Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 558/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 5277/CIV/2001)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 558
Ședința publică de la 18 Iunie 2008
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 11 iunie 2008, privind judecarea recursului formulat de reclamantul -, continuată de reclamanții moștenitori și împotriva deciziei civile nr. 1267 din 5 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 7011/1998, în contradictoriu cu intimați pârâți CONSILIUL LOCAL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - D, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, C, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către avocat, pentru recurentele reclamante moștenitoare și, la data de 17.06.2008, precum și de către intimata pârâtă C, la data de 18.06.2008, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 11 iunie 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Reclamantul a chemat în judecată Primăria, pentru ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată să-i lase în deplină proprietate și liberă posesie, un imobil compus din 7 camere, un pătul, o magazie, un grajd, împreună cu terenul aferent de 0,44ha.
A arătat că acel imobilul a aparținut tatălui său decedat în anul 1966, și că a fost preluat în mod abuziv de pârâtă, a arătat că este unicul moștenitor al tatălui său.
La termenul din 9.09.1997 a fost introdusă în calitate de pârâtă și RENEL C, iar ulterior la termenul din 11.11.1997, s-a introdus în calitate de pârâtă Direcția generală a Finanțelor Publice
În cauză au fost audiați martorii reclamantului și și s-a dispus efectuarea unei adrese către Primăria pentru a comunica actele care au stat la baza preluării imobilului lui.
Prin sentința civilă nr.1205 din 2 iunie 1998, Judecătoria Băileștia admis acțiunea formulată de reclamant.
Au fost obligate pârâtele să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie imobilul împreună cu terenul aferent de4400 mp. situat în comuna - D, imobil în care funcționează în prezent PEIH. - pendinte de RENEL
Au fost obligate pârâtele la 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului, fiind preluat de către Consiliul Local, fără temei legal, în mod abuziv.
S-a apreciat că reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor a defunctului și că în raport de dispozițiile art.480 cod civil acțiunea reclamantului este întemeiată.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta RENEL - Filiala de Transport și Distribuție a Energiei Electrice C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că instanța a făcut o apreciere eronată a probelor, întrucât imobilul nu a fost preluat abuziv de către stat, ci ca urmare a abandonării lui de foștii proprietari.
Prin decizia nr.1267 din 5 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.7011/1998, s-a admis apelul, s-a schimbat sentința în sensul că s-a respins acțiunea în revendicare formulată de, în contradictoriu cu pârâtele primăria comunei, Direcția generală a Finanțelor Publice D și RENEL
Probele administrate conduc la ideea că imobilul a fost părăsit de către mama reclamantului, rămasă singură în urma arestării soțului său.
Simpla susținere a martorilor, întemeiată doar pe spusele mamei reclamantului, că acesteia i s-ar fi indus o stare de teamă, este lipsită de relevanță juridică, cu atât mai mult cu cât din adresa nr.1187/1997 eliberată de primăria comunei, rezultă că imobilul a fost lăsat în paragină, moștenitorii ne mai investind în el, astfel încât acesta s-a degradat an de an.
Nu se poate reține ca abuz din partea statului fixarea cotelor pe produse, întrucât nu s-a făcut dovada că pentru mama reclamantului ar fi existat un sistem diferențiat de cel practicat la acea vreme, de impozitare.
În condițiile în care statul nu a intrat în posesia imobilului prin violență, ci ca urmare a părăsirii acestuia de către proprietari și moștenitorii acestora, el a exercitat o posesie utilă, aptă să conducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
De altfel, imobilul casă care avea o vechime foarte mare, fiind edificat în anul 1880, fost reconstruit, folosindu-se o mică parte din materiale, iar în prezent imobilul are o suprafață construită aproape dublă față de cea de la data preluării, având fundație din beton, centuri și planșee din beton armat, care nu existau la data preluării, valoarea clădirilor ridicându-se la suma de 287.572.922 lei, conform raportului de expertiză întocmit în apel d e ing..
Rezultă așadar, că lucrările efectuate, au schimbat radical structura imobilului, având drept consecință existența în prezent a cu totul altei clădiri decât cea care a fost preluată de la fostul proprietar și pe care o revendică reclamantul prin acțiunea de față.
În aceste împrejurări ne aflăm în situația imposibilității materiale de restituire a bunului, întrucât el a fost înlocuit, transformat, astfel, încât, din punct de vedere juridic nu mai există.
Ca atare, reclamantul este îndreptățit, conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru care opta pe cale separată.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul -, continuat de reclamanții moștenitori și, menționând că s-au încălcat dispozițiile art.480 Cod civil, ignorându-se dreptul de proprietate și dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001, prin care se arată ce se înțelege prin imobile preluate abuziv. De asemenea, din probele administrate nu se poate reține că imobilul a fost părăsit de către mama sa, sau că acest imobil ar fi fost demolat în întregime și reconstruit.
Reparațiile făcute nu puteau fi revendicate pe această cale, întrucât prin întâmpinare pârâta arată că aceste bunuri le-a dobândit ca urmare a uzucapiunii. Imobilul a fost preluat în mod abuziv, iar reclamantul și autorii săi nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra acestuia.
Oricum pavarea curții nu era necesară, iar reparațiile pretinse au fost cele de conservare și nicidecum de modificare radicală a imobilului în structura sa.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei civile, respingerea apelului și menținerea sentinței civile cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare SC SA a solicitat respingerea recursului întrucât, imobilul nu a fost preluat abuziv și chiar martorii reclamantului nu confirmă susținerile acestuia. Invocarea art.2 din legea nr.10/2001 este nerelevantă întrucât, imobilele abandonate nu se încadrează în acest text de lege și oricum revendicarea unui imobil în baza legii nr.10/2001, nu se poate face în recurs în temeiul unei acțiuni începută în anul 1997, aceasta urmând a se face pe cale separată.
Totodată, ulterior declarării recursului, reclamantul a notificat pârâta la data de 15.08.2001, solicitând în temeiul Legii nr.10/2001 retrocedarea imobilului sau despăgubiri.
Corect a reținut instanța, că prin reparațiile făcute s-a înlocuit de fapt imobilul inițial.
S-au depus la dosar; dovada de comunicare, notificare filele 6,7 dosar, adeverința 1020/2007, copii registru agricol, împuternicire avocat, delegație, decizia nr.1257/2001, hotărârea 18/2001, decizia nr.47/1974, sentința civilă nr.1205/1998 Jud.Băilești, decizia1267/2001 a Tribunalului Dolj, procură specială autentificată sub nr.2279/2001, notă de negociere 12600/2001, notă 16317/2001, note de fundamentare și evaluare teren, adresa 11122/1998, copie cerere, adresa fila 90-93, adresa 16317/2001 și adresa filele 95-99, copii planșe foto, certificat de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.5207/1999, plan de amplasament și delimitare, schiță imobil,certificat moștenitor nr.197/2005, adresa 2488/1998, titlu de proprietate nr.1938-44775/1996, extras din Raportul Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Comuniste, concluzii scrise.
Cauza a fost suspendată în baza art.47 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea cererii formulată în baza Legii nr.10/2001 și repusă pe rol din oficiu la data de 14.05.2008, în vederea verificării.
Reclamantul a decedat la data de 2 oct.2005, în cauză cererea fiind însușită și continuată de către moștenitorii acestuia soție supraviețuitoare și descendentă de grad
Recursul va fi respins pentru cele ce succed:
Acțiunea a fost promovată, ca o veritabilă acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 Cod civil în anul 1997, anterior apariției Legii nr.10/2001 - lege specială cu caracter preponderent reparator.
Ulterior în timpul judecării recursului primit în 25.05.2001, odată cu apariția Legii nr.10/2001 - reclamantul a formulat notificare în temeiul acestei legi, sesizând pârâta în acest sens la data de 6.09.2001.
Cauza a fost suspendată conform art.47 din Legea nr.10/2001, până la soluționarea notificării.
Se constată, că în cauză s-a pronunțat decizia nr.1257/16.11.2001 de soluționare a notificării, însă părțile au rămas în pasivitate nedepunând această dispoziție la dosar, în vederea reluării judecății și a sistării măsurii suspendării dispuse din acest motiv.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, la inițiativa instanței, cu ocazia verificării dacă mai subzistă motivul suspendării.
Prin dispoziția emisă, s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în valoare de 3500 USD cu plata în lei la cursul BNR reclamantului, pentru imobilul în litigiu.
În cauză nu s-a făcut dovada contestării acestei dispoziții, astfel încât aceasta a intrat în circuitul civil producând efecte juridice ca atare.
Mai mult, moștenitoarea reclamantului ( ce a avut și procură pe timpul vieții acestuia) a participat la negociere, fiind de acord cu cele menționate în nota de negociere din 12.10.2001 în privința imobilului - construcții și suprafață teren și a cuantumului despăgubirilor (fila 68 dosar).
În această notă de negociere, care a fost avută în vedere la emiterea dispoziției, s-a menționat expres, că în acest sens există acceptul părților, iar oferta irevocabilă nu va fi contestată de către partea interesată (fila 69 apel) - aspecte reluate și în nota 16317/2001 (fila 70 dosar apel).
Dispoziția emisă, i-a fost adusă la cunoștință reclamantului prin adresa 16317/27.11.2001, acesta rămânând în pasivitate necontestând-o - prin urmare achiesând la aceasta.
Nu s-a făcut în vreun fel dovada, în condițiile art.1169 Cod civil că această decizie nu i-a fost comunicată.
Ca urmare, câtă vreme Legea nr.10/2001 constituie o lege specială de care reclamantul a și uzat în cursul derulării procesului prezent, cu caracter reparator, precum și de imediată aplicare, deoarece interesează ordinea publică, iar art.480 Cod civil are un caracter general față de Legea nr.10/2001 se constată, că, în această situație prioritate are legea specială, ce perfecționează sistemul reparator, procedural și controlul judecătoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la 3 grade de jurisdicție în condițiile art.21 alin.1 și 3 din Constituție și art.6 alin.1 CEDO.
Concursul dintre legea specială și cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului " specialia generalibus derogant", chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială care suprimă acțiunea dreptului comun al revendicării.
În această situație răspunzând și excepției invocată - acțiunea în revendicare în speța dată nu este admisibilă. Cu atât mai mult, cu cât, se reține că s-a emis dispoziție în temeiul Legii nr.10/2001 reclamantului cu propunere de acordare de despăgubiri bănești, astfel încât reclamantul nu poate beneficia de două ori în baza a două dispoziții legale diferite de măsuri reparatorii pentru același imobil.
Față de cele expuse, acțiunea promovată nu mai are suport, astfel încât cele reținute în considerente fac de prisos examinarea celorlalte critici din recurs, circumscrise strict acțiunii în revendicare întemeiată pe art.480 Cod civil.
Văzând și dispozițiile art.312 alin.l Cod pr.civilă, recursul este nefondat și va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul -, continuată de reclamanții moștenitori și împotriva deciziei civile nr. 1267 din 5 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 7011/1998, în contradictoriu cu intimați pârâți CONSILIUL LOCAL, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - D, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B,
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2008
Președinte, - - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
24.06.2008
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Nela Drăguț
