Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 438
Ședința publică din data de 15 mai 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin, cu sediul în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr.1843 pronunțată la data de 24 noiembrie 2003 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantele -, -, ambele domiciliate în B,-, sector 4 și pârâții Orașul S -prin primar și Consiliul Local, ambele cu sediul în-, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă personal și în calitate de procurator al intimatei-reclamante -, în baza procurii autentificate sub nr.1257/18.03.2009, lipsind recurentul-pârât Ministerul Finanțelor Publice-DGFP P și intimații-pârâți Orașul S -prin primar și Consiliul Local
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că din partea Prefecturii Județului P s-a depus adresa nr.10024/14.05.2009 cuprinzând relațiile solicitate de instanță la termenul anterior.
Intimata-reclamantă - având cuvântul precizează că, față de adresa depusă de Prefectura P, nu mai are alte cereri iar curtea ia act de această declarație, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Intimata-reclamantă - solicită respingerea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.468/2003, reclamantele - și, au chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin.Finanțelor, orașul S -prin primar și Consiliul Local al orașului S, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate preluarea abuzivă, fără titlu a imobilului teren în suprafață de 589 mp. situat în S, Calea, din planul parcelelor seria întocmit în anul 1932 de
-2-
ing. și obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie acest teren.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că autorul lor, decedat la 09.04.1940, a dobândit de la.- un teren în suprafață de 589 mp. situat la adresa sus menționată, conform actului de proprietate autentificat sub nr.3303/02.12.1932 transcris sub nr.6304/10.12.1932 la Grefa ribunalului Dâmbovița. Totodată, arată că Primăria S, prin adresa nr.1604/31.03.2003, le-a comunicat faptul că nu rezultă modul de trecere în proprietatea statului iar reclamantele au mai precizat că sunt nepoatele de fiică defunctului, conform certificatului de calitate de moștenitor nr.117/18.12.2001 eliberat de notarul public
Pârâtul.Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice P(DGFP), a formulat întâmpinare în temeiul art.115 Cod pr.civilă, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece terenul poate fi revendicat numai conform Legii 10/2001 în măsura în care terenul a fost preluat de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
În privința excepției de inadmisibilitate a acțiunii invocată de pârâtul.Finanțelor Publice prin DGFP P, instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o ca atare, deoarece procedura specială de restituire instituită de Legea 10/2001 nu este singura modalitate de redobândire a imobilelor preluate abuziv de către stat, reclamantele putând opta între redobândirea imobilului potrivit procedurii speciale și redobândirea imobilului potrivit dreptului comun, Legea 10/2001 neprevăzând nici un fel de interdicție de a solicita redobândirea imobilelor preluate de către stat pe calea dreptului comun.
În urma probelor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.589/29.07.2003, Judecătoria Sinaiaa respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Ministerul Finanțelor, a admis acțiunea reclamantelor, a constatat că imobilul-teren a fost preluat de către stat fără titlu și a obligat pârâții să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 590 mp. teren, situat în extravilanul orașului S, unitatea productivă IV, unitatea amenajistică 43.B, terenul fiind identificat prin raportul de expertiză.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că autorul reclamantelor a dobândit în anul 1932 un teren în suprafață de 590 mp. situat în orașul S, teren pentru care, din evidențele primăriei, nu rezultă modul de trecere a acestuia în proprietatea statului.
Apreciind că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu, instanța, în raport de dispozițiile art.6 din Legea 213/1998 a constatat nelegalitatea măsurii de preluare în proprietatea statului și pe cale de consecință, în baza art.480 cod civil a dispus obligarea pârâților să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie acest imobil.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel Ministerul Finanțelor Publice prin mandatar DGFP P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe considerente că în mod greșit s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
.//.
-3-
Totodată, apelanta a învederat că prima instanță, analizând superficial probatoriul administrat greșit, a reținut că preluarea terenului de către stat s-a făcut fără titlu, precizând că în baza rolului activ ar fi trebuit să se dispună introducerea în
cauză a administratorului terenului, respectiv Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică P, întrucât această instituție deține toate datele referitoare la teren.
S-a mai arătat că în mod sigur terenul a fost trecut în proprietatea statului în baza unui act normativ și instanța, numai după ce ar fi cunoscut cu exactitate modul de preluare ar fi putut stabili dacă trecerea s-a făcut cu titlu valabil sau nu.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.1843/24.11.2003 a respins ca neîntemeiată excepția inadmisibilității apelului, invocată de reclamante și a respins ca nefondat apelul.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că Legea 10/2001 nu prevede nici un fel de interdicție de a solicita redobândirea imobilelor preluate de stat pe calea dreptului comun, reclamantele putând opta între procedura specială și revendicarea obișnuită, reglementată de art.480 Cod civil.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că autorul reclamantelor a dobândit în baza actului de împroprietărire autentificat sub nr.3303/1932, un teren în suprafață de 589 mp. situat în S și în cauză nu s-a făcut dovada de către pârâtă a împrejurării că preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii întrucât în speță retrocedarea terenurilor forestiere este reglementată de Legea 18/1991 republicată, completată cu Legea 1/2000, legi speciale în materie.
A mai arătat recurenta că terenul în litigiu reprezintă teren forestier extravilan, aflat în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor -Direcția Silvică P care trebuia să figureze în cauză ca parte, fiind singura în măsură să clarifice situația juridică a terenului.
La data de 01.02.2005 cauza a fost suspendată în baza disp. art.47 din Legea 10/2001, iar la data de 15.05.2009 s-a depus la dosar adresa nr.10025/14.05.2009 emisă de Instituția Prefectului - Jud.P, în care se menționează că petentelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 589 mp. pădure în baza legilor fondului funciar.
Curtea, analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate și în raport de înscrisul nou depus la dosar, constată următoarele:
Prin excepția inadmisibilității acțiunii invocată de reclamante, se pune problema concursului dintre legea specială -Legea 18/1991 (legea fondului funciar) și legea generală în materia revendicării imobiliare -art.480 Cod civil.
Această problemă a raportului dintre legea specială și legea generală a fost rezolvată de ÎCCJ atunci când a decis, în interesul legii, că disp. art.35 din Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică nu se aplică acțiunilor având ca obiect imobilele expropriate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 (Decizia 53/4 iunie 2007).
De asemenea, mai recent ICCJ a stabilit prin decizia nr.33/09.06.2008 că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii 10/2001 nu au
-4-
posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv disp. art. 480 din Codul civil.
Prin urmare, câtă vreme reclamanta a urmat procedura specială prevăzută de legile fondului funciar și a obținut reconstituirea dreptului de proprietate în baza acestor legi, așa cum rezultă din adresa nr.10025/14.05.2009 emisă de Instituția Prefectului - Jud.P, aceasta nu mai are deschisă calea acțiunii în revendicare, întemeiată pe disp. 480 din Codul civil, în virtutea principiului "specialia generalilus derogant".
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în tot ambele hotărâri în sensul admiterii excepției inadmisibilității acțiunii și să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin, cu sediul în P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr.1843 pronunțată la data de 24 noiembrie 2003 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantele -, -, ambele domiciliate în B,-, sector 4 și pârâții Orașul S -prin primar și Consiliul Local, ambele cu sediul în-, județul P, și în consecință:
Modifică în tot ambele hotărâri în sensul că admite excepția inadmisibilității acțiunii.
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
C - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
2 ex./12.06.2009
468/2003 Judecătoria Sinaia
10615/2003 Tribunalul Prahova
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
