Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 550/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 550/2009 -
Ședința publică din 31 martie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- R - - JUDECĂTOR 3: Roman Florica
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, pentru STATUL ROMÂN, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în O,-, -. 59, județul B, împotriva deciziei civile nr. 502 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1561 din 26 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă - lipsă, avocat, în substituirea avocatului, în baza împuternicirii avocațiale de substituire din 30.03.2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurenții pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, pentru STATUL ROMÂN.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea deciziei Tribunalului Bihor și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. Arată că excepțiile invocate de recurent privind competența materială a instanțelor în soluționarea prezentei acțiuni și lipsa calității procesuale pasive sunt neîntemeiate, litigiul este de natură civilă, evaluabil în bani, iar față de valoarea obiectului cererii, acesta se judecă potrivit dreptului comun; prin actele normative aplicabile s-a stabilit că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul în raporturile cu persoane fizice sau juridice. Mai arată că nici pe fond recursul nu este întemeiat, invocând practica Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv prevederile art. 1 Protocolul 1 din Convenție și deciziile de condamnare a Statului Român în situații similare, apreciind că reclamanta este îndreptățită la despăgubiri echitabile pentru bunurile preluate abuziv de stat.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 1561 din 26 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, s-a respins excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Oradea și excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei; s- admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice; pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri suma de 437.092,6 RON, cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la data plății efective, dar și cheltuieli de judecată în sumă de 6.500 RON.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei este neîntemeiată, deoarece calitatea acesteia rezultă din înscrisurile aflate la filele 27-30 de la dosar. De asemenea, a respins și excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Oradea, considerând că prezentul litigiu este de natură civilă, evaluabil în bani, iar raportat la valoarea obiectului cererii, competența materială revine în primă instanță judecătoriei.
Cu privire la fondul cauzei, a constatat că după apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat în calitate de moștenitor al defunctului, cinci cereri pentru declararea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 de Statul Român cu foștii chiriași, iar Judecătoria Oradea respectiv Tribunalul Bihor, au respins cererile acesteia, reținându-se buna credință a subdobânditorilor, aspect ce rezultă și din adresa Primăriei Municipiului O - Direcția Patrimoniu nr. 93548 din data de 3.05.2007 - fila 67 de la dosarul cauzei.
A stabilit că din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că instanța de judecată a reținut că imobilele care au făcut obiectul derivat al contractelor de vânzare - cumpărare, au fost proprietatea antecesorului reclamantei, fiind preluate de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950, ceea ce constituie o preluare abuzivă și care îndreptățește fostul proprietar sau moștenitorii acestuia să solicite despăgubiri.
Așa fiind, calitatea recunoscută de instanța de judecată prin hotărârile amintite reclamantei, combinată cu dispozițiile legale actuale, conduc la concluzia că aceasta deține un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, asupra apartamentelor 6, 8, 9, 11 și 12, drept ce nu a fost infirmat până în prezent. Convenția Europeană a Drepturilor Omului apără drepturi efective, nu iluzorii, iar simpla recunoaștere a faptului că reclamanta deține un bun, nu este suficientă pentru protecția efectivă a acestuia.
Prima instanță a stabilit că vânzarea de către stat celor cinci chiriași cu privire la care s-a reținut că sunt de bună credință, a apartamentelor în litigiu, combinată cu lipsa totală a oricăror despăgubiri, reprezintă o privare de proprietate, contrară prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției. A reținut din concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză valoarea totală de circulație a apartamentelor din litigiu la data de 22.11.2007, ca fiind de 489.500 lei RON, din care s-a achitat suma de 86.410.983 lei ROL. Valoarea actualizată a despăgubirilor, conform indicelui de inflație aplicabil la data de 29.11.2007, respectiv cu coeficientul de 6,-, este de 52.407,407 RON, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la data plații efective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția -ă a Finanțelor Publice B, a declarat apel și a solicitat instanței a-l admite, a modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
La data de 7.04.2008 a declarat apel și reclamanta -, împotriva aceleiași sentințe, pe care o consideră nelegală și netemeinică. Pentru termenul din 2.06.2008 a depus la dosar motivele, solicitând instanței a modifica în parte sentința apelată, respectiv solicită acordarea în întregime a cheltuielilor de judecată ocazionate de plata onorariului de avocat.
Prin decizia civilă nr. 502 din 13 octombrie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins atât excepțiile invocate, cât și apelurile declarate în cauză, cu consecința menținerii hotărârii primei instanțe.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut în motivarea deciziei, următoarele:
Referitor la excepțiile invocate de apelanta Direcția -ă a Finanțelor Publice B: excepția privind necompetența materială a Judecătoriei Oradea este neîntemeiată deoarece prezentul litigiu este de natură civilă, evaluabil în bani, iar raportat la valoarea obiectului cererii competența materială revine în primă instanță judecătoriei; xcepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor este neîntemeiată deoarece acesta reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanței, precum și în orice alte situații în care acesta participă în mod direct, în nume propriu, în raporturi juridice dacă legea nu stabilește în alt scop, alt organ.
Potrivit art. 2 din nr.HG 386/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerul Economiei și Finanțelor, acest minister coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, iar susținerile apelantei Direcția -ă a Finanțelor Publice B cu privire la lipsa calității procesuale pasive, nu sunt întemeiate. Mai mult, fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor, pentru despăgubirea foștilor proprietari, se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin nr.OG 81/2007.
Pe fondul cauzei se constată că după apariția Legii nr. 10/2001, intimata a formulat în calitate de moștenitor al defunctului, cinci cereri pentru declararea nulității absolute a contractelor de vânzare - cumpărare, încheiate în baza Legii nr. 112/1995 de Statul Român cu foștii chiriași, care au fost respinse de instanța, reținându-se buna credința a subdobânditorilor.
Astfel, din cuprinsul acestor hotărâri judecătorești rezultă că imobilele ce au făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare au fost proprietatea antecesorului reclamantei intimate, care au fost preluate de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/50, fiind deci o preluare abuzivă, îndreptățește fostul proprietar sau moștenitorii acestuia să solicite despăgubiri.
Așa cum a reținut și instanța de fond, apreciază tribunalul, reclamanta intimată deține un bun, în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, asupra apartamentelor nr. 6, 8, 9, 11 si 12, drept ce nu a fost infirmat până în prezent, iar simpla recunoaștere a faptului că intimata deține un bun, nu este suficientă pentru protecția efectivă a acesteia.
Deci, vânzarea de către stat a imobilelor chiriașilor, cu privire la care s-a reținut că sunt de bună credință, a apartamentelor în litigiu, combinată cu lipsa totală a oricăror despăgubiri, reprezintă însă o privare de proprietate, contrară prevederilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției.
Este adevărat ca prin Legea nr. 10/2001 au fost stabilite o serie de modalități de despăgubire a foștilor proprietari, între care și acordarea de acțiuni la Fondul "Proprietatea", însă în sarcina statului există și obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate.
Este cât se poate de evident că adoptarea unor măsuri reparatorii în concordanță cu normele internaționale nu este suficientă, dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, astfel încât posibilitatea acordării de măsuri reparatorii să nu fie o simplă iluzie.
Față de cele relatate mai sus, instanța de apel apreciază că în aceste condiții intimata este îndreptățită la obținerea unor despăgubiri în echivalent pentru bunurile amintite. Valoarea de circulație a apartamentelor din litigiu la data de 22.11.2007 este de 489.500 lei RON, așa cum rezultă și din raportul de expertiză efectuat în cauză, iar intimata a beneficiat până în prezent de despăgubiri în sumă de 86.410.983 lei ROL. Valoarea actualizată a despăgubirilor, conform indicelui de inflație aplicabil la data de 29.11.2007, respectiv cu coeficientul de 6,-, este de 52.407,407 RON.
Apelul declarat de reclamanta cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate, instanța l-a apreciat ca neîntemeiat, în mod corect instanța de fond a redus acesta sumă, considerând că este nejustificată față de valoarea pricinii și de munca îndeplinită de avocat.
În raport de prevederile art. 19 și următoarele din Legea nr. 10/2001, valoarea despăgubirilor la care este îndreptățită intimata este de 489.500 RON- 52.407,407 RON, egal cu 437.092,6 RON, sumă care urmează a fi actualizată cu dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, până la data plății efective.
Împotriva acestei decizii, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs pârâta Direcția -ă a Finanțelor Publice B, în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că atât instanța de fond, cât și instanța de apel, au respins în mod greșit excepția de necompetență materială a Judecătoriei Oradea în soluționarea în primă instanță a prezentei cauze, cu toate că, este mai mult decât evident că reclamanta intimată a înțeles să se prevaleze de art. 50 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul mai susține că intimata trebuia să respecte procedura instituită de legea mai sus evocată, și în acest context, are calitate procesuală Primarul Municipiului O, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și nicidecum Direcția -ă a Finanțelor Publice B și Ministerul Economiei și Finanțelor, instanța de apel respingând în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât.
Se mai arată că în speță Statul este reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru, denumită în continuare Comisia Centrală, iar referitor la practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, la care se face trimitere prin decizia atacată, se învederează că este necesar a se avea în vedere că aceasta este neconcordantă cu legislația în vigoare, atâta timp cât este de notorietate faptul că Fondul "Proprietatea" este funcțional, iar din acest fond se acordă constant despăgubiri.
În subsidiar, recurentul susține că decizia atacată este nelegală și netemeinică, o eventuală soluție de obligare a sa la plata despăgubirilor pentru imobilul solicitat ar fi fără efect și nu ar putea fi aplicabilă Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât despăgubirile sunt acordate de către Comisia Centrală. De asemenea, pe fondul cauzei, se susține că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost respectată procedura prealabilă prevăzută de art. 20 din Legea nr. 10/2001.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă.
Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare, solicitând în ședința publică din 31 martie 2009, respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Cele cinci apartamente din litigiu au format proprietatea antecesorului intimatei reclamante ( ), preluate de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 și, vândute apoi, în baza Legii nr. 112/1995, foștilor chiriași.
După apariția Legii nr. 10/2001, reclamanta din prezenta cauză a promovat acțiuni pe rolul instanțelor de judecată pentru constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare, cereri care au fost respinse, reținându-se buna credință a subdobânditorilor.
Din certificatul de calitate de moștenitor nr. 39/2002, depus la fila 27 dosar fond, rezultă că moștenitorii defunctului, decedat la 3.01.1987, sunt, în calitate de fiu, și reclamanta, în calitate de fiică, ambii în părți egale de câte 1/2 parte asupra moștenirii acestuia.
Prin dispoziția de restituire nr. 3220/22.07.2004, emisă de Primarul Municipiului O, s-a dispus restituirea în natură către a unor imobile ce au aparținut tatălui părților.
Prin acțiunea de față, reclamanta intimată a solicitat obligarea Statului Român la plata despăgubirilor bănești reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a celor 5 apartamente vândute chiriașilor și suma acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
În speță nu sunt incidente dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, modificată, pentru a atrage competența tribunalului - secția civilă, în soluționarea în primă instanță a cauzei, motiv pentru care în mod corect a fost respinsă de către instanțe excepția de necompetență materială a Judecătoriei în soluționarea prezentei cauze.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, se rețin următoarele:
Potrivit art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007 (Norma-Cadru de funcționare a instituții), Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, același minister coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, motiv pentru care sunt nefondate susținerile recurentului privind lipsa calității sale procesuale pasive.
De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor proprietari, în fapt Fondul "Proprietatea", se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor, până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin nr.OUG 81/2007.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile, și ), reținând că Fondul "Proprietatea" nu funcționează de natură a asigura o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de către Stat de bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Economiei și Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de
Aspectele privind calitatea procesuală pasivă a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu au relevanță în cauză, recurentul având mijloace legale pentru a-și compensa datoriile cu autoritatea arătată, cât timp acesta, așa cum s-a arătat, are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește fondul cauzei, acțiunea promovată de către reclamantă este întemeiată, potrivi art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată, aceasta este îndreptățită a primi diferența dintre valoarea încasată în baza Legii nr. 112/1995 și valoarea corespunzătoare de piață a imobilului.
Prin Legea nr. 10/2001, modificată și republicată, au fost stabilite o serie de modalități de despăgubire a foștilor proprietari, între care și acordarea de acțiuni la Fondul "Proprietatea". În sarcina statului există obligația pozitivă de a respecta dreptul de proprietate, simpla adoptare a unor măsuri reparatorii în concordanță cu normele internaționale nefiind suficientă, dacă nu este urmată de măsuri concrete de aplicare într-un termen rezonabil, astfel încât acordarea de măsuri reparatorii să nu fie o simplă iluzie.
Întârzierea plății indemnizațiilor cuvenite foștilor proprietari reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate al acestora, în acest sens, prin Hotărârea din 9 decembrie 2008, Viașu c/a România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a obligat Statul Român, în temeiul art. 46, ca de urgență să adopte un regim eficace și util de calculare și plată a despăgubirilor. În hotărârea arătată, Curtea a reținut că dificultățile de ordin organizatoric a autorităților române pentru plata despăgubirilor cuvenite foștilor proprietari, se datorează în principal modificărilor legislative succesive, lipsite de efect în plan practic și care au creat un climat de incertitudine juridică, tocmai reținând acest aspect, prin hotărârea arătată, Statul a fost obligat la plata unor despăgubiri echitabile în favoarea fostului proprietar, căruia nu i s-a putut restitui în natură proprietatea și a cărui drept la despăgubire a fost recunoscut de autoritățile române.
Față de cele de mai sus, Curtea de Apel apreciază că se impune, pentru respectarea dreptului de proprietate al reclamantei, cuantificarea despăgubirilor cuvenite și obligarea Statului Român la plata acestora.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 alin. (3) Cod procedură civilă, va obliga recurentul la 4.000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, în reprezentarea MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, pentru STATUL ROMÂN, împotriva deciziei civile nr. 502 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 4.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
red.
în concept la 15.04.2009
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./21.04.2009
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
