Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 513/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 513
Ședința publică de la 05 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 3: Tania Țăpurin
Grefier - -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatoarele, împotriva deciziei civile nr. 333 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea, lipsind contestatoarele, și intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse întâmpinări formulate de intimații,.
Contestatoarea a depus dovada achitării taxei de timbru și i-au fost comunicate întâmpinările. Nu a solicitat termen pentru observarea acestora.
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, conform motivelor scrise.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 5 august 2003, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, -, și, solicitând ca instanța să dispună evacuarea pârâților din locuințele ocupate în imobilul situat în C,-, (fost nr. 6) jud. D, cu obligarea acestora la plata chiriei legale începând cu data de 28 mai 2002.
In motivarea cererii lor au arătat că sunt proprietarii imobilului arătat mai sus, în calitate de moștenitori ai autoarei lor, conform nr. 7346/01.06.1998 a Judecătoriei Craiova, definitivă și irevocabilă, prin care DGFP D, Primăria C și C au fost obligate să restituie reclamanților imobilul.
La 30 oct. 2003, reclamanții au modificat obiectul acțiunii, solicitând obligarea pârâților să le lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiile ocupate din imobil.
și au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamanților la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului și instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu până la plata sumelor datorate și au formulat cerere de chemare în garanție a Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâtele, și au formulat cerere reconvențională, invocând uzucapiunea scurtă de 10-20 ani.
Prin nr. 2749 pronunțată la 18 martie 2004, Judecătoria Craiovaa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, în raport de valoarea imobilului ce face obiectul revendicării și dispozițiilor art. 2 pct. b civ.
Prin nr. 359 pronunțată la 6 oct. 2004, Tribunalul Dolja respins acțiunea în revendicare imobiliară formulată de reclamanții, și și a dispus disjungerea cererilor reconvenționale și a cererilor de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții arătând că instanța de fond a examinat acțiunea prin prisma prevederilor Legii 10/2001, fiind o veritabilă acțiune în revendicare și că în mod greșit nu s-a procedat la compararea titlurilor părților pentru a se constata care este mai bine caracterizat.
Prin nr. 3000 pronunțată la 28 noiembrie 2005, Curtea de Apel Craiovaa admis apelul reclamanților, a casat sentința și a trimis cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, reținând că în speță reclamanții, și au investit instanța cu acțiune în revendicare imobiliară.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova și prin sentința civilă nr. 9893 din 24 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. 11350/C/RJ/2006, s-a admis acțiunea modificată, formulată de reclamanții (continuată de moștenitorii acestuia, și ), și, împotriva pârâților, -, și .
Au fost obligați pârâții, -, și să lase reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din C,- (fost nr. 6), jud.
Au fost obligați pârâții, în solidar, către reclamanți la plata sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru dispune astfel, prima instanță a reținut, pe baza analizei comparative a titlurilor pe care părțile și le opun, că imobilul în litigiu a fost proprietatea autoarei reclamanților și că a fost preluat de stat în baza Decretului 92/1950, în mod abuziv, fără titlu valabil, astfel încât Statul nu a devenit niciodată proprietar, iar autoarea reclamanților nu a pierdut proprietatea ci doar posesia acestui imobil.
În ceea ce privește titlurile pârâților, s-a reținut că acestea constau în contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu fostul, ca reprezentant al statului ori cu persoane devenite proprietari de aceeași manieră, condiții în care s-a apreciat că pârâții, cumpărând de la un "non-dominus", nu pot opune reclamanților cu eficiență juridică drepturile astfel dobândite.
Totodată, s-a apreciat că pârâții și au fost de rea credință la momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare pe care le opun reclamanților, întrucât au cumpărat imobilele ulterior pronunțării sentinței civile nr. 7346/01.06.1998 a Judecătoriei Craiova și în ciuda modificărilor și somațiilor comunicate acestora.
Împotriva sentinței civile nr. 9893/24.11.2006 a Judecătoriei Craiova, au declarat apel pârâții, -, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr.473 din 09 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins apelurile declarate de apelanții pîrîți, -, și, împotriva sentinței civile nr. 9893 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 11350/C/2006, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, și -.
A obligat apelanții la plata, în solidar, către intimați, a sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a avut în vedere că prima instanță s-a pronunțat asupra tuturor cererilor cu a căror soluționare a fost investită, cererile reconvenționale formulate de pârâți formând obiectul unui alt dosar, în urma disjungerii acestora prin sentința civilă nr. 359/06.10.2004 a Tribunalului Dolj.
Deși sentința a fost desființată prin decizia civilă nr. 3000/28.11.2005 a Curții de Apel Craiova, ca urmare a apelului reclamanților, se reține că aceștia nu au invocat critici sub aspectul măsurii disjungerii dispuse de instanță, iar Curtea de Apel Craiova, examinând cauza, în limitele aspectelor criticate în apel, a dispus desființarea sentinței tribunalului pe considerente legate de modul de soluționare a acțiunii principale în revendicare.
Cât privește susținerea apelantelor în sensul că prima instanță nu ar fi examinat o apărare de fond, respectiv aceea că ar fi operat uzucapiunea în favoarea pârâtelor, ca urmare a unei posesii utile de peste 30 ani, tribunalul a apreciat că au fost comparate titlurile invocate de părți în dovedirea drepturilor lor de proprietate. potrivit celor dispuse prin decizia de casare.
Făcând această analiză și stabilind superioritatea forței probante a titlului reclamanților, prima instanță s-a pronunțat implicit și asupra intervenției prescripției achizitive în favoarea apelantelor pârâte. Împrejurarea că instanța nu a analizat caracterul posesiei pârâților din perspectiva dispozițiilor art. 1847 și următ. cod civil, nu echivalează cu o nemotivare.
In raport de dispozițiile art. 1837 cod civil, prescripția achizitivă sau uzucapiunea reprezintă un mijloc de dobândire a dreptului de proprietate dar și o sancțiune aplicabilă proprietarului, care printr-o atitudine pasivă, a lăsat să treacă o perioadă lungă de timp fără a exercita acte de posesie asupra bunului său, ceea ce nu este aplicabil în speță.
În contextul analizei comparative a titlurilor invocate de părți, buna-credință la momentul dobândirii imobilului nu prezintă relevanță. In cauză nu s-a contestat valabilitatea titlurilor părților pe considerentul lipsei bunei-credințe, ci s-a procedat la compararea titlurilor, iar instanța a apreciat că titlul reclamanților este mai bine caracterizat, pentru considerentul că acesta provine de la adevăratul proprietar, fiind dobândit de la acesta prin moștenire legală, spre deosebire de titlurile pârâților, care au cumpărat de la un "non dominus".
Valabilitatea titlului statului de dobândire a imobilului a făcut obiectul unei analize anterioare în cadrul dosarului nr. 9150/1998 al Judecătoriei Craiova, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că preluarea imobilului de la autoarea reclamanților s-a făcut cu încălcarea prevederilor Decretului nr. 92/1980, întrucât aceasta făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare conform art. II din decret, astfel că acest act normativ nu putea constitui pentru stat un titlu valabil. Autoarea reclamantelor nu a pierdut niciodată proprietatea bunului, s-a transmis reclamanților prin efectul moștenirii legale, în timp ce pârâților nu le putea fi transmis de către stat un bun pe care acesta nu l-a dobândit în mod valabil.
Aspectele invocate de pârâte în sensul că nu există identitate între imobile reprezintă împrejurări de fapt anterioare promovării de către reclamanți a acțiunii în revendicare împotriva statului și care au putut fi constatate de către expert, cu ocazia efectuării expertizei în dosarul nr. 451/1999 al Tribunalului Dolj (filele 38-42).
Or, având în vedere buletinul clădirii din anul 1948 și configurația actuală a imobilului, inclusiv pagubele suferite în urma cutremurului din 1977, expertul a concluzionat că imobilul actual revendicat este același cu cel care a aparținut autoarei reclamanților.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții.
Recursul promovat de recurenții pârâți și nu a fost legal timbrat, deși recurenții au fost citați la adresa indicată prin cererea de recurs ( fila 7 dosar) cu mențiunea de a achita taxe judiciară de timbru.
Cum recursul promovat de acești pârâți nu a fost legal timbrat, în temeiul art. 20 alin 3 din legea 146/1997, se va anula ca netimbrat.
În motivarea recursului declarat de recurenții pârâți, s-a arătat că tribunalul s-a raportat numai la compararea titlurilor de proprietate, fără a analiza posesia cea mai caracterizată, prin compararea posesiei anterioare a reclamantului cu posesia actuală.
S-a susținut că prin această comparare trebuia să se aibă în vedere caracterul neviciat al posesiei, buna credință a pârâților, întemeierea posesiei pe just titlu. Pârâții recurenți au arătat că nu le este opozabilă sentința ce are ca părți pe reclamanți și stat și că nu există identitate între imobilul revendicat și cel deținut de pârâți, aspect care putea fi lămurit prin dispunerea efectuării unei expertize.
Pârâții recurenți și au susținut în motivarea recursului că instanțele de fond aveau obligația de a analiza toate cererile părților, inclusiv cererea reconvențională, care privea instituirea unui drept de retenție. S-a criticat modul de soluționare a cererii privind dobândirea proprietății prin uzucapiune, arătându-se că tribunalul nu putea face pentru prima oară în apel cercetarea acestei apărări, lipsind părțile de un grad de jurisdicție, iar concluzia instanței asupra caracterului util al posesiei este greșită.
S-a făcut referire la lipsa de identitate dintre imobilul stăpânit de pârâți și cel revendicat de reclamanți și la caracterul inopozabil al hotărârii ce a fost soluționată în dosarul 451/1999.
Prin decizia nr.333 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, s-au respins recursurile declarate de, împotriva deciziei civile nr. 437 din 9 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, și a sentinței civile nr. 9893 din 24 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosar nr. -/C/2006, în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
S-a anulat ca netimbrat recursul declarat de intimații și, împotriva acelorași hotărâri.
Au fost obligați recurenții către intimați la 1000 lei cheltuieli de judecată.
La 29.04.2008, pârâții, au formulat contestație în anulare împotriva deciziei pronunțată în recurs, invocând nelegala compunere a completului de judecată care a soluționat cauza și din care au făcut parte 2 judecători ce anterior soluționaseră alte 2 litigii între părți, respectiv în dosarul nr.2448/civ/2001 și dosarul nr.709/civ/2005.
S-a arătat că hotărârea contestată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art.24 Cod pr.civilă.
A fost invocat și motivul prevăzut de art.318 prima teză Cod pr.civilă, dezlegarea dată fiind rezultatul unei erori materiale.
În dezvoltarea acestei susțineri, pârâții au arătat că nu există identitate între imobilul deținut de ei și cel revendicat, aspect ce rezultă din actele depuse la dosar.
Contestația nu este fondată.
Fiind o cale extraordinară de atac, contestația în anulare nu poate fi exercitată decât pentru motivele restrictiv prevăzute de lege prin art.317 și 318 Cod pr.civilă.
Conform art.317 pct.2 Cod pr.civilă, hotărârea irevocabilă poate fi atacată cu contestație când a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Rezultă din redactarea textului că poate fi invocată doar încălcarea normelor ce reglementează competența generală, materială și teritorială exclusivă, la care se referă art.159 Cod pr.civilă.
Incompatibilitatea sau alte aspecte legate de compunerea sau constituirea completului nu pot fi invocate în temeiul art.317 pct.2 Cod pr.civilă, întrucât nu sunt prevăzute între cazurile de admisibilitate a contestației.
Nici motivul prevăzut de art.318 prima teză Cod pr.civilă nu poate fi reținut.
Textul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății cum ar fi respingerea unui recurs ca tardiv, anularea ca netimbrat, nemotivat sau formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant, greșeli pentru a căror verificare nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Condițiile prevăzute de text nu sunt îndeplinite dacă se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o greșeală de judecată.
Or, în speță, contestatorii invocă reținerea greșită a împrejurărilor de fapt, respectiv aprecierea probelor care a dus la constatarea că între cele 2 imobile există identitate, nicidecum o eroare materială, privitoare la aspecte formale cum cere textul.
Față de considerentele expuse, contestația este nefondată și va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarele, împotriva deciziei civile nr. 333 din 10 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Iunie 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.2 ex
10.06.2008
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Gabriela Ionescu, Tania Țăpurin
