Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 426/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.426
Ședința publică din 22 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Ion Graur
JUDECĂTOR: Dr.- -
JUDECĂTOR 2: Adriana Corhan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.294/A/18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta și pârâtul Municipiul A prin primar, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pârâtul recurent personal și asistat de avocat și avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, apărătorul pârâtului recurent solicită suspendarea cauzei în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea recursului în interesul legii aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei.
Instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.244 pct.1 Cod procedură civilă astfel că respinge cererea de suspendare a cauzei formulată de apărătorul pârâtului recurent și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul pârâtului recurent solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate în cererea de recurs, cu cheltuieli de judecată, arătând că există o contradicție între considerentele deciziei Tribunalului Arad și cele ale hotărârii primei instanțe, în speță fiind promovate trei acțiuni, astfel că există autoritate de lucru judecat.
Apărătorul reclamantei intimate solicită respingerea recursului, arătând că prezenta cauză nu a fost soluționată pe fond, fiind soluționată doar pe excepție, astfel că în mod corect a fost trimisă cauza spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.294/18.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Arada admis apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2099/7.03.2007 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare prime instanțe pentru cercetarea fondului.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că prin sentința civilănr.2099/7.03.2004 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Arada respins ca inadmisibilă acțiunea civilă în revendicare imobiliară precizată exercitată de reclamanta împotriva pârâților Municipiul A prin primar și; a admis excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind constatarea nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare nr.1228/1997, a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată.
La pronunțarea hotărârii nr.2099/7.03.2007, judecătoria a avut în vedere faptul că drepturile recunoscute irevocabil nu pot fi contrazise printr-o hotărâre ulterioară dată într-un alt proces.
Or, prin sentința civilă nr.2142/8.05.2003, pronunțată de Judecătoria Arads -a constatat prescrisă acțiunea reclamantei pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1228/1997 încheiat între pârâtul și Statul Român prin SC SA iar prin sentința civilă nr.698/9.02.2006 a Judecătoriei Arad irevocabilă, a fost respinsă acțiunea reclamantei, reținându-se astfel autoritatea de lucru judecat față de prima sentință.
Reclamanta a declarat apel împotriva sentinței civile nr.2099/7.03.2007 a Judecătoriei Arad și a solicitat schimbarea în tot a acestei hotărâri, în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a arătat că nu operează excepția inadmisibilități acțiunii întrucât acest lucru contravine dispozițiilor art.31 din Constituția României, invocând în susținerea apelului și jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza Brumărescu contra României, din analiza căreia rezultă că jurisprudența Curții Supreme de Justiție a împiedicat-o pe reclamantă să-și poată valorifica dreptul de proprietate încălcat în anul 1950.
Tribunalul a admis apelul și a dispus în sensul celor mai sus menționate cu motivarea că prima instanță a examinat hotărârea atacată prin prisma a două excepții, care nu au incidență în cauză, neintrând în cercetarea fondului în condițiile în care, cauza din procesul de față este diferită de cea purtată în procesele anterioare.
S-a reținut că în cauză nu există autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr.2142/08.05.2003 pronunțată de Judecătoria Arads -a analizat titlul de proprietate al pârâtului dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1228/1998, încheiat de pârât cu Statul Român.
S-a reținut că prima instanță prin hotărârea pronunțată nu a cercetat fondul cauzei apreciind astfel incidente dispozițiile art.297 al.1 Cod procedură civilă.
În termen împotriva deciziei civile nr.294/18.09.2007 pronunțată în dosarul nr- a declarat recurs pârâtul care a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
În motivare a arătat că în mod greșit a reținut instanța de apel că în cauză judecătoria (ca instanță de fond) nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind revendicarea apartamentului 5 și a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat.
A susținut că instanța de fond nu era ținută de încadrarea juridică a acțiunii făcută de reclamantă ci dimpotrivă avea obligația de a stabili incidența normelor legale aplicabile în cauză, respectiv a actelor normative speciale care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat.
A arătat că soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii în revendicare este perfect legală având ca temei dispoziția cuprinsă în art.6 al.2 din Legea nr.213/1998 - privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, - conform căreia:"bunurile preluate de stat, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicare de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație".
Legea nr.10/2001 este tocmai legea specială menită să reglementeze situația juridică a imobilelor preluate abuziv de stat și este încă în vigoare și are un caracter derogatoriu de la normele dreptului comun, acestea neputând fi invocate deoarece s-ar încălca principiile de drept " specialia generalibus derogant " și "generalia specialibus non derogant".
A susținut că prin jurisprudența sa constantă Curtea Constituțională, nu a dat curs unor interpretări ale dispozițiilor Legii 10/2001, în sensul că ulterior adoptării acesteia, persoanele vizate ar avea deschisă calea acțiunii în revendicare întemeiată pe prevederile art.480 Cod civil.
Astfel, prin decizia nr.592/21.09.2006 Curtea Constituțională a statuat că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat, ar fi fost de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurt, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil într-un stat de drept pe o perioadă îndelungată sau nelimitată de timp ".
A invocat în susținerea recursului și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu a dat curs nici ea unei interpretări a prevederilor Legii 10/2001 care să permită evaluarea temeiniciei unei pretenții formulate în baza art.480 Cod civil, ulterior adoptării Legii 10/2001, (ex. decizia nr.2156 din 18.03.2005 - dosar 8213/2004, decizia civilă nr.2289/22.05.2005 - dosar 7889/2004, decizia nr.2141/18.03.2005 - dosar 1837/2003).
A invocat de asemenea jurisprudența Convenția Europeană a Drepturilor Omului (cauza "Suciu contra României", cauza "Davidescu contra României", cauza "Vlăduț contra României"), prin care s-a precizat care sunt situațiile în care există o încălcare a art.1 din Protocolul adițional nr.1 al Convenției.
A susținut că soluția din instanței de fond este în concordanță și cu opinia Procurorului General care în temeiul art.329 al.1 Cod procedură civilă a promovat recurs în interesul legii, recurs care se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Referitor la autoritatea de lucru judecat a arătat că instanța de fond printr-o analiză judicioasă a obiectului cauzelor anterioare și a soluțiilor pronunțate în acestea, văzând că de fapt reclamanta a solicitat același lucru folosind doar expresii diferite, a apreciat în mod corect îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art.1201 cod civil constatându-se existența autorității de lucru judecat și cu o motivare bine întemeiată a fost admisă excepția autorității de lucru judecat față de capătul de cerere privind constatarea nevalabilității contractului de vânzare-cumpărare.
În drept invocă dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat respingerea recursului cu motivarea că în mod corect instanța de apel a reținut că prima instanță a respins acțiunea formulată pentru anularea titlului de proprietate al pârâtului, respectiv al contractului de vânzare-cumpărare nr.1228/1998 încheiat cu Statul Român, constatarea dobândirii a imobilului, cu titlu de moștenire, fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
A arătat că, prin aprecierea ca inadmisibilă a acțiunii sale, prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, ignorând dispozițiile legale care ocrotesc dreptul de proprietate, și că în conformitate cu art.112 pct.4 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată trebuie să conțină motivele de drept pe care se sprijină acțiunea sa. A soluționa acțiunea fără a ține seama de temeiul juridic al acțiunii așa cum a fost indicat de reclamant ar însemna că aceste dispoziții nu ar avea aplicare.
Prin întâmpinare, pârâtul Municipiul A prin primar, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile recurate în sensul respingerii apelului și menținerii ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe.
În motivare arată în esență că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală și că în nici un sistem de drept accesul la justiție nu se realizează în orice mod ci după reguli procedurale cu caracter general sau special, procedurile speciale având valență conform principiului " specialia generalibus derogant".
Prin întâmpinare, a invocat jurisprudența Curții Constituționale arătând că prin decizia nr.1/1994 Curtea a reținut că "recunoașterea sine die a posibilității persoanei interesate de a declanșa procedura de recuperare a imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi de natură să genereze un climat de insecuritate juridică în domeniul proprietății imobiliare, admisibil pe termen scurs, în considerarea finalității reparatorii urmărite, dar intolerabil, într-un stat de drept, pe o perioadă îndelungată sau nelimitată.
Examinând decizia civilă recurată în raport de motivele invocate, de dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, ale art.480 Cod civil, Constituției României, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, prin cererea înregistrată sub nr.14420/2006 la Judecătoria Arad reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții și Municipiul A prin primar, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în A, str.-, nr.8, înscris în CF 5406 A, cu titlu de moștenire; să se constate că Statul Român a dispus printr-un act nevalabil asupra apartamentului nr.5 către pârâtul; să fie obligat pârâtul să-i predea apartamentul menționat și să se dispună radierea înscrierilor în CF.
Judecătoria a respins excepția inadmisibilității acțiunii formulată de reclamantă, reținând în cauză autoritatea de lucru judecat, în sensul că prin sentința civilă nr.2142/8.05.2003 a Judecătoriei Arad, rămasă irevocabilă, acțiunea reclamantei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul și Statul Român prin SC SA este prescrisă, iar prin sentința civilă nr.698/9.02.2006 a Judecătoriei Arad de asemenea irevocabilă, acțiunea reclamantei având același obiect a fost respinsă.
Cum, cauza în mod greșit a fost soluționată pe excepția autorității de lucru judecat, instanța de apel în mod corect constatând că nu există autoritate de lucru judecat, iar prima instanță nu a soluționat petitele cererii cu care a fost investită a desființat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Arad.
Cele două excepții a inadmisibilității și autorității de lucru judecat nu sunt incidente în cauză, cu atât mai mult cu cât prin sentința civilă nr.2142/8.05.2003 cauza nu s-a judecat pe fond, ci pe excepția prescripției.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii este greșită și în contradicție cu Constituția României (art.21 și dispozițiile art.6 din Convenția O), reținerea instanței de fond în sensul că odată cu apariția Legii 10/2001 legiuitorul a înțeles să dea o reglementare specială acestui domeniu, respectiv parcurgerea procedurii prevăzută de această lege și ca atare devine inadmisibilă acțiunea în revendicare pe dreptul comun - este neîntemeiată.
Prin soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității acesteia, s-a îngrădit accesul reclamantei la justiție, la dreptul de a revendica imobilul din litigiu pe procedura dreptului comun, și nu în ultimul rând a lipsit-o pe reclamantă de legitimă că va putea obține un bun în sensul dispozițiilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Fundamentale ale Omului.
Mai mult, nesoluționarea cauzei pe fond de către Judecătoria Arad este contrară dreptului la justiție garantat de art.21 din Constituție și art.6 din E:O - ce asigură oricărei persoane dreptul de a supune examinării unei instanțe o pretenție privind drepturile și obligațiile sale civile (cauza Moldovan contra României).
Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă invocate, întrucât instanța nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care și în raport de considerentele arătate, C în baza art.312 (1) Cod procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.294/18 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Maria Lăpădat Dr.- - - -
GREFIER
- -
Red.ML/15.05.2008
Dact./15.05.2008
Judecătoria Arad - judecător
Tribunalul Arad -judecători,
2 ex.
Președinte:Ion GraurJudecători:Ion Graur, Adriana Corhan, Maria Lăpădat
