiavând nimic aici, s-a prefăcut că îi vine rău, influențându-și astfel mama, care i-a făcut contract de vânzare cumpărare, tot așa cu condiția de aod espăgubi pe pârâtă pentru partea ce i s-ar cuveni ei".
S-a arătat de către anumiți martori că pârâta îi tot cererea mamei sale bani și în același timp faptul că erau în relații bune pârâta mergând des la ea în Germania.
Ceea ce este relevant este faptul că testamentul a fost întocmit cu doi ani înainte de decesul testatoarei, situație față de care, dacă defuncta ar fi fost determinată prin mijloacele dolosive să încheie actul ar fi avut suficient timp să revină asupra lui.
Dacă pârâta ar fi fost în țară sau nu la momentul actului nu are relevanță - deoarece nu este suficient pentru dovedirea dolului ori a violenței.
Nu în ultimul rând, este de remarcat poziția subiectivă a reclamantului care inițial, în procesul purtat anterior între părți, nu a înțeles să atace validitatea testamentului, solicitând doar reducțiunea lui.
Față de cele de mai sus, apreciind că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, instanța de apel, în baza art. 296 Cod procedură civilă a respins apelul ca neîntemeiat.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs apelantul, solicitând admiterea acestuia, în principal, casarea deciziei cu retrimiterea cauzei la fond în vederea administrării de probe, în subsidiar, casarea deciziei, desființarea sentinței, admiterea acțiunii precizate, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, greșit ambele instanțe au reținut că nu s-a făcut dovada vicierii consimțământului defunctei, mama sa, prin captație și sugestie, presiuni psihice la care a fost supusă de intimată. S- minimalizat faptul că în momentul întocmirii actului, intimata era sau nu în țară, s-a omis interogatoriul acesteia impunându-se casarea.
La întocmirea testamentului, 02.09.2003 pârâta era în țară, la locuința defunctei, dovadă fiind semnătura de pe Convenția de funcționare cont curent nr. 11545/02.09.2003 BCR - cont 2511.421 - 37943.1/ROL. acestei realități are o importanță deosebită pentru deslușirea corectă a litigiului, dovedește că a mințit și că se poate accepta că defuncta s- prezentat la notar cu pârâta în urma presiunilor la care a supus-
S-a înscris în testament că se întocmește în că legatara îi va asigura asistență medicală în caz de boală, se pune întrebarea dacă s- împlinit acea speranță. În iunie 2004 defuncta s-a accidentat grav, nu a fost internată, iar asistența medicală din partea fiicei nu venit. În ianuarie 2005 a fost în sfârșit internată în urma unui infarct, la, dar deși a anunțat-o, pârâta nu venit, nefiindu-i asigurată asistența medicală ce trebuia să constituie unul dintre motivele pentru care a fost gratulată.
Martorii ce au avut legătură directă cu defuncta, au arătat că după ieșirea din spital intenționa să revoce testamentul punându-se astfel întrebarea dacă a fost mulțumită de fiică, dar, nu a mai apucat a-l revoca. Probele, contrar instanței, au confirmat motivul pentru care solicita anularea testamentului. Reiese din declarațiile martorilor că defuncta avea intenția să împartă averea între cei doi copii - în 30.05.2007, la 11.06.2008 arătat că nu știe de ce s-a întocmit testamentul, concluzia fiind că împărțirea averii trebuia făcută pe principiul nobil de echitate, dar, în realitate a fost invers, contrar dorinței defunctei.
S-au recurs la presiuni asupra martorilor, amenințări - în 31.10.2007 a declarat că a fost amenințată să nu depună mărturie, de către pârâtă, la fel și -, la 12.08.2008, defuncta a donat întreaga casă pârâtei, în aceeași zi i-a dat procură să o vândă, ori, care este logica acestei operațiuni? Este vorba de constrângere, sete de avere, înlăturarea din masa succesorală a unei valori importante ce trebuia împărțită cu el, vânzând-o urgent după donație, deși putea defuncta să o vândă cu atât mai mult cu cât pârâta nu era în țară.
Ca urmare, dacă defuncta ar fi revocat testamentul, ajungea în stradă, era supărată când veneau cumpărători să vadă casa, ea nedorind să o vândă - - 31.10.2007 - a arătat că defuncta a fost în Germania dar a spus că nu mai merge. I- spus mamei în prezența martorei că o va duce în pivniță și îi va da un televizor să stea acolo, copiii nu o băgau în seamă, iar pârâta bea, o certa, cauză din care voia să păstreze casa.
Pârâta a convins-o să revoce o donație prin care i-a dat lui un teren, întrucât nu a fost de acord când a venit în țară, deci, făcea ce îi poruncea aceasta. reușit să-și aducă mama în stare de suicid pentru a scăpa de teroarea pârâtei. Nu sunt simple supoziții relatările martorilor, la 31.10.2007 declarând că defuncta îi spunea că fiica o omoară pentru bani, martorul - confirmând că aceasta cerea bani și că dacă se continuă, se va spânzura - la 29.10.2008.
Martorii pârâtei susțin că defuncta vrut să se sinucidă pentru comportamentul fiului, iar cei ai lui pentru bani, cei ai reclamantului afirmă că pârâta cerea bani, cei ai pârâtului că aceasta trimitea bani mamei, dar, aceștia se contrazic, mint. Nu se poate dovedi că pârâta trimitea bani, defuncta avea bani în cont, avea pensie, trimisul banilor era o minciună, banii erau motivul din care a vrut să se sinucidă, dolul fiind dovedit.
Defuncta nu mai poate anula testamentul, pârâta poate cere fratelui terenul ce este în dispută în alt litigiu, nu mai poate defuncta reface donația casei, nu trebuia dusă în Germania, poate scoate bunuri de la Bancă, nu trebuie îngrijită, pârâta poate da în chirie casa, poate acapara banii din composesorat. Moartea mamei era planificată, era ținută după accident într-o bucătărie la vecini, avea bazinul și mâna ruptă, s-a îmbolnăvit, nu fost dusă la spital, fiica nu venea să o vadă, starea ei era ținută în secret.
A observat în anii 2002 - 2004 când pârâta a venit în țară, o schimbare în comportamentul defunctei care era nervoasă, emoționată, plângea des. Probele confirmă că relațiile dintre el și mamă au fost excelente, nu există motive să-l sancționeze succesoral prin crearea unui dezechilibru între el și soră, mama dorea o echitate, fiind fără logică întocmirea unui testament defavorizant.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 312 Cod procedură civilă.
Prin concluziile depuse la dosar, intimata a solicitat respingere recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr. 1589/02.09.2003 de BNP - fila 4 dosar fond -, i a dispus pentru cazul încetării sale din viață, ca întreaga sa avere mobilă, imobilă ce se va găsi în patrimoniul său, să-i revină fiicei, născută i, domiciliată în Germania, cu că o va întreține cu cele necesare traiului pe durata vieții și îi va asigura asistență medicală în caz de boală, iar la deces o va înmormânta.
Cu ocazia soluționării cauzei în fond, instanța a procedat la audierea unor martori propuși de către ambele părți în litigiu, fiind analizate și alte înscrisuri bancare. Totodată, la 31.10.2007 - fila 13 dosar fond - s-a încuviințat proba cu interogatoriul părților în baza art. 167, 218 Cod procedură civilă, iar la 16.01.2008 a fost luat interogatoriul recurentului - fila 14 - când intimata pârâtă nu fost prezentă, iar ulterior, nu s-a mai insistat în interogarea acesteia, deși a fost prezentă în ședința publică din 05.03.2008, 23.04.2008, 11.06.2008, 24.09.2008, 29.10.2008. La data de 29.10.2008 când instanța de fond a rămas în pronunțare, ambele părți prin avocat, au susținut că nu mai au alte probe de administrat, deci recurentul nu a mai insistat în administrarea probei cu interogatoriul intimatei pârâte, decât cu ocazia soluționării cauzei în apel la 24.03.2009, când proba a fost respinsă ca inutilă raportat la înscrisul depus de la Banca Comercială Română - fila 11 dosar apel -, ce confirma că în 02.09,2003 intimata a fost în România, criticile recurentului referitor la necesitatea administrării probei cu interogatoriul intimatei, câtă vreme nu s-a insistat în fond în acest sens, iar pe de altă parte, actul susmenționat confirmă ceea ce se intenționa a fi dovedit - prezența intimatei în țară în perioada în care s-a întocmit testamentul -, apar ca nefondate, motivul de casare fiind neîntemeiat, probele administrate fiind suficiente pentru atrage o dezlegare corectă a litigiului.
Se reține din motivele de recurs că practic sunt o reiterare a concluziilor depuse în instanța de apel, dorindu-se doar o reapreciere a probelor, a analizării depozițiilor martorilor audiați, a înscrisurilor existente la dosar, emise de Banca Comercială.
Recursul este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părțile pot uza de aceasta sunt strict și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea putându-se cere doar pentru motive de nelegalitate nu și de netemeinicie, textul ce prevede și un astfel de motiv de recurs - pct. 11 al art. 304 Cod procedură civilă a fost abrogat prin art. 1 pct. 112 din OUG nr. 138/2000, ca urmare reaprecierea probelor nu poate constitui un motiv de nelegalitate în sensul art. 304 Cod procedură civilă.
Oricum, atâta vreme cât părțile s-au judecat și au obținut o hotărâre irevocabilă prin care s-a dispus reducțiunea testamentului a cărui nulitate se solicită în prezentul litigiu, se putea pune și problema incidenței excepției autorității de lucru judecat în sensul că s- statuat irevocabil că testamentul este valabil și ca atare nu se poate veni ulterior să se solicite constatarea nevalabilității acestuia, aspecte corect reținute de către ambele instanțe.
Față de cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile cuprinse la art. 304 alin. 1, pct. 1 - 9, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime decizia recurată ca fiind legală și temeinică.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată, astfel că, nu vor fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă cu domiciliul în O,-/A, județul B, împotriva deciziei civile nr. 107/A din data de 31.03.2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat hotărâre în concept - judecător - - - - - 05.03.2010
- judecători fond -
- judecători apel - ,
- dact. gref. - 05.03.2010 - 4 ex.
- emis 2 com. - 05.03.2010 - ,
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
