Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 438/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 438/2009
Ședința publică de la 30 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară vicePREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Mihaela Florentina Cojan
Judecător - -
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 454/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus note din partea recurentului reclamant. Recursul este scutit de la plata taxelor judiciare.
Instanța constată că la dosar există o cerere de declarare a căii de atac a apelului (declarată la 22.05.2009) și una a recursului (declarată la 26.05.2009), formulate de reclamant imediat după pronunțarea sentinței, care din eroare nu au fost cusute la dosar. Drept urmare se va proceda la coaserea acestora (fl. 18-19). Totodată, se constată că recursul cusut la pagina 3 în dosar, declarat împotriva aceleiași sentinței, a fost declarat după motivarea sentinței (la 17.07.2009).
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Parchetului.
Reprezentatul Parchetului pune concluzii de respingere a căii de atac formulată de reclamant. Instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt întrunite condițiile art. 504 Cod pr. pen. iar reclamantul nu este îndreptățit la despăgubiri. Reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie, faptă incriminată la acel moment. Deși ulterior a fost admisă contestația la executare, iar fapta a fost dezincriminată, aceasta nu dă dreptul reclamantului la despăgubiri.
Instanța pune în discuție și invocarea art. 404 Cod pr. pen. asupra căreia prima instanță nu s-a pronunțat.
-//-
Pentru acest motiv, reprezentantul Parchetului apreciază că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru a se pronunța și asupra acestui capăt de cerere.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Sub nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu acțiunea civilă formulată și ulterior precizată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând plata unei despăgubiri în cuantum de 6500 lei pentru daunele produse prin condamnarea sa, considerată greșită,prin sentința penală nr.1247/2003 a Judecătoriei Sibiu.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 504, 505/2 și 506 Cod procedură penală și art.4041.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că nu a existat o condamnare greșită și nici nu s-a făcut dovada existenței vreunei pagube pentru a fi aplicabile dispozițiile legale invocate de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 454/2009 Tribunalul Sibiua respins acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut și motivat următoarele:
Prin sentința penală nr.1247 din 7.11.2003 a Judecătoriei Sibiu, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de calomnie față de părțile vătămate și, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 1 an care constituia termen de încercare,sentința rămânând definitivă la data de 26.01.2004.
Prin sentința penală nr.172 din 19.03.2008 Judecătoria Sibiua admis contestația la executare formulată de către reclamant și a înlăturat toate pedepsele aplicate pentru faptele de calomnie.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că a fost dezincriminată infracțiunea de calomnie contestatorul fiind condamnat pentru o faptă care nu mai este prevăzută de legea penală.
Articolul 504 din Codul d e procedură penală reglementează limitativ cazurile în care o persoană are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite și anume:
- persoana condamnată definitiv dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare;
- persoana care în cursul procesului penal a fost privată de libertate ori a căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal;
-//-
- persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
Din cele ce preced rezultă că niciunul din cazurile enumerate nu este incident în speța de față reclamantul nefiind privat de libertate și nici achitat în urma rejudecării cauzei ci, prin sentința penală nr.172/2008 s-a admis doar contestația la executare ca urmare a dezincriminării faptei și nu s-a constatat vreo eroare judiciară.
Așa fiind înseamnă că reclamantul nici nu a suferit vreun prejudiciu prin condamnare sa în urma sentinței penale nr.1247/2003 care a fost temeinică și legală.
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced acțiunea, așa cum a fost precizată, tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul invocând în drept prev. art. 404 ind. 1 Cod pr. civ.
În expunerea criticilor se arată în esență următoarele:
- s-au invocat prevederile art. 404 Cod pr. civ. referitoare la dreptul la repararea daunelor pricinuite în cazul desființării sau anulării executării silite iar prin sentință se arată că recurentul nu a suferit nici un prejudiciu prin condamnare;
- la dosar sunt acte care dovedesc plata unor cheltuieli de judecată, rețineri din pensie de 1450 lei, de plata unei avocate, de luarea unui televizor, de ușă de stejar ruptă și tracasarea timp de 6 ani;
- fapta de condamnare nu a existat astfel se impune anularea sentinței 1247/2003.
Prin întâmpinare pârâtul Statul Român prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și având în vedere disp. art. 304 ind. 1 Cod pr. civ. Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța de judecată cu o acțiune având ca obiect acordarea de despăgubiri materiale și morale. În drept acțiunea s-a întemeiat pe disp. art. 504 Cod pr. pen. și 404 ind. 1 Cod pr. civ.
Soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii formulată de reclamant și întemeiată pe disp. art. 504 Cod pr. pen. este temeinică și legală, nefiind întrunite cerințele acestui text legal.
Potrivit disp. art. 504 Cod pr. pen. persoana care a fost condamnată definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare; alineatul al doilea al textului stipulează dreptul la repararea pagubei și în favoarea persoanei care, în cadrul procesului penal, a fost privat de libertate ori căruia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal iar alineatul 4 al aceluiași articol statuează dreptul la repararea pagubei suferite și pentru persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripția, amnistia sau dezincriminarea faptei.
-//-
Ca atare, răspunderea statului este strict circumscrisă celor două ipoteze avute în vedere de legiuitor, respectivarestarea ca măsură preventivășicondamnarea definitivă, fiind o răspundere directă cauzată de erorile judiciare săvârșite în procesele penale.
Pentru a se antrena răspunderea statului în condițiile art. 504 Cod pr. pen. în cazul condamnării definitive, conform alin 1, era imperios necesar să existe ohotărâre penală definitivă de achitare, în urma rejudecării cauzei.
Or, în speță, corect a reținut prima instanță că nu sunt incidente prev. art. 504 Cod pr. pen. întrucât reclamantul nu a fost achitat prin hotărâre definitivă în urma rejudecării cauzei.
Prin sentința penală 172/2008 (fila 49 dosar fond) reclamantul nu a fost achitat pentru infracțiunea de calomnie pentru care a fost condamnat prin sentința penală 1247/2003 ci s-a admis contestația la executare privind pedepsele penale și s-au înlăturat toate pedepsele aplicate pentru fapta de calomnie.
Criticile referitoare la aplicarea disp. art. 404 ind. 1 Cod pr. civ. sunt fondate.
Instanța de fond, deși nu a indicat în considerente acest temei legal invocat de către reclamant a reținut că reclamantul nici nu a suferit vreun prejudiciu pentru condamnare.
Or, disp. art. 404 ind. 1 Cod pr. civ. este cuprins în secțiunea a VI-a a Cod pr. civ. denumită Întoarcerea executării, iar potrivit disp. art. 2 Cod pr. civ. coroborat cu art. 1 Cod pr. civ. competența materială pentru soluționarea cererii este judecătoria.
Prin urmare, analizarea cererii reclamantului de acordare de despăgubiri materiale și morale prin prisma prev. art. 404 ind. 1 Cod pr. civ. nu putea fi soluționată în primă instanță de tribunal, această din urmă instanță, fiind competentă a soluționa doar cererile pentru repararea prejudiciilor cauzate pentru erori judiciare săvârșite în procesele penale conform art. 2 lit. h Cod pr. civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. fiind incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 3 Cod pr. civ. va casa în parte sentința atacată numai în ceea ce privește cererea reclamantului de despăgubiri civile întemeiate pe disp. art. 404 ind. 1 - 404 ind. 3 Cod pr. civ. pe care o va disjunge și va dispune trimiterea cauzei Judecătoriei Sibiu spre competentă soluționare.
Cu privire la soluționarea cererii reclamantului întemeiată pe disp. art. 504 Cod pr. pen. decizia va fi menținută.
Se mai impune o precizare cu privire la solicitarea recurentului de a se anula sentința penală de condamnare pentru calomnie, respectiv sentința penală nr. 1247/2003. Această solicitare adresată unei instanțe civile este inadmisibilă, singura competentă a se pronunța este instanța penală.
Pentru aceste motive,
-//-
(continuarea deciziei civile 438/2009 dată în dosar civil -)
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 454/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.
Casează în parte sentința atacată în ce privește întoarcerea executării silite, întemeiată pe dispozițiile art. 4041- 4043. proc. civ. pe care o disjunge și o trimite Judecătoriei Sibiu spre competentă soluționare.
Menține decizia atacată cu privire la soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 504. proc. pen.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehn. 5 ex/27.11.2009
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Mihaela Florentina Cojan
