Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 51/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 51
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Eliza Marin C -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în com. P, sat de, jud.B, împotriva deciziei civile nr.310 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. P, sat de, jud.
Recurs timbrat cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței seria --- nr.-/13.01.2010 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulat la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă, lipsind intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea invocă din oficiu excepția tardivității recursului, având în vedere că decizia nu a fost recurată în termen de 5 zile de la pronunțare.
Recurenta-pârâtă lasă la aprecierea instanței față de excepția tardivității, invocată din oficiu.
Curtea:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.1031/2003 pe rolul Judecătoriei Patârlagele, reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâta, solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1900 mp, și să-i plătească recolta pe care aceasta și-a însușit-o de pe teren în ultimii trei ani, evaluată la suma de 300 lei.
n motivarea acțiunii, reclamanta a relatat instanței faptul că este proprietara terenului revendicat, descris în titlul de proprietate nr. 16336/72/02.06.1999, tarlaua 91, parcela 4/1, categoria arabil intravilan. Această suprafață de teren este ocupată ilegal de pârâtă și, cu toate că i-a solicitat să elibereze terenul, a refuzat să faca acest lucru.
Prin sentința civilă nr.1551/19.12.2003, Judecătoria Patârlagele a admis acțiunea formulată de reclamantă și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 1900 mp. teren, identificată prin titlul de
-2-
proprietate nr.16336/72/02.06.1999, tarlaua 91, parcela 4/1, tarlaua 91, parcela 4/1, arabil intravilan, precum și în schița anexă a raportului de expertiză întocmit de expert; a obligat pârâta să-și ridice construcțiile amplasate pe terenul proprietatea reclamantei; a obligat-o la plata sumei de 2.962.000 lei despăgubiri reprezentând contravaloarea recoltei de pe terenul ocupat, pe ultimii trei ani și a dispus plata cheltuielilor de judecată către reclamanta, în sumă de 5.236.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut faptul că în baza Legii nr.18/1991, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 2,2 ha. agricol prin titlul de proprietate nr.16336/72/02.06.1999, unde figurează și suprafața de 1900 mp. categoria arabil intravilan, în tarlaua 91, parcela 4/1.
Din declarația martorului Ciudatu G și din raportul de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că terenul revendicat de reclamantă și identificat de schița anexă, a fost ocupat de pârâtă. A fost evaluată și producția de porumb, prune și nuci ce a putut fi obținută de pe terenul in litigiu, evaluată la suma de 2.962.000 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel, care a criticat soluția primei instanțe pe motiv că a fost apreciată greșit situația de fapt, fără a se ține cont de faptul că terenul în litigiu îi aparține, în calitate de moștenitoare a defunctului ei soț.
În același timp, a solicitat și suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei existente pe rolul Judecătoriei Patârlagele, în dosarul nr.26/2004, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate eliberat numitei, în ceea ce privește suprafața de 1900 mp. categoria arabil intravilan, în tarlaua 91, parcela 4/1.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr.2091/2004.
La termenul de judecată din data de 27.04.2004, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art.244 pct.1 Cod de pr. civilă, fiind repusă pe rol din oficiu pentru a vedea dacă mai subzistă motivul suspendării.
Prin încheierea din data de 17.11.2006, Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei spre competentă soluționare Tribunalului Buzău, în conformitate cu prevederile art.II al.2 din Legea nr.219/2005.
Dosarul a fost înregistrat sub nr- pe rolul acestei instanțe.
La termenul de judecată din data de 19.05.2008, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art.242 al.1 pct.2 Cod pr. civilă, pentru lipsa parților legal citate.
De la acea dată și până în prezent, niciuna din părți nu a mai îndeplinit vreun act de procedură în dosar, cauza rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de un an de zile.
Reținând cele relatate mai și avand în vedere prevederile art.248 Cod pr. civilă, Tribunalul Buzăua pronunțat la 16.11.2009 decizia civilă nr.310 prin care a constat perimată cererea de apel formulată de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr.1551/19.12.2003 de Judecătoria P, în contradictoriu cu intimata- reclamantă.
.//.
-3-
Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs pârâta, fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-, solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate, urmând a se constata
că perimarea nu a operat, deoarece a intervenit unul din cazurile de suspendare prevăzute de lege, respectiv faptul că pârâta a fost împiedicată de a stărui în judecată datorită unor împrejurări mai presus de voința sa.
În motivarea recursului, a arătat că la data de 19 mai 2008 -data pronunțării încheierii prin care instanța a dispus suspendarea judecării recursului declarat împotriva sentinței nr.1551/19 decembrie 2003 pronunțată de Judecătoria P, pârâta s-a aflat într-o stare de sănătate care nu i-a permis să efectueze nici un act de procedură în vederea judecării procesului.
A mai arătat recurenta, că și din pricina situației financiare și a problemelor de sănătate, nu a putut să-și angajeze apărător care să o reprezinte în instanță și să efectueze acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar fi pierdut prin neexercitarea lor în timp.
În susținerea recursului, pârâta a depus la dosar înscrisuri cu care înțelege să facă dovada că a fost de multe ori internată în spital, suferind și o intervenție chirurgicală.
La termenul de judecară din 22 ianuarie 2010, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității formulării cererii de recurs.
Examinând recursul de față, prin prisma excepției invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 301 Cod pr.civilă termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Având în vedere caracterul imperativ al normelor procedurale care reglementează durata termenelor și momentul de la care acestea încep să curgă, suntem în prezența unui termen legal imperativ a cărui nerespectare atrage decăderea titularului dreptului de a exercita calea de atac.
Potrivit art. 103 al. 1 Cod pr.civilă, dacă partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să respecte termenul, ea poate fi repusă în termen, în acest caz actul de procedură urmând a se îndeplini în 15 zile de la încetarea împiedicării în același termen fiind arătate și motivele împiedicării.
În cauza de față, recurenta nu a formulat o cerere de repunere în termen și nici nu a făcut dovada vreunei împrejurări obiective mai presus de voința sa care să o împiedice în respectarea termenului de recurs.
Pe de altă parte, hotărârea prin care s-a constatat perimarea a fost pronunțată pe data de 16 noiembrie 2008, situație în care termenul special de recurs de 5 zile de la pronunțare expira pe data de 22 noiembrie 2009.
Cum prezentul recurs a fost promovat pe data de 27 noiembrie 2009, deci la mult timp după expirarea termenului mai menționat, în cauză devin incidente disp. art. 103 al. 1 Cod pr.civilă, potrivit căruia neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea părții din respectivul termen.
.//.
-4-
În consecință, în baza textului de lege mai citat, Curtea va admite excepția tardivității invocată din oficiu și va respinge recursul ca fiind tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta, domiciliată în com. P, sat de, jud.B, împotriva deciziei civile nr.310 din 16 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. P, sat de, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Eliza Marin
- - C - - -
Grefier,
- -
red.VS /tehnored.VM
4 ex./12.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
1031/2003 JUDECĂTORI: Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Eliza Marin
-
a- Tribunalul Buzău
, -
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan Eliza Marin
