Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 49/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/2008
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Budacu
JUDECĂTOR 2: Anca Neamțiu președinte secție
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin S, împotriva deciziei civile nr. 346/19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic, cu delegație la dosar pentru intimata reclamantă Universitatea " " C N, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei reclamante - consilier juridic, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, întrucât în cauză nu sunt incidente prevederile pct. 9 al art. 304 cod procedură civilă așa cum s-a invocat în motivele de recurs.
Față de excepția invocată de către recurent, că nu ar avea în cauză calitate procesuală pasivă, întrucât în această speță nu este reprezentant al Statului Român, această excepție a fost respinsă de instanța de fond iar recurenta nu a declarat apel împotriva acelei sentințe. Singura care a declarat apel a fost intimata reclamantă, și nu s-au adus critici hotărârii sub acest aspect, păstrându-se, în urma modificării sentinței, toate celelalte dispoziții ale instanței de fond, deci inclusiv stabilirea calității procesuale pasive a recurentei.
Cu privire la cel de al doilea aspect invocat ca motiv de recurs, respectiv inadmisibilitatea acțiunii, întrucât după apariția Legii 10/2001 dreptul comun nu mai este aplicabil, de asemenea este nefondat, întrucât Legea 10/2001 nu se aplică instituțiilor publice, nici chiar celor autonome, cum este cazul în speța de față, iar imobilele preluate de la acestea nu intră sub incidența legii speciale, indiferent de situația în care au fost preluate, cu titlu valabil sau nevalabil.
Pentru considerentele de mai sus, solicită respingerea recursului, depune concluzii scrise, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, deliberând, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă 1231/2007 a Judecătoriei Sibiu, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat de Consiliul Local Sibiu și s-a respins acțiunea reclamantei Universitatea C N, în contradictoriu cu acest pârât, cât și în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice B și SC SA.
Instanța a reținut că reclamanta, a solicitat obligarea Statului Român reprezentat de pârâtă cât și de SC SA, să-i plătească despăgubiri pentru imobilul apartament situat în Sibiu,-, înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 20232/1995, care constau în valoarea de circulație actualizată cu coeficientul de inflație la data plății; în subsidiar, despăgubirile solicitate au constat în valoarea tehnică a imobilului actualizată cu coeficientul de inflație la data plății, sau reprezentând prețul de vânzare - cumpărare din contractul arătat, actualizat cu coeficientul de inflație.
Instanța de fond a constatat că în baza sentinței civile nr. 7525/2003 a Judecătoriei Câmpeni, modificată prin decizia civilă nr. 576/2003 a Tribunalului Sibiu, reclamanta este continuatoarea în drepturi a Universității ICN, iar imobilul înscris în CF 3130 Sibiu, cu nr. top. 278, 279, fost trecut fără titlu valabil în proprietatea statului român. Apartamentele cu nr. 2 și 3 au fost restituite, iar notificarea apartamentului înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 20232/1995, a fost respinsă.
In aceste condiții, reclamanta a exercitat acțiunea susținând îmbogățirea fără just titlu a Statului Român, prin înstrăinarea apartamentului arătat.
Instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt incidente prevederile art. 481 și art. 998 cod civil, și nici art. 1 din Protocolul 1 adițional la.O, în condițiile în care contractul de vânzare - cumpărare nu a fost desființat, iar reclamanta se putea prevala de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și a Legii nr. 247/2005.
Impotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, având în vedere că valoarea obiectului pricinii a fost stabilit în încheierea de ședință din 18.06.2007.
In apel s-a susținut nelegalitatea hotărârii, întrucât în mod nelegal au fost înlăturate dispozițiile legale pe care s-a întemeiat acțiunea, câtă vreme imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu valabil, notificarea în procedura Legii 10/2001, s-a respins pentru lipsa calității de persoană îndreptățită a reclamantei, astfel că reclamanta a dovedit că au încercat prejudiciul constând în valoarea apartamentului înstrăinat.
Prin decizia civilă nr. 346/19.11.2007, apelul reclamantei a fost admis, sentința a fost schimbată în parte, fiind admisă acțiunea reclamantei față de pârâtul Statul Român reprezentat prin B - P Sibiu. Pârâtul a fost obligat la plata despăgubirilor în cuantum de 200.000 lei reprezentând valoarea de circulație a apartamentului litigios actualizată cu prețul de inflație la data plății efective.
Celelalte capete de cerere au fost respinse, la fel ca și acțiunea formulată față de pârâta SC SA Sibiu.
Pentru a schimba hotărârea, pe care a constatat-o instanța de apel nelegală, tribunalul a arătat că reclamanta nu s-a prevalat în cauză de prevederile Legii nr. 10/2001, deoarece conform OUG nr. 148/2002 art. 1, nu este beneficiară - titulară de despăgubiri, neavând calitate de persoană îndreptățită. Ca atare, avându-se în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 213/1998 care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unei legi speciale de reparație, astfel că instanța, a constatat că reclamanta se află în una din aceste situații.
Ca urmare, acțiunea reclamantei întemeiată pe art. 481 cod civil, concordă cu art. 44 din Constituția României, fiind cert că reclamanta nu mai poate dobândi posesia asupra bunului înstrăinat prin contractul de vânzare - cumpărare, ca urmare a constatării bunei - credințe a dobânditorilor.
Cum reparația trebuie să fie echitabilă, s-a acordat valoarea de circulație, stabilită prin expertiză tehnică, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la plata plății efective. Celelalte variante privind solicitarea despăgubirii în cuantumul prețului de vânzare actualizat nu pot fi îmbrățișate, deoarece conform Legii nr. 112/1995, acest preț a fost stabilit de legiuitor, fără raportarea la prețul pieței, fiind unul de protecție pentru chiriași.
Impotriva acestei decizii Statul Român prin Sibiu a declarat recurs, solicitând admiterea lui și modificarea în întregime a deciziei, în sensul respingerii apelului și menținerii sentinței instanței de fond.
In esență, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile Legii 10/2001, 480, 481, 998 art. 999 cod civil, care se susțin a fi încălcate.
In dezvoltarea recursului se susține că dacă tribunalul și-a justificat hotărârea pe prevederile art. 6 Legii nr. 213/1998, se impunea să reanalizeze excepția lipsei calității de reprezentant al Statului Român, cunoscut fiind că reprezentantul Statului ca subiect de drepturi și obligații era Consiliul Local Sibiu.
Nelegal a fost admisă acțiunea pe prevederile de drept comun prevăzute de art. 480, 481 cod civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Cum pe prevederile Legii nr. 10/2001, notificarea reclamantei a fost respinsă pentru lipsă de calitate de persoană îndreptățită conform art. 1 din OUG 184/2002, nici sub acest aspect acțiunea reclamantei nu putea fi primită.
Este nelegală decizia și sub aspectul întemeierii ei pe prevederile art. 998 cod civil, susținându-se că nu sunt întrunite cerințele legale pentru ca recurentul să răspundă pentru un eventual prejudiciu. De asemenea, se arată că în cauză nu se poate susține nici îmbogățirea fără justă cauză.
Neexistând o diminuare a patrimoniului reclamantei și nici o legătură între eventuala micșorare a patrimoniului său și mărirea patrimoniului statului.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia deciziei, urmează să respingă recursul ca nefondat, și să mențină la legală și temeinică decizia atacată.
Criticile aduse deciziei sunt nefondate, față de faptul că în mod legal a fost stabilită calitatea de reprezentant al statului Ministerului Economiei și Finanțelor, câtă vreme nu ne aflăm în situația unui bun aflat în proprietatea privată a statului, pentru ca reprezentantul legal să fie Consiliul Local, ci dimpotrivă răspunderea statului este antrenată de constatarea pierderii dreptului de proprietate al reclamantei, prin preluarea fără titlu valabil a imobilului și apoi înstrăinarea lui de către stat, în condițiile în care, într-adevăr, potrivit art. 44 din Constituție, cât și art. 480 - 481 cod civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară de o cauză de utilitate publică, cu acordarea unor drepturi și prealabile despăgubiri.
In condițiile în care, prin lege specială, respectiv art. 6 din Legea nr. 213/1998, persoanele aflate în situația mai sus și cărora nu le sunt aplicabile dispozițiile speciale cuprinse în legile de reparație între care se numără Legea nr. 10/2001,( excluderea reclamantei prin lege - art. 1 din OUG 184/2002), fără ca această lege să cuprindă și situația fostului proprietar a cărui bun imobil a fost preluat de stat fără titlu valabil, acțiunea reclamantei întemeiată pe dreptul comun, respectiv pe prevederile art. 480 - 481 cod civil, este pe deplin admisibilă, așa cum legal a stabilit instanța de apel.
De asemenea, referirile făcute la prevederile art. 998 cod civil, sunt valabile pentru că Statul este răspunzător de prejudiciul cauzat prin fapta sa, constând în dispunerea pe nedrept de bunul preluat fără titlu valabil, ca urmare a încheierii contractului de vânzare - cumpărare, ce a rămas valabil câtă vreme terții dobânditori au fost ocrotiți de buna lor credință la încheierea actului.
In aceste condiții coroborate, legal a fost circumscrisă acțiunea reclamantei care nu poate fi privată de dreptul său, care în prezent se rezumă exclusiv la despăgubirea reprezentând contravaloarea de circulație a apartamentului litigios, obligație ce cade în sarcina statului, fiind implicit demonstrată și legătura de cauzalitate între fapta reținută și prejudiciul demonstrat.
Față de aceste considerente, toate celelalte critici sunt de prisos a fi analizate.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de P Sibiu împotriva deciziei civile 346/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.02.2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
2 ex/30.04.2008
-
- /
Președinte:Ana BudacuJudecători:Ana Budacu, Anca Neamțiu
