Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 435/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 435/2008
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de către reclamantul, pârâtul SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE S și chemata în garanție -SUCURSALA S împotriva deciziei civile nr.160 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect pretenții- despăgubiri.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-a depus prin registratură din partea reclamantului recurent chitanța nr.-/13 nov.2008 emisă de DGFP-Trezoria Sibiu în cuantum de 141 lei -reprezentând prima tranșă din taxa de timbru.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 13 2008, care face parte din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Sibiu, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Spitalul de Sibiu, solicitând instanței, ca prin hotărâre, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 4.000.000.000 lei cu titlu de despăgubiri morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat de prepușii pârâtului, urmare a încălcării obligației generale de asistență, cuprinse în dispozițiile art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea 270/2003, legea spitalelor.
In motivarea acțiunii s-a arătat, în esență, că în ziua de 23.01.2004 ( zi de duminică), în urma unei crize care s-a manifestat printr-o puternică durere în piept, reclamantul s-a prezentat în jurul orei 10, la Serviciul de Urgență al Spitalului de Sibiu, unde a fost consultat de medicul de gardă. Zilele următoare, starea generală a reclamantului a continuat să fie proastă, iar în ziua de miercuri, 26.05.2004, reclamantul s-a prezentat din nou la Serviciul de Urgență al aceluiași spital. Fiind consultat de d-na doctor, i s-a comunicat reclamantului că este sănătos, deși acesta a insistat în privința simptomelor avute anterior. In continuare starea reclamantului a fost proastă, astfel că în ziua de 01.06.2005, a revenit la spitalul de boli pulmonare. Abia acum a fost supus unui control mai amănunțit, prin efectuarea unei radiografii pulmonare și a unei electrocardiograme, fiind internat de urgență. După de 24 ore de la spitalizare a fost transferat la Clinica de Cardiologie din cadrul Spitalului Județean Sibiu, cu diagnosticul de infarct miocardic. Reclamantul susține că, urmare a faptului că la momentul declanșării infarctului miocardic, la prima prezentare la serviciul de urgență al pârâtului, nu s-a instituit tratamentul specific, pe fondul unei imobilizări totale la pat, boala de inimă a evoluat într-un anevrism ventricular gigant, viața reclamantului fiind pusă în pericol. Concluziile medicilor specialiști au fost acelea că, apariția acestui anevrism s-a datorat în principal neluării primelor măsuri de tratament și imobilizare necesare în caz de infarct miocardic.
In drept s-au invocat art. 4 alin. 2 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 270/2003, art. 1000 alin. 3 cod civil, art. 75 alin. 1 și art. 81 cod procedură civilă.
In cauză s-a formulat cerere de chemare în garanție a SC - Reasigurare SA, solicitându-se obligarea acestora la plata despăgubirilor în limita contractului de asigurare, cu motivarea că, Spitalul de Pneumoftiziologie a încheiat un contract de asigurare de răspundere civilă cu această societate, care a și fost notificată în legătură cu acțiunea.
Prin sentința civilă nr. 5049/22.10.2007, Judecătoria Sibiua respins acțiunea, reținând că din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că la toate cele trei date, când reclamantul s-a prezentat la Serviciul de Urgență a Spitalului de din Sibiu, a fost consultat de medicul de gardă, efectuându-i-se investigații paraclinice de laborator, explorări funcționale, radiografii standard, așa cum se menționează și în rapoartele de expertiză întocmite în cauză ( raport de expertiză medico - legal nr. 226/II/g/11 efectuat de L jud. Sibiu, raport de expertiză medico - legal nr. 5334/VI/f/7 din 02.11.2005 a LCN, completat prin supliment, precum și avizul Comisiei Superioare de Medicină Legală B). Din raportul de expertiză nr. 5334/VI/f/2005 întocmit de LCr ezultă că intervenția chirurgicală efectuată reclamantului la Clinica și Cardiovasculară din a constat din by-pass venos aortocoronar și rezecția anevrismului ventricular, și nu într-un transplant, așa cum a afirmat reclamantul prin acțiunea introductivă, precizându-se că intervenția chirurgicală s-a adresat în mare măsură modificărilor coronariene preexistente datei de 23.05.2004 ( zi în care s-a prezentat reclamantul la Spitalul de - Serviciul de Urgență). Concluziile tuturor rapoartelor de expertiză demonstrează că nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între operația anevrismului ventricular și o eventuală neluare a primelor măsuri medicale, la momentul la care s-a declanșat infarctul miocardic. De aceea, instanța a apreciat că este neîntemeiată acțiunea, nefiind întrunite prevederile art. 998 și art. 1000 alin. 3 cod civil, și a fost respinsă.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel care a fost admis prin decizia civilă nr. 160/26.05.2008, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Sibiu. In consecință, a fost schimbată în tot sentința atacată, în sensul admiterii în parte a acțiunii, și admiterii cererii de chemare în garanție. A fost obligat pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu la despăgubiri morale în cuantum de 40.000 RON către reclamant, și a fost obligat chematul în garanție SC SA, la plata către Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu a sumei de 40.000 RON. Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului. Au fost obligați pârâtul și chematul în garanție la cheltuieli de judecată în fond și apel, în cuantum de 1751 lei către apelant.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că, potrivit art. 1 din Legea nr. 270/2003, spitalul răspunde pentru calitatea actului medical și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacienților, iar instanța trebuie să stabilească condițiile antrenării răspunderii, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și legătura de cauzalitate între vinovăție și prejudiciu.
Prejudiciul suferit de reclamant a fost considerat sigur, actual și susceptibil de a fi exprimat în bani, dar de asemenea și nepatrimonial, un prejudiciu moral deoarece a adus atingere existenței fizice, integrității corporale și sănătății reclamantului.
Fapta ilicită a fost considerată de instanță în speță, împrejurarea că spitalul nu a asigurat servicii de calitate, în sensul efectuării tuturor investigațiilor necesare la Serviciul de urgență, pentru a nu i se aduce atingere integrității corporale a reclamantului și a i se asigura dreptul la viață. Chiar dacă expertizele efectuate în cauză nu au putut releva cu certitudine data intervenirii infarctului miocardic și a legăturii de cauzalitate între neacordarea primelor măsuri în acest caz și apariția anevrismului ventricular, expertul specialist audiat în cauză a arătat că dacă se intervine în primele patru ore, eficiența este maximă. Dacă se intervine în primele 4 - 12 ore, apar complicații, ceea ce s-a și produs în speță. Reclamantul nu a beneficiat de un serviciu de calitate, pentru că abia după 7 zile de la prima prezentare la Serviciul de Urgență, i s-a depistat infarctul miocardic, ceea ce evident a produs complicații. Medicul cardiolog audiat a arătat că în speță culpa există atât din partea reclamantului care s-a prezentat la medic mult mai târziu decât era necesar pentru depistarea infarctului, dar și prin neacordarea unor servicii medicale de calitate, în sensul diagnosticării corecte, decât după 7 zile a infarctului. Prin aceste fapte, Tribunalul a apreciat că a fost încălcat dreptul la viață al reclamantului, drept consacrat prin art. 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, pe care Statul are obligația de a-l proteja.
Tribunalul a reținut o culpă parțială a pârâtului Spitalul de Pneumoftiziologie, în baza art. 998 - 999 cod civil, art. 4 alin. 2 și 5 din Legea nr. 270/2003, coroborat cu art. 2.O, art. 295, 296 cod procedură civilă. A fost admis apelul promovat de reclamant și schimbată sentința în sensul obligării pârâtului spital, la despăgubiri morale către reclamant, apreciind că suferința fizică încercată din culpa spitalului dar și din propria culpă, poate fi acoperită într-o proporție de 10% în condițiile în care, de la data diagnosticării infarctului miocardic, s-a intervenit activ, iar calitatea serviciilor medicale acordate au condus la stabilizarea stării de sănătate a reclamantului. In baza art. 60 cod procedură civilă, a fost obligată chemata în garanție SC SA la plata către Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu a sumei de 40.000 RON, deoarece în speță, prejudiciul nu a rezultat din culpă medicală ci din calitatea serviciilor acordate.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive invocate de Spitalul de Sibiu, față de art. 1 din Legea nr. 270/2003, potrivit căruia spitalul are personalitate juridică. A fost respinsă excepția tardivității invocată de SC SA, deoarece aceasta a fost formulată oral la prima zi de înfățișare, deci în termenul prevăzut de art. 61 cod procedură civilă.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul, pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, și chemata în garanție SC - Reasigurare SA.
Reclamantul a solicitat în baza art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, modificarea deciziei atacate în sensul majorării câtimii pretențiilor acordate la nivelul pretins prin acțiune, 400.000 lei cu obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea recursului, reclamantul susține că instanța de apel a apreciat greșit faptul că suferințele fizice și morale majore s-ar datora și culpei sale, care nu a apelat în timp util la serviciile medicale pentru a evita agravarea consecințelor infarctului miocardic. Concluziile specialiștilor au fost că apariția anevrismului ventricular s-au datorat în principal, neluării primelor măsuri de tratament și imobilizare în caz de infarct. cadrelor medicale din cadrul Serviciului de Urgență al intimatului pârât l-au transformat într-un infirm al cărei viață atârnă de un fir de păr, la vârsta de 49 de ani. său a fost că a găsit oportunitatea de a fi operat la Clinica Cardiovasculară din - Germania, fiind înlăturată necesitatea transplantului miocardic. Situația în care se găsește în prezent putea fi evitată, în condițiile în care, responsabilitatea legală, morală,umană și profesională ar fi fost asumată la momentul acordării primului ajutor. In momentul de față este în imposibilitatea de a munci, fiind pensionat de boală. Familia sa este supusă greutăților legate de diminuarea veniturilor, și de întreținerea unui handicapat.
Pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu a solicitat modificarea deciziei tribunalului în sensul menținerii sentinței civile pronunțate de Judecătoria Sibiu.
In motivarea recursului, se arată că prin concluziile tuturor rapoartelor de expertiză, s-a demonstrat că nu există legătură de cauzalitate între apariția anevrismului ventricular și îngrijirile medicale primite în spital de către reclamant. Prezentarea la medic, în serviciul spitalului în data de 23.05.2004, a fost tardivă pentru aplicarea unui tratament de tromboliză sau angioplastie primară. In suplimentul de expertiză este descrisă existența unei cardiopatii ischemice anterior datei de 23.05.2004, deoarece modificările coronariene de asemenea gravitate au nevoie de o perioadă lungă de timp pentru constituire. Din raportul de expertiză nr. 5334/VI/f/2005, întocmit de L C, rezultă că intervenția chirurgicală efectuată intimatului - reclamant, la Clinica din Germania, a constat în bypass venos aortocoronar și rezecția anevrismului ventricular și nu într-un transplant, așa cum se afirmă în acțiunea introductivă, precizându-se că intervenția chirurgicală s-a adresat în mare măsură, modificărilor coronariene preexistente datei de 23.05.2004. Instanța de fond a reținut în mod corect concluziile acestor probe științifice depuse la dosar, și anume, că nu există o legătură de cauzalitate între operația anevrismului ventricular și o eventuală neluare a primelor măsuri medicale, la momentul la care s-a declanșat infarctul miocardic.
In al doilea rând, se invocă faptul că în declarația dată în fața instanței de apel, de martorul profesor dr. -, în calitate de specialist, a arătat că nu poate fi stabilită din punct de vedere medical o legătură de cauzalitate între apariția anevrismului ventricular și o eventuală neluare a primelor măsuri medicale, la momentul la care s-a declanșat infarctul miocardic, întrucât oricum prezentarea la medic a fost tardivă pentru aplicarea unui eventual tratament de tromboliză sau angioplastie primară.
Recurentul susține că Spitalul este unul de specialitate, care nu are serviciu de urgență, doar asigură continuitatea activității medicale prin linia de gardă, însă nu este un spital de urgență, iar reclamantul de câte ori s-a prezentat a beneficiat de servicii medicale de calitate, fiind consultat de medici primari pneumologi, renumiți în jud. Sibiu. I s-au efectuat cu acea ocazie investigații radiologice, investigații paraclinice de laborator, explorări funcționale, așa cum se menționează și în rapoartele de expertiză efectuate în cauză.
Un alt motiv de recurs invocat, este acela că decizia civilă atacată este motivată în baza prevederilor Legii 270/2003, lege abrogată prin legea privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006. Față de cele invocate de reclamant, recurentul consideră acțiunea inadmisibilă, deoarece la Titlul XV din Legea nr. 95/2006, care reglementează răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, art. 644 alin. 2, că furnizorii de servicii medicale, în speță spitalul, răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta. In cazul de față reclamantul a chemat în judecată doar spitalul, cu toate că în acțiunea principală și în motive, acuză personalul medical de neglijență și incapacitate profesională.
In recursul chematei în garanție SC - Reasigurare SA - Sucursala Sibiu, se solicită casarea deciziei civile nr. 160/2008 a Tribunalului Sibiu și menținerea sentinței civile nr. 5049/22.10.2007 a Judecătoriei Sibiu.
In motivarea recursului, societatea arată că în baza art. 4 lit. a din Condițiile de asigurare aferente contractului de asigurare seria - nr. - pentru "prejudiciile cauzate de medicii angajați în calitate de prepuși, atunci când se pun în discuție neîndeplinirea unor îndatoriri de serviciu, independente de actul medical, cum ar fi: efectuarea vizitelor și contravizitelor, respectarea programului de gardă, nesupravegherea pacienților", se acordă despăgubiri. In cazul de față, pacientul invocă medicului care l-a consultat, deci a unor prejudicii cauzate prin săvârșirea de către medic a unor acte sau fapte de imprudență, neglijență, eroare sau omisiune, în desfășurarea activității profesionale, prejudicii care fac obiectul unei asigurări de răspundere civilă profesională. Conform art. 14 lit. "k" din condițiile de asigurare specială privind asigurarea de răspundere civilă a unităților sanitare " nu va acorda despăgubiri pentru prejudicii cauzate prin săvârșire de către medici sau cadre medii a unor fapte sau acte de imprudență, neglijență, eroare sau omisiune, în desfășurarea activității profesionale, prejudicii care fac obiectul unei asigurări de răspundere civilă profesională". De altfel Spitalul nu răspunde, potrivit Legii nr. 270/2003, pentru prejudiciile cauzate pacienților din culpă medicală.
Pe fondul cauzei, recurenta susține că în cauză au fost dispuse efectuarea unor rapoarte de expertiză medico - legale care au stabilit fără dubiu că nu poate fi stabilită din punct de vedere medical o legătură de cauzalitate între apariția anevrismului ventricular și o eventuală neluare a primelor măsuri medicale, la momentul la care s-a declanșat infarctul miocardic, întrucât oricum prezentarea la medic a fost tardivă pentru aplicarea unui eventual tratament de tromboliză sau angioplastie primară. De aceea, singura concluzie a acestor rapoarte este că nu poate fi stabilită vreo responsabilitate a Spitalului de Pneumoftiziologie Sibiu, ori a vreunui angajat al acestuia.
Prin întâmpinarea depusă, reclamantul a solicitat respingerea ambelor recursuri, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. În esență, în ceea ce privește necesitatea transplantului miocardic, reclamantul arată că aceasta a fost indicația primită de la profesorul doctor de la Institutul de boli Cardiovasculare și transplant Tg. M, însă la clinica din Germania a fost găsită altă soluție astfel că motivarea acțiunii introductive de instanță este corectă. Reclamantul critică concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, susținând că medicii legiști au modificat o serie de mențiuni esențiale pentru cauză care se aflau pe biletul de externare de la Clinica de Cardiologie din Tg. Reiterează afirmațiile din acțiunea introductivă, criticând modalitatea în care a fost tratat, dar și concluziile pe care medicii legiști le-au expus în raportul de expertiză. Afirmă că susținerea potrivit căreia ar fi ascuns faptul că ar fi suferit un infarct, este absurdă, mai ales când s-a prezentat la limita disperării în fața unei personalități marcante a medicinii românești, prof..
Intimata SC Reasigurare SA a depus întâmpinare cerând admiterea recursului și casarea deciziei civile nr. 160/2008 și menținerea sentinței civile nr. 5049/2007 pronunțată de Judecătoria Sibiu. Motivarea întâmpinării(fila 49) este identică cu motivarea recursului depus de chemata în garanție.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În fața instanței de fond s-au efectuat mai multe rapoarte de expertiză medicală: astfel, în expertiza efectuată de Serviciul de Medicină Legală Sibiu s-a menționat că simptomele pe care le prezenta reclamantul la data examinării sale în data de 31.05.2004 pot fi încadrate atât domeniul i,cât și al cardiologiei. Nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate, din punct de vedere medical între apariția anevrismului ventricular și o eventuală neluare a primelor măsuri medicale la momentul la care s-a declanșat infarctul miocardic, întrucât și prima prezentarea la medic (la serviciul de ) a fost tardivă pentru aplicarea unui eventual tratament de tromboliză sau angioplastie primară.
În expertiza efectuată de IML C N, cu nr. 5334/VI/f/2005 se arată că mențiunea din biletul de ieșire din spital eliberat de Clinica de cardiologie Târgu M referitoare la lipsa antecedentelor personale cardiovasculare ale bolnavului, se referă la cele declarate de bolnav, deci acesta putea să nu declare suferințe cardiace anterioare sau să-și fi neglijat suferința cauzată de boală. Chiar dacă bolnavul nu a avut sau nu a sesizat suferințe anterioare legate de suferința cardiacă, mențiunile din acest bilet de ieșire din spital conțin elemente ce susțin existența cardiopatiei ischemice anterior datei de 23.05.2004, deoarece modificările coronariene de asemenea gravitate ca ale reclamantului au nevoie de o lungă perioadă de timp pentru constituire. În ceea ce privește raportul de cauzalitate dintre neluarea primelor măsuri de urgență și apariția anevrismului gigant, concluzia a fost că apariția anevrismului este în legătură cu extinderea mare a infarctului, fenomen continuat și după aplicarea măsurilor terapeutice corecte, complicația fiind datorată afectării coronariene severe și mai puțin neluării unei măsuri terapeutice.
Față de acest raport de expertiză medicală, reclamantul a formulat obiecțiuni, expertiza fiind trimisă la Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" B, care a avizat acest raport. În aviz, Comisia Superioară de Medicină Legală a reținut că nu poate fi precizat debutul infarctului miocardic acut a reclamantului ( se putea produce și după data de 23.05.2004) care a evoluat cu complicații, fiind cunoscut faptul că o inflamație acută dată de un proces infecțios oarecare poate declanșa debutul unui accident coronarian. S-a mai reținut că este greu de probat relația de cauzalitate dintre afecțiunea diagnosticată ca pneumopatie acută în data de 23.05.2004 și dezvoltarea anevrismului ventricular, iar debutul real al infarctului nu este cunoscut. S-a concluzionat că nu se rețin elemente pentru a susține existența deficiențelor în acordarea asistenței medicale.
Medicul care a participat la expertiza efectuată la Sibiu, dr. -, audiat de instanța de apel, a declarat că debutul infarctului a fost probabil anterior prezentării la Spitalul de Sibiu și a fost complicat cu o boală infecțioasă. Arată că reclamantul s-a prezentat cu întârziere chiar și la spitalul de, astfel că dacă există o greșeală aceasta aparține în parte și acestuia. În general, simptomele infarctului pot fi înșelătoare, mai ales în cazul reclamantului care ducea o viață dezordonată, era fumător.
Așadar, din coroborarea acestor probe, respectiv a rapoartelor de expertiză medicală, completată cu declarația medicului care a participat la efectuarea primei expertize a Serviciului de Medicină Legală Sibiu, rezultă că nu se poate stabili un raport de cauzalitate între serviciile medicale acordate reclamantului și evoluția infarctului spre un anevrism ventricular. Expertizele au stabilit că apariția anevrismului este rezultatul extinderii mari a infarctului.
Pentru a fi antrenată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului în condițiile art. 1000 alin. 3 cod civil, victima trebuie să dovedească prezența tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale în raporturile sale cu prepusul, prevăzute de art. 998-999 cod civil, respectiv, fapta ilicită a prepusului, prejudiciul suferit, raportul de cauzalitate dintre fapta prepusului și prejudiciu și culpa sau greșeala prepusului.
În ceea ce privește fapta ilicită a prepusului: obligațiile care revin unității spitalicești sunt reglementate de Legea 270/2003. Art. 4 alin. 2 din lege prevede că spitalul răspunde pentru calitatea actului medical,iar pentru prejudicii cauzate pacienților, răspunderea este individuală. Art. 5 alin. 1 din lege stabilește obligativitatea spitalului de a acorda primul ajutor și asistență medicală de urgență oricărei persoane care se prezintă. Din probele administrate reiese că nu poate fi reținută nici o culpă în sarcina spitalului, în condițiile în care reclamantului i s-a acordat de către medicul de gardă asistență medicală. Dacă acest medic a luat sau nu măsurile cele mai potrivite în cazul reclamantului, nu poate fi analizat în acest dosar pentru că nici unul dintre medici nu a fost chemat în judecată, iar răspunderea pentru prejudiciile cauzate pacienților revine medicului, nu spitalului.
Legea 270/2003 este abrogată în prezent prin art. 207 din Legea 95/2006, și această lege care este în prezent în vigoare, prin art.168 și următoarele stabilește aceleași obligații. Astfel, prin art. 168 alin. 2 din lege se stabilește răspunderea spitalului pentru calitatea actului medical, obligativitatea de a asigura asistență medicală de urgență oricărei persoane (art. 170 alin. 1). Potrivit art. 642 alin. 2 din Legea 95/2006 "personalul medical este cel care răspunde pentru prejudiciile produse din eroare, care includ și neglijența, imprudența, sau cunoștințele medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenție, diagnostic sau tratament". Așadar, și prevederile legii în prezent în vigoare, conțin aceleași dispoziții ca și Legea 270/2003, în vigoare la data când a fost promovată acțiunea, astfel că nu se impune, sub acest aspect schimbarea soluției instanței de apel, ci substituirea temeiului de drept pe care se întemeiază.
În ceea ce privește prejudiciul suferit de reclamant, acesta există, este cert, actual și susceptibil de a fi exprimat în bani, chiar dacă este de natură nepatrimonială, de natura daunelor morale.
Este de prisos a analiza restul condițiilor care stau la baza existenței răspunderii civile delictuale în situația de față, având în vedere faptul că s-a constat că nu există o faptă culpabilă imputabilă pârâtului și nici raport de cauzalitate între comportamentul pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantului. Față de cele reținute, acțiunea reclamantului, așa cum a fost formulată, apare ca nefondată și urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește chemarea în garanție a societății asigurătoare, și aceasta va fi respinsă ca lipsită de obiect. Oricum, societatea de asigurare, potrivit contractului de asigurare încheiat cu spitalul nu răspunde pentru prejudiciile cauzate unei persoane prin neglijența, imprudența, sau cunoștințele medicale insuficiente în exercitarea profesiunii de către medici sau personalul medical.
În consecință, față de cele expuse, Curtea constată că tribunalul a interpretat greșit prevederile legale, și fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, vor fi admise recursurile formulate de pârât și de chemat în garanție și modificată decizia atacată în sensul respingerii apelului declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 5049/2007 a Judecătoriei Sibiu, care va fi menținută, ca legală, însă a fost completată motivarea. Se va respinge ca nefondat recursul reclamantului.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă va fi obligat reclamantul să plătească cheltuieli de judecată pârâtului de 1028,6 lei reprezentând taxa de timbru, și aceeași sumă, cu același titlu chematului în garanție.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâtul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu și de chemata în garanție SC SA-Sucursala Sibiu împotriva deciziei civile nr.160/A/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr.-.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că respinge apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.5049/22.10.2007 a Judecătoriei Mediaș, pe care o menține.
Respinge ca nefondat recursul reclamantului împotriva aceleiași decizii.
Obligă recurentul să plătească suma de 1028,6 cheltuieli de judecată în favoarea recurentului Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu și suma de 1028,6 lei cu același titlu în favoarea SC SA Sucursala Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehn
2ex/11.12.2008
Jud..
Jud.fond
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
ÎNCHEIEREA CIVILĂ NR. 34/R/CC/2008
Ședința Camerei de Consiliu de la 9 decembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE - -
Judecător - - - președinte secție
Judecător - -
Grefier
Pe rol fiind cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de recurentul SPITALUL DE PNEUMOFTIZIOLOGIE S, strecurată în decizia civilă nr. 435/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților și fără prezență.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cererii de față,
Prin cererea înregistrată la această instanță, la data de 05.12.2008, recurentul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu a solicitat, în baza art. 281 cod procedură civilă, îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 435/20.11.2008, pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-, deoarece din eroare s-a consemnat că se menține sentința civilă nr. 5049/2007 pronunțată de " Judecătoria Mediaș ", sentința amintită fiind dată de Judecătoria Sibiu, cum este corect.
Analizând cererea recurentului, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 281 cod procedură civilă, în sensul că sentința civilă nr. 5049/2007 este pronunțată de " Judecătoria Sibiu " în loc de " Judecătoria Mediaș ", și urmează a se face cuvenitele rectificări.
Pentru aceste motive,
In numele legii
DISPUNE
Admite cererea formulată de recurentul Spitalul de Pneumoftiziologie Sibiu, de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 435/20.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr- și în consecință:
La aliniatul 2 din dispozitivul și minuta deciziei civile nr. 435/20.11.2008 se va trece " sentința civilă nr. 5049/2007 a Judecătoriei Sibiu " în loc de " sentința civilă nr. 5049/2007 a Judecătoriei Mediaș ".
Prezenta încheiere face parte integrantă din decizie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 decembrie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
.
Tehn.
3 ex/09.12.2008
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Anca Neamțiu
