Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 56/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 56
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în com.Merei, sat Lipia, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 936 pronunțată la 24 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com.Merei, sat Lipia, jud.
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 23,00 lei potrivit chitanței nr. -/23.01.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul-reclamant și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul nu este motivat iar prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare din partea intimatului.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că decizia atacată este irevocabilă.
Recurentul-reclamant lasă la aprecierea instanței față de excepția invocată. Depune adresa nr. 542/21.11.2008 și note scrise.
Intimatul-pârât lasă la aprecierea instanței față de excepția invocată din oficiu de instanță.
Curtea:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la Judecătoria Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1000 lei, reprezentând contravaloarea unui nuc și la 12 lei valoarea nucilor pe 3 ani, pe care nu le mai realizează, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea cererii introductive, întrucât, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3991/28.12.2005, autentificat de BNP, este proprietarul imobilelor situate în com. Merei, sat Lipia, împreună cu suprafața de
-2-
800 mp. teren aferent, care poartă număr cadastral 1838, având ca vecinătăți la N-, pe o lungime de 23,95, la S-, pe o lungime de 16,42, la -, pe o lungime de 42,31 și la V-drum, pe o lungime de 4,06 și, pe o lungime de 40,10
Pe cale de consecintă, pârâtul reclamant a invocat excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere că din schița corpului de proprietate rezultă că pe latura de nord a proprietații sale și unde se află nucul pe care l-a tăiat, se invecinează cu și nu cu reclamantul, acesta din urmă ocupând în mod abuziv terenul.
Pe fond, acesta arată că acțiunea reclamantului este neântemeiată, prejudiciul pe care acesta îl invocă fiind inexistent.
Pe cale de cerere reconventională pârâtul-reclamant a solicitat obligarea reclamantului-pârât la plata sumei de 500 lei, reprezentând contravaloarea tăiat și pe care acesta și l-a insușit fără drept.
Prin sentința civilă nr. 2028/11.04.2007, Judecătoria Buzăua luat act că pârâtul-reclamant a renunțat la judecata privind cererea reconvențională și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, respingând acțiunea reclamantului și obligându-l pe acesta din urmă la plata sumei de 328 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței mai sus menționată, a formulat recurs reclamantul-pârât iar prin decizia civilă nr. 837/17.09.2007 Tribunalul Buzăua admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea soluționării în fond a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 4158/21.08.2008, Judecătoria Bar espins acțiunea și a luat act că pârâtul-reclamant a renunțat la cererea reconvențională, a obligat reclamantul să plătească pârâtului 922,85 lei cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că la data de 05.01.2006 între pârât și numita s-a încheiat convenția de vânzare-cumpărare a suprafeței de teren de 183 mp. categoria arabil, situat în extravilanul com. Merei, sat Lipia, jud. B în tarlaua 180, din trupul de proprietate în suprafață de 2459 mp. iar prin sentința civilă nr. 2641/08.05.2008 Judecătoria Buzăua constatat că la data de 05.01.2006 a intervenit vânzarea-cumpărarea respectivei suprafețe între părți, sentința ținând loc de act autentic de vanzare-cumpărare.
Pe tarlaua dinspre nord a proprietații pârâtului, în spatele casei se afla un nuc, pe care, conform declarației date la Parchetul de pe lângă Judecatoria Buzău în dosarul nr. 3492/P/2006, acesta l-a tăiat la începutul lunii iulie 2006.
Prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ din 03.01.2007, Parchetul de pe lânga Judecătoria Buzău a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru fapta prev. de art. 44 din Legea 348/2003 cu referire la art.217 cod penal, aplicându-i acestuia o sancțiune cu caracter administrativ, respectiv amendă în cuantum de 100 lei (dosar 3942/P/2006, fila 6).
A mai reținut instanța de fond că din toate probele administrate în cauză, respectiv expertiza tehnică, înscrisurile depuse de părți și enumerate mai sus, precum și declarațiile martorilor si, fostul proprietar al imobilului cumpărat de pârât, care cunoștea limitele de hotar și care a declarat că nucul era în interiorul curții sale la momentul vânzarii și aliniamentul gardului nu s- schimbat, rezultă că reclamantul nu se învecinează cu pârâtul pe
-3-
latura de nord, iar prin tăierea, pârâtul nu a produs un prejudiciu efectiv în patrimoniul reclamantului, pentru ca acesta să fie îndreptățit a solicita despagubirea. S-au înlăturat declarațiile martorilor și propusi de reclamant, întrucat declarațiile acestora nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză - înscrisuri și expertiză. Astfel, cei doi martori au declarat
că nucul se află în interiorul proprietații reclamantului, lucru infirmat de expertiza efectuată în cauză.
Față de cele reținute mai sus, s-a constatat ca în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 cod civil.
Împotriva sentinței de fond au declarat recurs ambele părți.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul arată în esență că motivarea sentinței este facută sumar deoarece nu a avut în vedere toate probele administrate, respectiv planșele fotografice efectuate de poliție și nici procesul de cercetare la fața locului, din care reiese ca nucul a fost pe terenul său în proporție de 75%, iar expertiza topografică trebuia înlaturată deoarece nu a răspuns obiectivelor stabilite, în sensul că nu a avut în vedere planul de situație vechi din care reieșea că nucul se afla pe terenul său.
Pârâtul invocă faptul ca în mod greșit i s-au acordat numai in parte cheltuielile de judecată deși a depus la dosar bonurile de benzină și s-a deplasat la proces din localitatea, jud.
Prin decizia civilă nr.936/24.11.2008, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 4158/21.08.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul civil nr-, reținând următoarele:
1) În ceea ce privește ordonanța de scoatere de sub urmarire penală a pârâtului, aceasta nefiind o hotarâre judecătorească, constatările cuprinse în aceasta nu pot fi opuse cu putere de lucru judecat în instanța civilă. În aceste condiții, prima instantă avea obligația sa-și exercite rolul activ și să administreze probe pentru a stabili cu certitudine dacă nucul în litigiu era sau nu pe terenul reclamantului și de aceea în mod justificat a dispus efectuarea unei expertize topografice.
În mod corect instanța fondului a constat ca nucul ce a fost tăiat se afla pe proprietatea pârâtului, situație ce rezultă din răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză (fila 92 dosar fond), coroborate cu declarațiile martorilor si .
Într-o atare situație se impune înlaturarea constaăarii organului de poliție, din care rezultă că nucul se afla in proporție de de 75% pe terenul reclamantului.
Planșele fotografice existente în dosarul penal 3492 /P/2006 nu fac dovada ele în sine că cioata se gasește pe terenul proprietatea reclamantului, iar aceste probe nu au fost invocate în susținerea acțiunii, nici în cererea de chemare în judecată și nici nu rezultă din încheierea de sedință din 04.04. 2007 prin care s-au incuviințat probatoriile, așa încat instanța nu avea obligația să se raporteze la ele.
Referitor la sentința atacată, se constată ca aceasta este motivată în fapt și în drept, așa cum cere art.261 proc civ.
2) În cauză, reclamantul se află în culpă procesuală, dar pârâtul nu a făcut dovada că s-a deplasat la proces din localitatea, jud. H, deoarece
-4-
din ordonanța nr.3492/P/2006 rezultă că acesta locuiește fără forme legale în com. Merei, jud. B iar bonurile de benzină sunt emise de stațiile din
Ca urmare, justificat prima instanță a acordat numai cheltiuelile de transport numai pe distanța B - Merei.
Împotriva deciziei pronunțate de Tribunalul Dâmbovițaa declarat recurs reclamantul.
La termenul de judecată din data de 23.01.2009, Curtea de a APEL PLOIEȘTIa invocat excepția inadmisibilității recursului, întrucât recurentul a declarat recurs împotriva unei decizii irevocabile.
Curtea, examinând recursul formulat în raport de excepția invocată și dispozițiile legale incidente în cauză, constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente:
Având în vedere obiectul litigiului, respectiv obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000 lei, valoarea litigiului fiind până la 10.000 lei, în mod corect Tribunalul Buzăua aplicat dispozițiile art.2821cod pr.civilă, soluționând cauza ca instanță de recurs.
Prin urmare, hotărârea pronunțată de Tribunalul Buzău este irevocabilă și nu este susceptibilă de recurs, împotriva ei putând fi formulate numai căi extraordinare de atac.
În conformitate cu prevederile art.299, coroborate cu art.377 cod pr.civilă, pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.
Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac. Cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Față de aceste considerente, Curtea urmează ca în baza art.312 cod pr.civilă să respingă recursul ca inadmisibil, având în vedere că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă.
În baza art.274 cod pr.civilă, va obliga recurentul la plata către intimat a cheltuielilor de judecată în cuantum de 102 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de inadmisibilitate a recursului.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul domiciliat în com.Merei, sat Lipia, jud.B, împotriva deciziei civile nr. 936 pronunțată la 24 noiembrie 2008 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în com.Merei, sat Lipia, jud.B
Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 102 lei.
-5-
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
C - - - - -
Grefier,
- -
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
red.VS /tehnored.VM
2 ex./18.02.2009
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Gherghina Niculae
