Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 413/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 413
Sedința publică din 27 aprilie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Maria Martinescu
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.709/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanții recurenți personal și asistați de avocat și pârâta intimată personal și asistată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta reclamanților recurenți a depus concluzii scrise.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la ribunalul Timiș în vederea stabilirii prețului de circulație actual al imobilului, pentru a se proceda la calcularea sultelor,fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea deciziei civile atacate, ca fiind temeinică și legală, fiind încălcate dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea inițială înregistrată la udecătoria Timișoara la numărul -, reclamantul G, în contradictoriu cu pârâții Mun, și, a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în T,-, înscris în F 13406 T, în sensul de a-i fi atribuit întregul imobil, deoarece a executat lucrări de îmbunătățire a acestuia, care i-au sporit valoarea, fără plata sultei către pârâte, iar în subsidiar cu plata sultei către pârâte după scăderea din valoarea de circulație a imobilului, a îmbunătățirilor efectuate de către acesta din bani proprii.
Pârâta, fostă, a introdus acțiune reconvențională, solicitând sistarea stării de indiviziune și atribuirea imobilului în proprietatea sa, susținând că aceasta a fost dorința antecesorilor părților, care sunt frați, iar îmbunătățirile aduse acestui imobil au fost efectuate din materiale de construcție cumpărate de antecesorii părților.
După administrare de probe, respectiv, acte, martori, expertize, Judecătoria Timișoaraa pronunțat Sentința civilă nr. 5658/24.04.2008, prin care a admis în parte acțiunea principală, formulată de reclamanții G și, precum și acțiunea reconvențională, a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului aflat în litigiu, reținând că acesta are o valoare totală de - lei.
A atribuit reclamanților acest imobil, pe care i-a obligat la plata, către pârâta -reclamantă reconvențională, a unei sulte de -, 65 lei și a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins de către Tribunalul Timiș prin Decizia civilă nr.709/A/29.10.2008, reținând că nu poate fi însușită critica formulată de reclamanți cu privire la valoarea imobilului, care depășește valoarea de circulație reală a imobilului și nici propunerea de partajare în natură a acestuia prin formarea de două loturi cu două unități locative diferite, pentru a se evita plata acestei sulte.
Tribunalul a apreciat că lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea sultei nu reprezintă un criteriu stabilit de lege, pe care instanță să-l aibă în vedere în momentul sistării indiviziunii, mai ales că este imposibilă partajarea în natură, deoarece s-ar ajunge la o scădere valorii acestui imobil.
Se mai apreciază că, prin formarea a două apartamente și atribuirea lor părților din proces, unul dintre apartamente ar fi lipsit de utilități și aceasta ar fi contrar regulilor de civilizație din secolul XXI, deoarece familia apelantului, compusă din 5 persoane, ar urma să locuiască într-un apartament compus din două camere fără grup sanitar.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții G și, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate, trimițând cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a se dispune asupra reevaluării prețului de circulație al imobilului, prin efectuarea unui supliment de expertiză tehnică în construcție, în funcție de starea reală a pieței imobiliare actuale, datorată crizei financiare globale și pentru a se analiza posibilitatea partajării în natură a imobilului, casă și grădină, prin formarea a două loturi, astfel cum a propus și expertul, cu atribuirea lotului 1 pârâtei, a lotului 2 reclamanților și obligarea pârâtei să achite reclamanților o sultă, în funcție de noua valoare de circulație.
În subsidiar, reclamanții au solicitat atribuirea întregii case, cu obligarea la plata unei sulte către pârâta intimată, în raport de cota de proprietate a acesteia, după ce din valoarea de circulație a imobilului se va deduce valoarea îmbunătățirilor efectuate de reclamanți din bani proprii și partajarea în natură a grădinii aferente casei, așa cum s-a prevăzut în expertiza tehnică în construcții.
Al doilea subsidiar formulat de reclamanți se referă la cererea acestora de vânzare a întregului imobil prin învoiala părților și împărțirea prețului obținut în funcție de cota din succesiune ce se cuvine fiecăruia, după deducerea valorii lucrărilor edificate de reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că, deși au propus partajarea în natură a imobilului, tribunalul a respins cererea lor, susținând că, potrivit art. 741 Cod civil, nu este indicată o partajare care să determine o scădere importantă a valorii imobilului, că prin această propunere "s-ar îmbucătăți peste măsură imobilul" și că recurenții ar beneficia de un spațiu de locuit compus doar din două camere, bucătărie, coridor și garaj și terenul din parcela cadastrală nr. 19468/2/II, care nu ar fi suficiente pentru o familie compusă din cinci persoane.
Recurenții mai arată că primele două instanțe nu au fost preocupate de stabilirea unei sulte corecte, în sensul că lucrările de îmbunătățire efectuate de reclamanți la imobil din bani proprii nu au fost evaluate și scăzute din valoarea de circulație a imobilului și, astfel, s-a stabilit o sultă prea mare la care aceștia ar fi obligați să o plătească pârâtei.
Recurenții mai arată că, în actuala situație economică, valoarea de circulație a acestui imobil este mare, că nu mai corespunde realității iar ei nu au posibilitatea să achite această sumă stabilită de primele două instanțe cu titlul de sultă.
În drept recurenții își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata a depus întâmpinarea, solicitând respingerea recursului și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză, menținerea sultei la care au fost obligați recurenții reclamanți.
Mai arată că au fost aplicate corect atât prevederile art. 741 cod civil cât și art. 673 ind.10 Cod procedură civilă.
Recurenții au depus și concluzii scrise, solicitând admiterea recursului lor, în sensul casării cu trimitere a cauzei pentru reactualizarea prețului imobilului din litigiu, printr-o soluție de partaj care să fie echitabilă și care să nu dezavantajeze părțile.
Mai arată că pronunțarea unei hotărâri irevocabile, fără a se ține cont de starea de fapt notorie a valorilor pe piața imobiliară, care este cu mult mai mică decât la data efectuării raportului de expertiză și a pronunțării Sentinței civile nr. 5658/24.04.2008, ar conduce la o soluție nedreaptă și nelegală iar hotărârea respectivă nu își atinge scopul urmărit, respectiv, de a crea o stare echitabilă între cele două părți, care sunt coindivizare asupra aceluiași imobil.
Se mai arată că recurenții nu mai susțin modalitatea de partajare, la care au făcut referire în subsidiarul recursului, respectiv, la punctul c, de a fi atribuit în natură reclamanților recurenți imobilul cu plata unei sulte față de pârâta și partajarea în natură doar a grădinii casei.
Recurenții au atașat la concluziile scrise o serie de anunțuri, efectuate de agențiile imobiliare, pentru a se observa scăderea prețurilor în domeniul imobiliar, survenită în a doua parte a anului 2008 și în prezent.
Analizând recursul declarat în cauză, Curtea îl găsește întemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din actele dosarului, în raportul de expertiză întocmit de experta la fila 112 din dosarul de fond, imobilul din litigiu este amplasat într-o zonă situată la limita zonei de a orașului.
Pe amplasament se află locuința propriu -zisă, garajul, magazia și un wc.
Intrarea în imobil se face prin curte iar fațada principală a locuinței este situată la frontul stradal și locuința are o vechime mai mare de 60 de ani.
Locuința propriu-zisă este o construcție tip parter, cu structură de rezistență din perete, zidărie de cărămidă cu planșeu de lemn, cu învelitoare de țiglă, cu pardoselile din dușumele și o cameră din beton.
Valoarea de circulație a acestui imobil a fost stabilită de expert la suma de - lei, sumă ce a fost avută în vedere de către primele două instanțe la stabilirea sultei.
Curtea apreciază, însă, că primele două instanțe au apreciat greșit asupra sistării de indiviziune între copărtașii, părți în acest litigiu, fără a ține seama de scăderea prețului, survenită pe piața imobiliară.
Recurenții susțin că valoarea de circulație a unui imobil identic cu cel aflat în litigiu este cu mult mai mică decât cea stabilită în instanță și achitarea unei sulte de -, 65 lei depășește posibilitățile lor materiale și aduce la sărăcirea lor și chiar la rămânerea fără locuință.
Ținând seama de aceste realități economice, care au determinat scăderea prețurilor imobilelor, Curtea consideră că instanțele de judecată trebuie să fie preocupate de găsirea unor soluții de partajare echitabile, care să nu dezavantajeze pe niciuna dintre părți.
De altfel, în art. 673 ind.9 Cod procedură civilă, se prevede că la formarea și atribuirea loturilor instanța trebuie să țină seama de acordul părților, de mărirea cotei părți ce se cuvine fiecăruia, de natura bunurilor și de faptul că unul dintre coproprietari, înainte de a începe împărțeala, a făcut construcții sau îmbunătățiri la aceste imobile.
În speța de față, reclamanții recurenți au fost cei care au locuit în imobil, pe care l-au îmbunătățit prin adăugarea unor construcții noi, care nu pot intra, însă, în masa partajabilă.
În atare situație, instanța ar trebui să fie preocupată prin obiectivele pe care le poate fixa și din oficiu pentru expert, de a stabilit valoarea de circulație a acestui imobil, în forma în care acesta s-a găsit la decesul părinților părților din acest litigiu, și nu în forma în care se găsește în momentul formulării cererii de partaj.
Ținând seama și de faptul că apelul este o cale de atac cu caracter devolutiv, în care părțile pot solicita și instanța poate încuviința, în temeiul art. 295 alin.2 Cod procedură civilă, refacerea sau completarea probelor, urmează ca, în baza art. 312 alin.1 și art. 305 Cod procedură civilă, să fie admis recursul recurenților, să fie casată Decizia civilă nr.709/A/29.10.2008 a Tribunalului Timiș și cauza să fie trimisă spre rejudecare, în apel, la tribunal, pentru refacerea și completarea probelor în vederea stabilirii unei valori reale de circulație a imobilului în litigiu și pentru partajarea acestuia în sensul art. 728 și 741 Cod civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții G și împotriva deciziei civile nr.709/A/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- pe care o casează și:
Trimite cauza spre rejudecarea apelului la ribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 APRILIE 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Marinela
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.MM/27.05.2009
DACT.B/2ex/27.05.2009
INST.APEL- - - Tribunalul Timiș
INST.FOND- - Judecătoria Timișoara
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Maria Martinescu, Marinela
