Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 48/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 48
Ședința publică din data de 6 martie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de contestatorii -, -, ambii domiciliați în P,-, jud.P, -, domiciliată în P, str.-,.46,.G,.137, jud.P, de intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 2377 pronunțată la data de 19 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-contestatori -, - reprezentați și - asistată de avocat din Baroul București, apelantul-intimat Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin consilier juridic, apelantul Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova prin procuror
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus dovada rămânerii definitive a Ordonanței nr.6300/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat iar curtea ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procuror C pentru apelantul Ministerul Public, arată că reclamanții, în calitate de moștenitori ai defunctului, au chemat în judecată pe pârâți, pentru obligarea acestora la plata despăgubirilor materiale și daunelor morale ca urmare a privării de libertate în mod nelegal a autorului lor.
Consideră că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică având în vedere că: de la data luării măsurii arestării preventive (01.08.2001) și până la momentul punerii în libertate a reclamantului, urmare înlocuirii acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de codul
-2-
de procedură penală pentru o astfel de măsură. Instanța de fond a apreciat greșit că prin ordonanța Parchetului din 07.03.2007 s-a dovedit că privarea de libertate a reclamantului a avut un caracter nelegal, în condițiile în care din aceasta nu rezultă că au fost încălcate prevederile codului d e procedură penală.
Art.504 cod pr.penală limitează despăgubirile doar la cele care au drept cauză prejudicii suferite urmare unei erori judiciare. Rezultă astfel că durata procesului penal nu se regăsește printre situațiile ce dau dreptul la repararea pagubei.
În cauza de față, factorul prejudiciabil se limitează cel mult la durata arestării preventive.
Mai susține că despăgubirile acordate ca daune morale sunt nejustificate. Pentru acordarea acestora, sunt necesare un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile unei persoane au fost afectate pentru a se putea proceda la o evaluare a despăgubirilor ce urmează a compensa prejudiciul.
În cauza dedusă judecății, apreciează că despăgubirile acordate cu titlu de daune morale sunt nejustificate față de probatoriul administrat.
Pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate în sensul reducerii cuantumului daunelor morale.
Cu privire la apelul declarat de contestatori, solicită a fi respins, iar în ceea ce privește apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită a fi admis.
Apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului potrivit motivelor depuse în scris la dosar.
În esență, arată că instanța de fond nu a luat în considerare apărările instituției. Astfel, așa cum a arătat, art.504 cod pr.penală instituie posibilitatea reparării pagubelor suferite de persoanele care au fost private de libertate, însă numai în situația în care aceste măsuri au fost nelegale. Or, în cauza de față, nu există condițiile necesare pentru a fi pus în aplicare art.504 cod pr.penală.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, consideră că sunt nejustificate, solicitând reducerea lor.
Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, solicită a fi admis iar în ceea ce privește apelul declarat de contestatori, solicită a fi respins.
Avocat pentru apelanții-contestatori, susține motivele de apel depuse detaliat în scris la dosar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii cererii acțiunii așa cum a fost formulată.
În esență, susține că instanța de fond a apreciat ca fiind dovedit prejudiciul moral suferit de autorul contestatorilor pe perioada arestului preventiv și cu toate acestea, apreciează un cuantum mic pentru acoperirea daunelor morale, restul pretențiilor fiind respinse.
Or, prejudiciul moral suferit de autorul contestatorilor a fost deosebit de complex. Atât în perioada detenției dar și după ieșirea din penitenciar, i-a fost atinsă grav onoarea și demnitatea personală, fiind expus disprețului public, cunoscuții și prietenii nu au dorit să mai aibă relații de prietenie cu el, fiind practic ocolit de aceștia; cazul său a fost excesiv mediatizat, fiind prezentat ca o persoană care a înșelat statul, a luat mită, a săvârșit falsuri; fost afectată grav starea de sănătate,
-3-
ceea ce a dus apoi la decesul acestuia. Mai mult, au avut de suferit și soția și copii acestuia.
În ceea ce privește apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită a fi respinse ca nefondate.
Curtea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr- reclamanții, si, in calitate de moștenitori ai defunctului - decedat la 16.09.2005, au chemat in judecata Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor B, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtului sa-i despăgubească cu suma de 3.200.000 lei reprezentând prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a arestării preventive pe nedrept a autorului lor, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii, reclamanții au arătat ca autorul lor a fost cercetat penal de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru săvârșirea unor infracțiuni, fiind arestat preventiv prin Ordonanța Parchetului nr.694/P/2001, pentru o perioada de 30 de zile, arestare prelungita succesiv din 30 in 30 de zile, iar prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din 20.09.2001, s-a dispus trimiterea acestuia in judecata, fiind condamnat prins sentința penală nr.164/2002 a Tribunalului Prahova la pedeapsa rezultanta de 8 ani închisoare si 3 ani interzicerea unor drepturi, pedeapsa redusa la 5 ani închisoare prin decizia penala nr.314/2002 a Curtii de APEL PLOIEȘTI, fiindu-i menținuta in continuare starea de arest.
Mai arata reclamanții ca autorul lor a declarat recurs împotriva acestei decizii, recurs admis prin decizia nr.2784/2003 a Curții Supreme de Justitie prin care s-a casat in tot decizia penala a Curții de APEL PLOIEȘTI si sentința penala a Tribunalului Prahova, dispunându-se restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova in vederea completării materialului probator, fiind menținuta in continuare starea de arest.
Precizează reclamanții ca prin Ordonanța PNA nr.309/P/2003 s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu parasi tara, iar la data de 10.01.2005, PNA a dispus scoaterea de sub urmărire penala a autorului lor pentru săvârșirea infracțiunii de luare de, iar prin Ordonanța nr.6300/P/2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de falsificare a documentelor de recepție a lucrărilor de coșărit in perioada 1999-aprilie 2000 de către persoane neidentificate, încetarea urmăririi penale pentru infracțiunile prev.de art.215 al.1, 2 si 3, de art.248, art.288 al.1, art.291 cu aplic.art.41 al.2 si art.33 lit.a Cod Penal, ordonanța rămasă definitiva.
Susțin reclamanții ca in aceste condiții autorul lor a fost privat de libertate in mod ilegal, in perioada 01.08.2001-31.07.2003, prejudiciul suferit cuantificându-l la suma de 3.200.000 lei, din care 38.624,32 lei reprezentând drepturile salariale pe care le-ar fi primit autorul lor daca nu ar fi fost arestat, iar diferența o reprezintă prejudiciul moral, constând in consecințele suferite pe plan psihic, datorita acestui abuz, consecință vizând atingerea adusa onoarei si demnității personale, dar si pe plan fizic, având in vedere ca in momentul in care a fost dus la penitenciar, avea o
- 4 -
sănătate relativ buna si stabila, insa, din cauza condițiilor inumane din penitenciar, i s-a depistat un chist hidatic la plămâni, iar ulterior a făcut 2 infarcte miocardice, ultimul, cel din data de 16.09.2005, fiindu-i fatal.
Susțin reclamanții ca repercursiunile arestării preventive au existat si asupra familiei, in sensul ca au fost umiliți, considerați infractori de prieteni si cunoscuți, iar din cauza arestării autorului lor, singurul venit era pensia reclamantei de 3.000.000 ROL, motiv pentru care a fost nevoita sa vândă apartamentul, un rol important in marginalizarea lor avându-l mediatizarea excesiva si tendentioasă a cazului lor la posturile de televiziune locale si naționale si in presa.
Reclamanții si-au întemeiat acțiunea pe disp.art.504-506 rap.la C.P.P. art.998-999 civ.
La data de 05.10.2007, DGFP Pad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivându-se ca autorul reclamanților nu are dreptul la repararea de către stat a pagubei pretins suferite cat timp fata de acesta nu exista o ordonanța a procurorului de revocare a măsurii privative de libertate, o ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penala sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută in art.10 al.1 lit.j sau o hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitiva de achitare sau prin hotărâre definitiva de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută de art.10 al.1 lit.j, astfel cum prevăd disp.art.504 al.3 C.P.P. in cauza, urmărirea penala finalizându-se cu ordonanța procurorului din data de 07.03.2007 prin care s-a constatat încetarea urmăririi penale, dar pentru cu totul alte motive decât cel indicat de textul de lege.
Mai arata parata ca pe de alta parte, pentru a se stabili ca o măsura a fost luata in mod nelegal, trebuie arătat in ce consta aceasta nelegalitate, respectiv reaua voința a organului care a adoptat-o sau nerespectarea de către acesta a legislației in vigoare, ori, in cauza, nu exista asemenea probe, astfel încât măsura de arest preventiv se prezuma ca a fost corect aplicata.
Precizează parata ca in situația in care se va aprecia ca acțiunea poate fi admisa, trebuie cenzurate pretențiile reclamanților in ceea ce privește suma solicitata drept despăgubiri care este absolut exagerata, iar pentru acordarea daunelor morale, reclamanții trebuie sa facă dovada dimensiunilor suferințelor fizice, precum si întinderea prejudiciilor morale la care a fost supus autorul lor, suma stabilita de către aceștia, in mod aleatoriu, nefiind suficienta.
In cauza s- administrat proba cu acte, martor si expertiza tehnica contabila.
Prin sentința civilă nr. 2377 din 19 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul Statul Român - Ministerul Economiei si Finanțelor prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, a obligat Statul R prin Ministerul Economiei si Finantelor-DGFP P, sa plătească reclamanților in calitate de moștenitori ai defunctului, suma de 52.729,9 lei reprezentând prejudiciu material constând in drepturile salariale cu toate sporurile si indemnizațiile ce s-ar fi cuvenit autorului reclamanților pe perioada 09.08.2001-16.09.2005 daca nu ar fi fost arestat, reactualizate si suma de 200.000 lei reprezentând prejudiciu moral și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
- 5 -
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova nr.694/P/2001, autorul reclamanților a fost arestat preventiv in perioada 01.08-30.08.2001, măsură ce a fost prelungita succesiv pana la data de 29.09.2001.
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova din data de 20.09.2001, s-a dispus trimiterea in judecata in calitate de inculpat a autorului reclamanților (decedat la data de 17.09.2005) pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.215 al.1, 2 si 3, art.288 al.1, art.291 si art.254 al.1 cu aplic.art.41 al.2 si art.33 lit.a, motivându-se ca in perioada septembrie 1999-aprilie 2000, in mai multe rânduri, in calitate de referent înlocuitor al Sefului Serviciului Administrativ la Direcția Regionala de Posta P, a confirmat pentru plata facturi emise de AF pentru lucrări neefectuate, producând un prejudiciu CN Posta SA de 178.192,15 lei.
Prin sentința penala nr.164/16.04.2002, Tribunalul Prahovaa dispus condamnarea defunctului la 8 ani închisoare pentru săvârsirea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 al.1, 2 si 3 cu aplic.art.41 al.2, la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals material in înscrisuri oficiale prev.de art.288 al.1 cu aplic.art.41 al.2, la 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de uz de fals prev.de art.291 cu aplic.art.41 al.2, la 5 ani închisoare si 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de luare de prev.de art.254 al.1 cu aplic.art.41 al.2, dispunându-se in baza art.33 lit.a si art.34 lit.b din codul penal, contopirea pedepselor, urmând ca acesta sa execute in final pedeapsa cea mai grea, de 8 ani închisoare si 3 ani interzicerea unor drepturi.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel autorul reclamanților, apel ce a fost admis prin decizia nr.314/2002 a Curtii de APEL PLOIEȘTI, in sensul reducerii pedepsei aplicate de la 8 ani închisoare la 5 ani închisoare si 3 ani interzicerea drepturilor.
Impotriva deciziei sus-menționate, defunctul a declarat recurs ce a fost admis prin decizia nr.2784/11.06.2003 a Curtii Supreme de Justiție, dispunându-se casarea deciziei atacate precum si a sentinței penale nr.164/16.04.2002, iar in baza art.333 pr.civ. cauza a fost restituita la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova pentru completarea materialului probator, menținându-se măsura arestării preventive, motivându-se ca urmărirea penala nu a fost completa, nu defalca responsabilitățile inculpaților, printre care si defunctul, nu lămurește cu certitudine vinovăția acestora, statuându-se ca este necesara efectuarea unei expertize contabile si a unei expertize grafologice, audierea de noi martori si depunerea de noi înscrisuri, confruntarea intre inculpați si martori.
Totodata s-a retinut ca inculpatii, printre care si ar fi dispus si apoi, ar fi acceptat, decontarea nejustificata a unor cheltuieli in suma de 178.100 lei catre AF, vizand reparatii si executii de lucrari fictive practicate la diferite oficii postale din judetul P si Dâmbovita, pentru care ar fi pretins bani si bunuri materiale de valori insemnate, motiv pentru care dosarul a fost inaintat, fiind vorba de o infractiune de coruptie la PNA B, care, prin Ordonanta nr. 303/P/01.08.2003 a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu obligarea de a nu parasi tara, in intervalul 31.07.2003- 29.08.2003.
La data de 10.01.2005 PNA a dispus scoaterea de sub urmarire penala a autorului reclamantilor pentru savarsirea infractiunii de luare de prev.de art.254 deoarece fapta nu intrunea elementele constitutive ale unei infractiuni, iar pentru celelalte infractiuni, respectiv cele prev.de art.215, 288, 248 si 26 rap.la art.248 s-
- 6 -
a dispus disjungerea cauzei si declinarea competentei de solutionare in favoarea Parchetului de pe langa Judecatoria Ploiești.
Prin Ordonanta nr.6300/P/2004 Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiești, a dispus clasarea cauzei sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.288 al.1 pentru faptele de falsificare a documentelor de receptie a lucrarilor de coșărit in perioada octombrie 1999-aprilie 2000, de catre persoane neidentificate.
Totodata, a dispus incetarea urmaririi penale fata de defunctul pentru infractiunile prev.de art.215 al.1, 2 si 3, art.248, art.288 al.1 si art.241 cu aplic.art.41 al.2, intrucat pe parcursul urmaririi penale acesta a decedat, ordonanta ramasa definitiva.
Martorii audiati in cauza au aratat ca defunctul era un om foarte cumsecade, deosebit de omenos, respectuos, nu avea un comportament violent nici in familie si nici in societate, perioada de detentie afectandu-l foarte mult atat din punct de vedere fizic, cat si din punct de vedere psihic, cu atat mai mult cu cat cei pe care-i considera prieteni îl ocoleau, nu-i raspundeau nici macar la telefon si, de asemenea si familia a suferit foarte mult, avand in vedere ca fiica defunctului a suferit o depresie psihica, iar baiatului, care terminase o facultate, i se refuza angajarea cand arata care este situatia sa familiala.
Potrivit raportului de expertiza contabila efectuata in cauza de expert, drepturile salariale cu toate sporurile si indemnizatiile pe care le-ar fi incasat defunctul daca nu ar fi fost arestat, reactualizate la zi pentru perioada 09.08.2001-16.09.2005 sunt in suma de 52.729,9 lei.
Dispozitiile art.504 al.1 si 2 prevad C.P.P. ca persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare, avand dreptul la repararea pagubei si persoana care in cursul procesului penal a fost privata de libertate, ori careia i s-a restrans libertatea in mod nelegal.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului stipuleaza ca orice persoana are dreptul la libertate si siguranta si nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa decat in cazul in care a fost arestat sau retinut atunci cand exista motive verosimile de a banui ca a savarsit o infractiune sau cand exista motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca o infractiune sau sa fuga dupa savarsirea acesteia.
Pe de alta parte, art.5 al.5 din Conventie stabileste ca orice persoana care este victima a unei arestari sau a unei detineri in conditii contrare dispozitiilor acestui articol, are dreptul la reparatie, iar art.6 al.1 prevede ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta independenta si impartiala care va hotara asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva ei.
Asadar, din probele administrate in cauza rezulta ca defunctul autorul reclamantilor, a fost arestat in perioada 01.08.2001-31.07.2003, masura arestarii incetand de drept.
De asemenea, conform probelor administrate in cauza, in perioada 01.08.2001 si pana la deces 17.09.2005, acesta a fost cercetat si judecat de parchete si de instantele judecatoresti pentru savarsirea unor infractiuni, perioada in care, initial, prin Rechizitoriul Parchetului nr.694/P/2001 defunctul a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii prev.de art.215 al.1, 2 3, art.288 al.1, art.291 si
- 7 -
art.254 al.1 cu aplic.art.41 al.2 pentru fiecare infractiune si aplicarea finala a art.33 lit.a, fiind initial condamnat la o pedeapsa rezultanta de 8 ani inchisoare in baza sentintei penale nr.164/2002, pedeapsa redusa la 5 ani prin decizia nr.314/2002 a Curtii de Apel P, sentinta si decizie ce au fost casate cu restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Prahova pentru completarea probatoriilor in vederea defalcarii responsabilitatilor inculpatilor, inclusiv a defunctului, vinovatia acestora aratandu-se ca este necesara efectuarea unei expertize contabile si a unei expertize grafologice, audiere de noi martori, depunere de noi inscrisuri, confruntarea intre inculpati si martori, aratandu-se ca in cursul urmaririi penale s-a retinut ca inculpatii, inclusiv defunctul, au acceptat decontarea nejustificata a unor cheltuieli pentru care au pretins bani si, ca atare, fiind vorba printre altele de o infractiune de coruptie, dosarul a fost inaintat la PNA
PNA a dispus scoaterea de sub urmărire penala autorului reclamanților pentru săvârsirea infracțiunii de luare de si disjungerea cauzei cu declinare de competenta la Parchetul de pe langa Judecatoria Ploiești, in vederea continuarii cercetarilor sub aspectul savarsirii celorlalte infractiuni, iar prin Ordonanta Parchetului nr.6300/P/2004, la data de 07.03.2007 s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul savarsirii infractiunii prev.de art.288 al.1 pentru faptele de falsificare a documentelor de receptie a lucrarilor de cosărit in perioada octombrie 1999 - aprilie 2000, incetarea urmaririi penale pentru infractiunile prev. de disp.art.215 al.1, 2 si 3, art.248, art.288 al.1 si art.291 cu aplic.art.41 al.2 si art.33 lit.a din intrucat Cod Penal pe parcursul urmaririi penale autorul reclamantilor a decedat.
Prin aceeasi ordonanta, fata de ceilalti inculpati, s-au luat de asemenea masura de incetare a urmaririi penale si scoatere de sub urmarire penala.
Ca atare, atât timp cat după cca.2 ani de la data arestării autorului reclamanților cauza a fost restituita de către Curtea Suprema de Justiție la parchet pentru completarea urmăririi penale in sensul efectuării unei expertize contabile si a unei expertize grafologice, precum si a altor probe pentru a se stabili vinovăția sau nevinovăția autorului reclamanților, înseamnă ca acesta a fost o victima a arestării neexistând probe sau motive temeinice de a se bănui ca a săvârșit vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost arestat, cu atât mai mult cu cat fata de acesta s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala cu privire la infracțiunea de luare de, astfel încât autorul reclamanților are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite atât din punct de vedere material cat si din punct de vedere moral, întrucât pe de o parte, a fost privat de libertate in mod nelegal, fiindu-i încălcat dreptul la libertate recunoscut de art.5 al.1 din Convenție, din actele dosarului nerezultând ca existau motive temeinice pentru a se lua o asemenea măsura împotriva sa, o dovada in acest sens constituind-o si ordonanța nr.6300/P/2004 din care nu reiese ca, in timpul vieții, autorul reclamanților ar fi săvârșit vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost arestat si trimis in judecata.
Totodată, a fost încălcat si art.4 al.1 din Convenție privind dreptul său de a fi judecat in mod echitabil si intr-un termen rezonabil, in condițiile in care, după 5 ani de la arestare, acesta a decedat, fără ca procesul sa se fi finalizat, continuând cu privire la ceilalți inculpați, fata de care, prin Ordonanta nr.6300/P/2004 s-a dispus încetarea urmăririi penale sau scoaterea de sub urmărire penala pentru aceleași infracțiuni pentru care a fost arestat si trimis in judecata si autorul reclamanților.
- 8 -
Ori, desfășurarea procesului pe parcursul a 7 ani, nu reprezintă o durata rezonabila, deoarece conform jurisprudenței CEDO, prelungirea unei asemenea proceduri s-a datorat deficientelor autorităților constând in casarea hotărârilor si trimiterea cauzei la parchet pentru completarea urmăririi penale, pentru efectuarea de probe, scoaterea de sub urmărire penala pentru infracțiunea de luare de si disjungerea cu declinare de competenta sub aspectul cercetării celorlalte infracțiuni, deficiente care au condus la întârzierea generala pentru care nu s-a oferita o explicație pertinenta in acest sens.
Mai mult chiar, măsura arestării si desfășurarea îndelungată a procesului penal, mediatizarea accentuata prin mijloacele mass-media, au avut repercursiuni negative nu numai asupra autorului reclamanților pe care cunoscuții l-au evitat, au refuzat sa-i mai vorbească, dar si asupra familiei acestuia, in sensul ca fiica sa a suferit o depresie, fiului său i s-a refuzat de nenumărate ori angajarea, faptul ca in condițiile in care singurul venit era pensia mamei copiilor, posibilitățile materiale ale familiei au fost practic aproape inexistente in aceasta perioada, foarte putini fiind cei dispuși sa-i ajute.
De asemenea, după ieșirea sa din penitenciar, autorul reclamanților nu a reușit sa se mai angajeze, arestarea sa ducând la pierderea prestigiului moral, a credibilității, creindu-i-se arbitrar o imagine de infractor notoriu in domeniul economic, de persoana lipsita de încredere, împrejurări care i-au afectat sănătatea, acesta decedând pe parcursul desfășurării cercetărilor, suferind doua infarcte miocardice.
Astfel, toate aceste împrejurări demonstrează ca a avut loc si o încălcare a art.8 din Convenție privind dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private si de familie, prin modalitatea in care a avut loc desfășurarea procesului si mediatizarea acestuia de către organele statului prin mijloacele mass-media in detrimentul autorului reclamanților si a familiei acestuia.
Ori, cat timp au avut loc încălcări ale drepturilor prev.de art.5 al.1, art.6 al.1 si art.8 din Convenție, înseamnă că autorul reclamanților are dreptul la o reparație echitabila pentru prejudiciile materiale si morale suferite, apreciate in funcție de consecințele acestor încălcări asupra vieții și sănătății autorului reclamanților si a acestora din urma, la suma de 52729,9 lei reprezentând prejudiciu material si 200.000 lei prejudiciu moral.
Susținerea pârâtei in sensul ca autorul reclamanților nu are dreptul la vreo reparație din partea statului cat timp fata de acesta nu s-au luat masurile prev.de art.504 al.3 este C.P.P. neîntemeiată întrucât, chiar daca in cauza nu s-au luat asemenea măsuri prevăzute de textul de lege sus-menționat, nu înseamnă ca autorul reclamanților nu are dreptul la despăgubiri cat timp din probele administrate rezultă ca s-au încălcat prevederile art.5 al.1, art.6 al.1 si art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, având in vedere ca prin decizia, atat decizia Curții de APEL PLOIEȘTI cat si sentința Tribunalului Prahova au fost casate si s-a restituit cauza la parchet in vederea completării probelor pentru a se stabili vinovăția sau nevinovăția inculpaților, printre care si a defunctului, ceea ce înseamnă ca la momentul arestării nu existau motive verosimile de a se bănui ca a săvârșit vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost arestat si trimis in judecata si, totodată, din Ordonanța Parchetului nr.6300/P/2004 nu rezulta ca in timpul vieții autorul
- 9 -
reclamanților s-a făcut vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni, ceea ce înseamnă ca acesta a fost o victima a arestării, caz in care are dreptul la despăgubiri.
Impotriva sentinței au declarat apel în termen legal contestatorii și intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, considerând-o nelegală și netemeinică după cum urmează:
1. In apelul lor contestatorii susțin sub un prim aspect că în hotărârea atacată nu există nicio motivare care să justifice cenzurarea cuantumului daunelor morale solicitate prin acțiune, fiind evident că tocmai literatura de specialitate și practica judiciară contrazic opinia Tribunalului Prahova.Se invocă decizia nr.2220/9.03.2007 a în care, într-o speță asemănătoare reclamantului lipsit de libertate ilegal timp de mai puțin de 6 luni i s-au acordat daune morale în cuantum de 1 miliard lei vechi, cu motivarea că, în această materie operează pe deplin principiul reparației integrale care guvernează răspunderea civilă delictuală.
In continuare, apelanții susțin că prejudiciul moral pe care l-a suferit autorul lor datorită privării de libertate pe o perioadă de 2 ani, este cea mai gravă atingere adusă unei persoane și, deși instanța fondului reține că procesul nu s-a desfășurat într-un timp rezonabil încălcându-se astfel art. 4 al. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, limitează cuantumul daunelor la suma de 200.000 lei.
Apelanții fac trimitere la atingere a onoarei și demnității personale adusă autorului lor care a fost grav afectat in punct de vedere psihic de aducerea sa în fața instanțelor de judecată cu cătușe la mâini din 30 în 30 de zile sau de câte ori a fost nevoie.
In plus, din cauza arestării și a condițiilor de detenție dar și conduitei incalificabile a anchetatorului i s-a creat pe plan psihic un profund sentiment de frustare și de dezumanizare, imaginea publică și demnitatea autorului apelanților fiind grav afectate și datorită mediatizării excesive a acestui caz.
Se arată în continuare de apelanți că în fața instanței de fond s-au dovedit și repercursiunile care s-au răsfrânt și asupra familiei datorită arestării preventive pe o perioadă de 2 ani a autorului lor făcându-se trimitere atât la situația soției cât și a celor 2 copii ai acestora.
Se concluzionează în sensul că prejudiciul invocat prin cererea de chemare în judecată a fost pe deplin dovedit, motiv pentru care se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
2. Intimata P susține în apelul său următoarele:
-Instanța de fond nu a luat în considerare apărările sale în sensul că disp. art. 504 Cod pr.penală sunt de strictă interpretare și stabilesc expres situațiile în care o persoană are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite neputându-se aplica la toate cazurile în care sunt adoptate măsuri preventive în cursul urmăririi penale.
Or, arată apelanta în speță nu este îndeplinită niciuna din condițiile impuse de text neexistând vreo ordonanță a procurorului sau o hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative de libertate și nici ordonanța procurorului sau hotărârea instanței de încetare a urmăririi penale sau a procesului penal pentru cauza înscrisă în art. 10 alin. 1 lit. J Cod penal.
- 10 -
Prin ordonanța din 7.03.2003 Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieștia dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 288 al. 1 Cod penal, încetarea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 248 Cod penal și scoaterea de sub urmărire penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 215 al. 1,2 și 3 Cod penal, art. 288 al. 1 Cod penal și art. 291 Cod penal, deci pentru cu totul alte motive decât cel indicat de textul legal (art.10 al. 1 lit.J).
Se concluzionează sub acest aspect în sensul că de prevederile art. 504 Cod penal pot beneficia persoanele asupra cărora s-au făcut abuzuri reale, probate nu și cele care au fost anchetate și judecate cu respectarea normelor legale în vigoare.
O a doua critică invocată de apelantă vizează cuantumul sumelor acordate cu titlu e daune morale susținându-se că pe lângă faptul că sunt absolut exagerate nu sunt nici justificate.
Se face trimitere astfel la practica CEDO și recomandările Consiliului European în sensul că,despăgubirea are ca scop de a da o satisfacție sau o compensare victimei, pe cale de consecință nu se urmărește repunerea într-o situație anterioară care nu este posibilă ci se urmărește o compensație.
Se invocă totodată și practica în materie în alte state europene și se concluzionează în sensul că sumele acordate cu acest titlu nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor și nici venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii iar în subsidiar dacă se va aprecia că acțiunea este întemeiată urmează a se cenzura cuantumul daunelor morale acordate reclamanților.
3. Ministerul Public susține în apelul declarat sub un prim aspect că instanța de fond a apreciat greșit prin Ordonanța nr.6300/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieștis -a dovedit că privarea de libertate a autorului reclamanților a avut un caracter nelegal în condițiile în care din această ordonanță nu rezultă că s-au încălcat prevederile codului d e procedură penală, privind luarea și menținerea măsurii arestării preventive în perioada 1.08.2001 - 31.07.2003 iar în privința infracțiunii prev.de art.248 s Cod Penal-a dispus încetarea urmăririi penale ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.
Susține apelantul în continuare că art.504 pr.penală, limitează despăgubirile doar la cele care au drept cauză prejudiciu suferit în urma unei erori judiciare iar durata procesului penal nu se regăsește printre situațiile care dau dreptul la repararea pagubei în temeiul acestei prevederi legale.
Se solicită pe acest aspect admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.504 Cod procedură penală.
O a doua critică privește cuantumul exagerat al daunelor morale acordate de instanța fondului.
Se susține de apelant că în raport cu practica Instanței Supreme dar și a CEDO, instituția răspunderii civile delictuale nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei al persoanelor ce se pretind prejudiciate.
În cauza dată, arată apelantul despăgubirile acordate cu titlu de daune morale sunt nejustificate față de probatoriul administrat, instanța făcând doar considerații generale cu privire la traumele psihice de autorul reclamanților.
- 11 -
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței și reducerea cuantumului daunelor morale.
Curtea, analizând sentința atacată în raport cu criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în cauză, constată că apelurile sunt nefondate și vor fi respinse în baza disp.art.296 pr.civ. cu motivarea de mai jos:
1.Cu referire la apelul Parchetului.
Pentru pronunțarea soluției atacate prima instanță a reținut corect că atâta timp cât, după cca. 2 ani de la data arestării autorului reclamanților cauza a fost restituită de la parchet pentru completarea urmăririi penale în vederea stabilirii vinovăției sau nevinovăției acestuia înseamnă că persoana în cauză a fost o victimă a arestării neexistând probe sau motive temeinice de a se bănui că a săvârșit vreuna dintre infracțiunile pentru care a fost arestat.
Au fost invocate prevederile art.4,5 al.1,6 al.1 și art.8 din Convenție referitoare la dreptul persoanei de a fi judecată într-un termen rezonabil și în mod echitabil, precum și dreptul oricărei persoane la respectarea vieții sale private și de familie.
În acest context s-a apreciat că atâta timp cât au avut loc aceste încălcări înseamnă că autorul reclamantei are dreptul la o reparație echitabilă pentru prejudiciile materiale și morale suferite.
Susținerea apelantului în sensul că în speță sunt incidente criteriile înscrise în art.504 pr.pen. pentru antrenarea răspunderii statului la repararea prejudiciului moral suferit de autorul reclamanților nu poate fi primită întrucât instanța fondului pi-a argumentat soluția nu pe existența măsurilor prevăzute de textul incident din Codul d e procedură penală, cui pe încălcarea prevederilor art.5, art.6 și art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
De altfel, în jurisprudența constantă a Convenției s-a stabilit că prelungirea procedurii în derularea procesului penal imputabilă autorităților nu reprezintă o durată rezonabilă situației de natură a justifica repararea prejudiciului astfel creat.
Cât privește susținerea din subsidiarul cererii de apel vizând cuantumul daunelor morale acordate și aceasta este neîntemeiată.
Instanța fondului a analizat corect criteriile legale pentru stabilirea prejudiciului suferit de autorul reclamanților raportat la elementele de fapt ale cauzei având în vedere faptul că, orice arestare și inculpare pe nedrept produc celui în cauză suferințe pe plan moral, social și profesional, că astfel de măsuri lezează demnitatea și onoarea acestuia.
În concret, în speța dedusă judecății având în seamă probatoriul testimonial administrat coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, s-a reținut că măsura arestării și desfășurarea pe o perioadă îndelungată a procesului penal,mediatizarea excesivă în mass - media au avut consecințe negative nu doar asupra autorului reclamanților, dar și asupra familiei acestuia atât din punct de vedere psihic cât și material.
În plus, după ieșirea din penitenciar autorul reclamanților nu a reușit să se mai angajeze, arestarea sa afectându-i prejudiciul moral, împrejurări de natură să-i afecteze sănătatea, acesta decedând pe parcursul desfășurării cercetărilor.
- 12 -
În raport cu aceste aspecte pe deplin dovedite, instanța de fond a apreciat corect întinderea despăgubirilor morale astfel încât, apelul va fi respins ca nefundat și sub acest aspect.
2.Contestatorii critică soluția pronunțată de instanța fondului sub aspectul cenzurării cuantumului daunelor morale.
Critica este nefondată.
Instanțele s-au pronunțat constant în materie, în sensul că la stabilirea cuantumului daunelor morale, ce constă generic în atingerea adusă valorilor ce se definesc personalitatea umană se au în vedere consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost vătămate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana lipsită în mod nelegale de libertate.
În cauza dedusă judecății, instanța fondului a analizat și evaluat obiectiv toate aceste elemente astfel cum au fost dovedite cu probele dosarului și făcând trimitere și la jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a considerat că autorul reclamanților are dreptul la o Reparație echitabilă pentru prejudiciul moral apreciat la suma de 200.000 lei.
Față de considerentele mai sus arătate, Curtea constată că legalitatea hotărârii atacate nu este afectată, astfel că va respinge apelul ca nefondat.
3. Este nefondat și apelul declarat de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Pentru argumentele prezentate la analizarea apelului declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova referitoare la corecta stabilire a prejudiciului moral suferit de autorul reclamanților, Curtea va înlătura susținerea apelantului vizând neîndeplinirea în speță a criteriilor cerute de art.504 pr.penală.
Cât privește cuantumul daunelor morale, așa cum s-a arătat în analizarea celorlalte apeluri, datorită măsurii lor nepatrimoniale o evaluare exactă în bani a acestora nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin apreciere raportat la elementele de fapt.
În speță, instanța fondului reținând în contextul dat al cauzei astfel cum a rezultat din probatoriul administrat că au avut loc încălcări ale drepturilor prevăzute de art.5 al.1, art.6 al.1 și art.8 din CEDO, situații ce reclamă o reparație echitabilă pentru prejudiciul moral și material suferite de autorul reclamanților, prejudicii apreciate de judecător în funcție de consecințele asupra vieții și sănătății persoanei celui cercetat, dar și asupra familiei acestuia 200.000 lei.
Față de considerentele arătate, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de Statul Român prin
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de contestatorii -, -, ambii domiciliați în P, str.B
- 13 -
-, nr.67, jud.P, -, domiciliată în P, str.-,.46,.G,.137, jud.P, de intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5 și de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- A, jud.P, împotriva sentinței civile nr. 2377 pronunțată la data de 19 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.CȘ/CO
7 ex./27.03.2009
f- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan
