Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 573/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1159/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 573
Ședința publică de la 11.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 9 din 07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă (fostă ).
are ca obiect - acțiune în revendicare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 28.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 04.11.2009, apoi la data de 11.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 18.12.2006, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, str.-.- nr.22,.1, sector 5, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.9/07.01.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active, a respins cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta (fostă ), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția notariat sub nr.11843/8.05.1933 (filele 66-67 dosar Judecătorie), a dobândit în proprietate o suprafață de teren de 369,80 mp (identificată prin vecinătăți) care făcea parte din terenul viran situat în B, cunoscut sub denumirea de V de pe cheiul, partea dreaptă din față podului..
Conform autorizației de construire nr.5257/1934 (fila 111 dosar Tribunal), a fost autorizată să edifice pe terenul menționat mai sus o construcție, a cărei componență a fost identificată în procesul verbal de înființare a Cărților Funciare nr.50772/1940 (fila 68 dosar Judecătorie).
Raportul de expertiză întocmit de expert (filele 81 și următoarele dosar Tribunal) a confirmat identitatea imobilului în litigiu cu imobilul individualizat în actul de vânzare cumpărare invocat drept titlu de proprietate.
În urma decesului iar ămas ca moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr.357/1965, eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 23 August (fila 62 dosar Judecătorie), în calitate de soț supraviețuitor.
Conform certificatului de moștenitor eliberat la data de 10.10.2005 de, notar public din Le, Israel (filele 63-64 dosar Judecătorie), de pe urma lui, decedat la data de 14.03.1973, a rămas ca unic moștenitor reclamantul.
Tribunalul a constatat însă, în primul rând, faptul că la dosar nu a fost depusă dovada faptului că acest certificat de moștenitor fi fost recunoscut ca având efecte juridice pe teritoriul României prin procedura de exequatur dispusă de Legea nr.105/1992.
Pe de altă parte, din mențiunile acestui certificat rezultă că defunctul avea o singură rudă cu vocație la moștenire, respectiv fratele său, predecedat la data de 18.05.1963; de asemenea, soția lui, respectiv, decedase în 1989, iar fratele reclamantului, decedase în 1968 - nu rezultă însă cu claritate dacă și care sunt moștenitorii acestuia din urmă (aspect care prezintă relevanță pentru verificarea principiului unanimității impus pentru formularea unei acțiuni în revendicare).
Se impune însă precizarea că, prin invocarea prevederilor art.4 din Legea nr.10/2001 (în cadrul concluziilor pe fondul cauzei reclamantul a invocat dreptul de acrescământ dispus de aceste prevederi legale), implicit, se recunoaște faptul că reclamantul nu este singurul moștenitor al lui.
Pe de altă parte, se impune și precizarea faptului că invocarea art.4 din Legea nr.10/2001, pe aspectul dovezii calității de moștenitor a reclamantului de pe urma defunctului, nu poate fi primită.
Astfel, conform art.4 alin.3 și 4 din actul normativ menționat, "succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moștenirea, sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul prezentei legi. Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi. De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap.III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire".
Din analiza acestor prevederi legale, se constată cu claritate faptul că acestea operează numai în ceea ce privește cererile formulate în baza Legii nr.10/2001, iar nu și în ceea ce privește cererile de revendicare formulate pe calea dreptului comun (fiecare dintre aceste categorii de cereri având un regim juridic distinct, inclusiv în ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită, respectiv dovada calității procesuale active, care nu pot fi aplicate concomitent, întrucât astfel s-ar ajunge, practic, la o lex tertia, aspect care nu poate fi permis).
Mai mult, din adresa nr.766/27.05.2008 emisă de BNP (fila 97 dosar Tribunal) rezultă faptul că de pe urma defunctului a fost dezbătută procedura succesorală și în România, încă din anul 1973, însă acest certificat de moșten tor nu a fost depus la dosarul cauzei.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
Consideră hotărârea instanței de fond nelegală în ceea ce privește respingerea cererii completatoare prin care solicită să se constate nevalabilitatea titlului Statului ca tardiv formulată, soluție adoptată prin încheierea din 12.12.2007.
Consideră hotărârea instanței de fond vădit nelegală și netemeinică, întrucât numai prin interpretarea greșită a dispozițiilor legale și a probelor aflate la dosar a putut ajunge la soluția admiterii excepției lipsei calității procesuale active a apelantului.
Este adevărat că art.165 din Legea 105 arată că în cazul prezentei legi termenul de hotărâri străine se referă la actele de jurisdicție ale instanțelor judecătorești, notariatelor sau oricăror autorități competente dintr-un alt Stat.
Certificatul de moștenitor nu este însă un act de jurisdicție, în așa fel încât să fie necesară procedura de exequatur.
Jurisdicție înseamnă activitatea de rezolvare prin hotărâri obligatorii a conflictelor ivite între persoane de către organe de Stat (instanțe judecătorești ale administrației, etc.), iar act jurisdicțional înseamnă actul emis ca urmare a acestei activități.
În Legea nr.36/12 mai 1995 la art.4 se arată că actul îndeplinit de notarul public este de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege fără a se arata că actul notarial este totodată și un act jurisdicțional.
Se mai pretinde de instanța de fond în motivarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului că nu rezultă cu claritate cine sunt moștenitorii lui și dacă fratele apelantului are moștenitori, astfel încât nu există principiul unanimității impus pentru formularea unei acțiuni în revendicare.
De asemeni greșit. În nenumărate decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că regula unanimității nu operează în materie de revendicare pentru ca în cazul unei eventuale pasivități a altui moștenitor, legea ar fi lipsită de conținut.
Cu privire la fratele apelantului, precizează că acesta a murit în anul 1968 Ia numai 23 de ani, nu era căsătorit și nu avea copii, așa încât orice fel de speculație a instanței sub acest aspect nu poate fi primită.
de asemeni instanța de fond că prevederile art.4 din Legea nr.10/2001 ar opera numai în ceea ce privește cererile formulate în baza Legii nr.10/2001 și nu și în ceea ce privește cererile de revendicare formulate pe calea dreptului comun.
Consideră vădit nelegală și această susținere a instanței de fond, întrucât încălcă principiulspecialia generalibus derogant,potrivit căruia legea specială se aplică cu prioritate în raport de legea generală.
În realitate, după apariția Legii nr.10/2001, acțiunea în revendicare a fost condiționată de exercitarea procedurii administrative, respectiv de depunerea notificărilor în termenul prevăzut de lege. După exercitarea procedurii administrative, părțile au dreptul să se adreseze instanței, chiar și pe dreptul comun, câtă vreme Legea nr.10/2001 nu reglementează în nici un fel raporturile dintre foștii proprietari și cumpărătorii în baza Legii nr.112/1995.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Prin acțiunea introdusă la data de 18.12.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B reclamantul a formulat acțiune în revendicare împotriva pârâtei solicitând obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate apartamentul nr. 3 situat în str. -. - nr. 22 sector 5.
În motivare reclamantul a arătat că autoarea sa, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat sub nr.11843/8.05.1933 (filele 66-67 dosar Judecătorie), a dobândit în proprietate o suprafață de teren de 369,80 mp (identificată prin vecinătăți) care făcea parte din terenul viran situat în B, cunoscut sub denumirea de V de pe cheiul, partea dreaptă din față podului..
Conform autorizației de construire nr.5257/1934 (fila 111 dosar Tribunal), a fost autorizată să edifice pe terenul menționat mai sus o construcție, a cărei componență a fost identificată în procesul verbal de înființare a Cărților Funciare nr.50772/1940 (fila 68 dosar Judecătorie).
Prin dispoziția nr. 6207/20.07.2006 emisă de Primăria Municipiului B, reclamantului i-a fost restituit în baza legii 10/2001 imobilul din B, str. -. - nr. 22-24, mai puțin apartamentele ce au fost înstrăinate în baza legii 112/1995, între care și imobilul în litigiu.
În urma decesului iar ămas ca moștenitor, conform certificatului de moștenitor nr.357/1965, eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 23 August (fila 62 dosar Judecătorie), în calitate de soț supraviețuitor.
Conform certificatului de moștenitor eliberat la data de 10.10.2005 de, notar public din Le, Israel (filele 63-64 dosar Judecătorie), de pe urma lui, decedat la data de 14.03.1973, a rămas ca unic moștenitor reclamantul.
Curtea reține că, în mod greșit apreciat tribunalul că reclamantul nu a făcut dovada calității de sale de moștenitor de pe urma foștilor proprietari ai imobilului. Astfel, în primul rând se impune precizarea că, certificatul de moștenitor eliberat de autoritățile israeliene nu este un act de jurisdicție potrivit dispozițiilor legii 105/1992, tribunalul neobservând că face pe deplin dovada calității de moștenitor a reclamantului întrucât este apostilat astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila 64 din dosarul de fond. În al doilea rând, prin sentința civilă nr. 345/11.03.2009 Tribunalul București secția a III a civilă, în dosarul nr- a respins excepția lipsei calității procesuale active a aceluiași reclamant reținând că, certificatul de moștenitor eliberat de autoritățile israeliene face dovada că reclamantul este unicul moștenitor în viață al numitului, în calitate de nepot de frate predecedat, respectiv fiul lui. Puterea lucrului judecat impune această soluție, întrucât regula este că o situație de fapt raportată la o anumită situație de drept nu poate fi analizată decât o singură dată, și că o constatare făcută printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie contrazisă de o alta.
Pe de altă parte, deși la dosar au fost depuse dovezi cu privire la dezbaterea succesiunii defunctului său frate, în condițiile în care nu a fost posibilă depunerea acestui act nefiind de găsit în arhive, o atare situație nu poate conduce la concluzia că ar exista și alți moștenitori, ci în lipsa unei dovezi clare cu privire la acest aspect, trebuie prezumat că reclamantul este unicul moștenitor în viață, conform celorlalte înscrisuri de la dosar.
În aceste condiții, curtea apreciază că reclamantul a făcut dovada că este unicul moștenitor al foștilor proprietari ai imobilului, calitate ce i-a fost recunoscută și prin dispoziția nr. 6207/2006 emisă în aplicarea Legii nr.10/2001, dispoziție prin care parte din imobil i-a fost restituit reclamantului. Și sub acest aspect, greșit a apreciat tribunalul că dispozițiile legii 10/2001 nu prezintă nici un fel de relevanță, deși este evident că soluționarea prezentei acțiuni se face nu numai prin raportare la dispozițiile dreptului comun ci și prin aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001, ca lege specială în materie.
Este întemeiat și motivul de apel referitor la respingerea ca tardiv formulată a cererii de completare prin care se solicită constatarea nevalabilității titlului statului. Se remarcă faptul că, în fața judecătoriei nu au fost administrate decât probe cu privire la valoarea imobilului ce face obiectul revendicării, situație în care, prima zi de înfățișare, până la care reclamantul putea să modifice sau să completeze cererea, este primul termen în fața tribunalului, instanța competentă potrivit dispozițiilor legale.
Pentru aceste considerente în baza art. 297 Cod procedură civilă, curtea admite apelul, desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în B, nr.227,.37,.2,.6,.96, sector 2, împotriva sentinței civile nr.9/07.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă (fostă, domiciliată în B, str.-.- nr.22,.1,.3, sector 5.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
4 ex./14.12.2009
TB-4 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
