Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 410/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/2008
Ședința publică de la 06 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către pârâții precum și, MIRA, și împotriva deciziei civile nr.192 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură și trimise prin fax concluzii scrise din partea recurenților.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 30 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față reține:
Prin sentința civilă nr.6711/2007 a Judecătoriei Sibius -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Șogan Mira și.
S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții -, în contradictoriu cu pârâții, Șogan Mira.
S-a respins acțiunea conexă formulată de.
Reclamanții au fost obligați la cheltuieli de judecată de 1000 lei în favoarea pârâților.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanții -, și - au solicitat instanței să se constate că lor au dobândit dreptul de proprietate prin efectul Legii 187/1845 suprafețe de teren identificate în CF 3731 Sibiu nr.top.4032/2 iar apoi să fie dezmembrat acest imobil în 4 corpuri funciare, corpul 1,2,3 să fie atribuit reclamanților, iar capătul 4 să rămână proprietatea pârâților.
Reclamanții și-au completat acțiunea și au solicitat anularea parțială a certificatelor de moștenitor și a încheierii de întabulare prin care pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate deoarece imobilele în litigiu nu puteau face obiectul dezbaterii succesorale deoarece nu existau în patrimoniul antecesorilor pârâților la data deschiderii moștenirii iar pârâții nu au proprietatea și nici posesia imobilelor.
reclamanților au fost împroprietăriți în baza Legii 187/1945 cu terenuri astfel: - cu lotul nr.901 de 1200 stânjeni și - cu lotul 690 de 800 stânjeni, terenurile aflându-se pe raza comunei.
În CF 3631 Sibiu (5) terenurile înscrise la 7-9 (nr.top 4035/2, 4034/2 și 4032/2) aparțin pârâților.
Instanța de fond a reținut că nu s-au dovedit schimburile de terenuri invocate în sensul că suprafețele de terenuri primite prin titlurile de proprietate în baza Legii 187/1945 au fost trecute la stat iar reclamanților au primit în schimb terenul în litigiu.
Nu s-a putut reține că imobilul pârâților a fost preluat de stat conform adreselor de la CAP Sibiu-Comisia de lichidare cât și faptul că imobilele din CF 3631 Sibiu -6 au trecut în proprietatea statului în anul 1965 () și transcrise în CF 15076 Sibiu dezmembrate însă imobilele pârâților au rămas în proprietatea lor.
Împotriva sentinței au declarat în termen apel: -, - care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Apelanții au arătat că instanța de fond s-a pronunțat în mod ilegal pe un schimb de terenuri pe care ei nu l-au solicitat pentru că au solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin Legea 147/1945, constatarea preluării imobilelor în litigiu de către stat și împroprietărirea antecesorilor lor.
De asemenea în mod nelegal instanța de fond s-a pronunțat pe o excepție a autorității de lucru judecat față de decizia civilă nr.47/2001 a Tribunalului Sibiu însă ei nu au solicitat acest lucru.
Apelanții au arătat că conform dec.47/2001 s-a statuat cu putere de lucru judecat că imobilele din CF 3631 Sibiu nr.top.4034/2, 4032/2 au trecut în proprietatea statului fără înscriere în CF iar pârâții au recunoscut implicit acest fapt deoarece au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii 18/1991.
S-a invocat de asemenea că bunurile imobile în litigiu nu au putut intra în patrimoniul succesoral al antecesorilor pârâților deoarece nu existau în patrimoniul lor.
Intimații, moștenitoare a defuncților, moștenitoare a def., moștenitoare a defunctei, prin întâmpinare au solicitat respingerea apelului.
Intimații arată că din expertiza efectuată în cauză nu a rezultat identitate între terenurile din titlurile apelanților și cel deținut de ei în proprietate.
Nu s-a dovedit și nu a rezultat sub nici un mod că imobilele au fost naționalizate sau trecute în vreun alt mod în patrimoniul statului.
Certificatele de moștenitor nu pot fi anulate deoarece apelanții reclamanți nu sunt persoane care au pretențiuni la succesiune ci sunt terți față de succesiune.
În ce privește anularea încheierilor de întabulare solicitate în cauză nu sunt incidente niciunul din cauzele prevăzute de art.34 din DL 115/38.
Prin decizia civilă nr.192/16.06.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă a fost admis ca fondat apelul reclamanților -, și -, împotriva sentinței civile nr.6711/2007 a Judecătoriei Sibiu, în sensul desființării acesteia cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a susținut în considerente că în fapt instanța de fond a fost investită cu o acțiune în revendicare a unor imobile terenuri ca urmare a dobândirii dreptului lor de proprietate în condițiile Legii 187/1945, cauza soluționându-se fără a se antama fondul cauzei. Prima instanță a concluzionat cu privire la dreptul de proprietate prin cercetarea unui pretins schimb de terenuri, aspect cu care dealtfel nu a fost investită.
Pe de altă parte, deși investită cu 2 cereri de intervenție a lui și (filele 224 și 245) le respinge în principiu și nu se pronunță pe fondul acestora- a stabilit instanța de apel.
Evident reclamanții prin acțiunea introductivă de instanță investeau instanța cu o revendicare imobiliară întemeiată în drept pe dispozițiile Legii 187/1945, neinvocând o modalitate de dobândire a unui drept de proprietate prin efectul unui schimb.
Pentru că practic nu a soluționat fondul cauzei, incidente fiind cerințele impuse de art.297 cod procedură civilă, a fost admis apelul, desființându-se sentința apelată și trimițându-se cauza spre rejudecare, cu îndrumarea de a se pronunța asupra obiectului cererii și în limitele investirii, respectiv dacă imobilele s-au dobândit în baza legii susmenționată, dacă au fost preluate de stat de la pârâți și nu în ultimul rând dacă litigiul se circumscrie Legii 18/2991, Legii 1/2000, Legii 247/2005 sau dreptului comun.
Împotriva deciziei civile nr.192/16.06.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă au declarat recurs pârâții, precum și, A, Șogan Mira, și.
1.Prin recursul său, a solicitat modificarea deciziei în sensul respingerii apelului reclamanților intimați și menținerea astfel ca legală și temeinică a sentinței civile nr.6711/19.12.2007 a Judecătoriei Sibiu, susținând în esență că decizia recurată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea legii, fără a argumenta în sensul art.304 cod procedură civilă aceste critici.
2.Prin recursul pârâților, s-a solicitat în condițiile art.312 alin.1 și 3 cod procedură civilă modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamanților intimați și a fost astfel menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr.6711/19.12.2007 a Judecătoriei Sibiu.
În expunerea de motive în esență se susține că greșit instanța de apel a stabilit că defapt acțiunea reclamanților intimați nu ar fi fost soluționată pe fond, mărginindu-se la a analiza un pretins schimb de terenuri, capăt de cerere cu care nici nu ar fi fost investită. Ori, reclamanții în acțiune au invocat existența unui schimb, în sensul că li s-au luat terenuri primite cu ocazia împroprietăririi în baza Legii 187/1945 și li s-au dat altele. Dealtfel, instanța de fond a arătat că în lipsa unor probe din care să rezulte identitatea între terenurile trecute în titlurile de proprietate depuse de intimați și cel proprietatea părților adverse, respectiv ideea unui schimb, astfel că deținerea a fost privită ca neîntemeiată.
Nefondate sunt și argumentele instanței de apel și cu privire la nepronunțarea pe fond asupra celor două cereri de intervenție menționate pe care prima instanță le-a respins, pentru că dispozițiile art.52 cod procedură civilă nu fac trimitere la pronunțarea pe fond cu privire la o cerere de intervenție respinsă în principiu.
Referitor la cererea de dezmembrare a imobilului înscris în CF 3631 Sibiu, susțin că lipsește calitatea procesual activă a reclamanților, ei nefiind proprietari tabulari, calitate impusă de dispozițiile art.728 cod civil și 673/1 cod procedură civilă.
Cât privește cererea intimaților de constatare a nulității absolute a certificatelor de moștenitori, arată că pentru cele eliberate în anii 1938-1994 ca și regim juridic sunt operante dispozițiile 40/1953 privind procedura succesorală notarială. Numai persoanele care au pretenții la succesiune pot solicita anularea unui atare act nu și terții, calitate în care au acționat reclamanții.
certificate de moștenitor eliberate ulterior anului 1995 le sunt aplicabile dispozițiile Legii 36/1995, în sensul că doar cei vătămați în drepturile lor sunt îndreptățiți a cere nulitatea, ceea ce nu este cazul reclamanților.
Referitor la încheierile de întabulare, dispozițiile art.34 din DL 115/1938 prevăd trei situații concrete când se poate solicita rectificarea acestora, ori situația invocată de intimați nu se circumscrie textului de lege menționat.
lor, susțin pârâții recurenți, a fost întabulată în CF 3631 în 1962 în baza certificatului de moștenitor nr.328/1961 cu titlu de moștenire testamentară, astfel că devin aplicabile dispozițiile art.36 din legea susmenționată, respectiv că dreptul la acțiune în rectificare s-a prescris în termenul de 10 ani de la momentul înregistrării cererii.
În drept s-au invocat dispozițiile art.299, 301, 302, 303, 304 punct 9 cod procedură civilă, art.312 alin.1 și 3 cod procedură civilă.
Intimații și au depus întâmpinare (fila 32 dosar recurs) prin care solicitau respingerea acestui recurs, cu argumentarea de principiu, că ei au solicitat a se constata că lor a dobândit drept de proprietate asupra terenului revendicat prin efectul Legii 187/1945 și că nu au susținut niciodată un schimb de terenuri ca și mod de dobândire a dreptului de proprietate. Ori, instanța de fond era obligată a se pronunța asupra cererilor de dobândire a dreptului de proprietate prin efectul legii și nu prin prisma unui pretins schimb pe care nu l-au invocat. În acest mod instanța de fond a analizat defapt ceea ce nu s-a cerut. Greșit această instanță respinge excepția autorității de lucru judecat, excepție neinvocată și nepusă în discuția părților, materializată în opinia aceleiași instanțe pe dispozițiile Deciziei civile nr.47/2001 a Tribunalului Sibiu, menținută de Curtea de APEL ALBA IULIA. Nu au susținut incidența art.1021 cod civil arată acești intimați ci au făcut referire la aceasta doar pentru a arăta că prin ea s-a conchis cu putere de lucru judecat că imobilele înscrise în CF 3631 Sibiu au trecut în proprietatea Statului Român fără înscriere în CF.
Pârâții nu pot critica pe această cale o hotărâre judecătorească schimbând defapt conținutul și temeiul juridic al cererii introductive de instanță.
Reclamanții - și -, la rândul lor au formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca inadmisibil a recursului de față, arătând în esență că Tribunalul Sibiu ca instanță de apel, nu s-a pronunțat asupra apelului intrând în cercetarea fondului, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare, pe considerente de ordin procedural.
A admite recursul de față, înseamnă a aduce atingere principiului ierarhiei căilor de atac. A proceda astfel ar însemna că hotărârea instanței de fond să nu mai fie supusă cenzurii căii de atac a apelului, indirect recursului.
Analizând recursul de față prin prisma criticilor invocate în scris în sensul art.304 punct 9 cod procedură civilă dar și din oficiu în limitele conferite de art.306 alin.2 cod procedură civilă se constată a fi nefondat în considerarea următoarelor aspecte:
Evident, Tribunalul Sibiua reținut corect că prima instanță a soluționat pricina nelegal, fără a antama fondul cauzei, obiectul acesteia fiind constatarea faptului că intimaților a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, prin efectul legii nr.187/1945 și că nu s-a invocat niciodată un pretins schimb ca modalitate de dobândire a dreptului de proprietate.
Prin urmare Tribunalul Sibiu, ca instanță de apel nu s-a pronunțat și nu a cercetat fondul cauzei în contextul arătat, ci admițând apelul reclamanților a desființat sentința instanței de fond și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare. Prima instanță a fost investită cu o acțiune în revendicare a unor imobile, urmare a constatării dobândirii dreptului de proprietate prin efectul Legii 187/1945, ori instanța a analizat cu privire la dobândirea proprietăților prin cercetarea unui schimb de terenuri.
Evident în acest context nu se poate susține că instanța de fond s-a pronunțat asupra obiectului cauzei, astfel că a admite recursul s-ar aduce atingere principiului ierarhiei căilor de atac. Pe de altă parte, în concret soluția primei instanțe ar fi scoasă de sub cenzura apelului, ceea ce evident este inadmisibil.
Criticile se privesc a fi nefondate și cu privire la cererile de intervenție, în contextul în care, prin dispozitivul sentinței apelate s-a omis a se pronunța asupra acestora.
În considerarea deci a tuturor acestor aspecte, recursul de față se privește a fi nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă să fie respins.
instanța de fond, în al doilea ciclu procesual va soluționa cauza în limitele investirii sale și în raport de temeiurile de drept invocate de părți și aceasta în vederea respectării principiului disponibilității părților în cadrul procesului civil. De asemenea, vor fi avute în vedere aspectele critice din prezentul recurs care vizează efectiv fondul cauzei și nu pot analizate în acest cadru.
Văzând și dispozițiile art.274 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții, și în calitate de moștenitoare a defunctei, în calitate de moștenitoare a defunctului, în calitate de moștenitoare a defunctei ,
(continuarea deciziei civile nr.410/2008)
, și Șogan Mira, toți în calitate de intimați pârâți, împotriva deciziei civile nr.192/16.06.2008 a Tribunalului Sibiu -secția civilă pronunțată în dosar civil nr-.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților - și - suma de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs iar intimaților și suma de 1300 lei cu același titlu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 2ex/20.11.2008
Jud..
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Augustin Mândroc
