Acțiune în constatare jurisprudenta. Decizia 575/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1113/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 575
Ședința publică de la 11.11.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelantul reclamant CONSILIUL LOCAL DE, împotriva sentinței civile nr. 51 din 23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă
are ca obiect - acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 28.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 04.11.2009, apoi la data de 11.11.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.568/87 din 29 ianuarie 2009, reclamantul Consiliul Local de a chemat în judecată SC, cu sediul în comuna, județul I, solicitând să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei decurgând din contractul de execuție lucrări nr.AL-C -/06.04.2004 și actele adiționale la aceste contract, precum și facturile neligibile parțial; să se constate executat contractul sus menționat și actele sale adiționale.
Prin sentința civilă nr.51/23.03.2009, Tribunalul Teleorman - Secția Civilă a respins, ca nefondate, excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Teleorman și netimbrării acțiunii ridicate de pârâta SC SA, cu privire la acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local de, județul T și a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant împotriva pârâtei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art.111 Cod Procedură Civilă, "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului".
Textul, impune, pentru admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția negativă ca partea să nu poată să ceară realizarea dreptului dedus judecății.
Această condiție este o cerință specială a acțiunii în constatare, care se adaugă celor patru condiții generale de exercitare a oricărei acțiuni (drept, interes, calitate și capacitate procesuală).
Or, în situația dedusă judecății, partea putea să ceară realizarea dreptului său pe calea unei acțiuni distincte în realizare, care să pună în discuție contravaloarea unor prestații datorate sau nedatorate, în sensul fie al restituirii, fie al nerecunoașterii acestora.
Față de aceste considerații, a fost admisă ultima excepție, iar acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, respingându-se primele două excepții.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel reclamantul Consiliul Local de, criticând-o pentru următoarele motive:
În mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatare, deși reclamantul nu are deschisă acțiunea în realizare.
Tribunalul a apreciat că reclamantul ar fi avut deschisă calea unei acțiuni în realizarea dreptului său care să pună în discuție contravaloarea unei prestații datorate sau nedatorate în sensul fie al restituirii, fie al nerecunoașterii acestora, fără însă ca instanța de fond să indice în mod expres care ar fi fost această acțiune, cu atât mai mult cu cât prin formularea acțiunii introductive reclamantul nu a urmărit realizarea dreptului său, ci numai constatarea inexistenței dreptului de creanță al intimatei-pârâte. Și atunci este evident că nu poate solicita restituirea unei prestații nedatorate deoarece nu a achitat încă aceasta prestație iar, pe de altă parte punerea în discuție a caracterului nedatorat al creanței pretinse de intimata-pârâtă nu se poate face decât în cadrul unei acțiuni în constatare.
Nerecunoașterea caracterului datorat al unor prestații nu se poate face n cadrul unei acțiuni în realizare pentru simplul motiv că apelantul nu are deschisă o astfel de acțiune în realizare ci numai una în constatare. Dacă o astfel de acțiune ar fi existat fără îndoială că instanța ar fi indicat-o în mod concret iar nu numai la modul general, în principiu.
Este evident că atâta timp cât legea prevede în mod expres că nu se poate formula contestație la executare decât pentru aspecte care vizează procedura de executare este exclusă punerea în discuție a fondului cauzei or, aceasta nu semnifică în nici un caz că apelantul-reclamant avea la îndemâna calea acțiunii în realizare prin intermediul contestației la executare. Cum legea interzice în mod expres ca, pe calea contestației la executare să se invoce altceva decât aspecte legate de procedura de executare iar inexistența dreptului de creanță al intimatei - pârâte reprezintă cu totul altceva decât procedura de executare, ar fi fost inadmisibilăde planointroducerea unei contestații la executare cu acest obiect.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Prin cererea de chemare în judecată, apelanta - reclamantă a solicitat să se constate inexistența dreptului de creanță al pârâtei SC SA decurgând dintr-un contract de execuție lucrări, urmând să se constate executat contractul și actele sale adiționale.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că prin sentința comercială nr. 191/9.06.2008 Tribunalul Teleormana emis ordonanța de plată pentru suma de 414.678,27 lei plus penalități și dobânzi legale reprezentând debite restante pe care reclamanta le datorează pârâtei din prezentul litigiu în baza contractului ce se solicită a se constatat executat în litigiul de față.
Cererea în anularea acestei sentințe a fost respinsă de Tribunalul Teleorman prin sentința comercială nr. 366/25.09.2008.
Acțiunea cu care a fost învestită instanța este deci o acțiune în constatare, supusă regulii prevăzute de art. 111 din Codul d e procedură civilă, potrivit căreia cererea pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Art. 111 din Codul d e procedură civilă consacră așadar principiul subsidiarității acțiunii în constatare, fără a face vreo distincție în funcție de încadrarea ei în categoria celor interogatorii, provocatorii sau declaratorii, față de acțiunea în realizare, ceea ce echivalează cu inadmisibilitatea oricărei categorii a acțiunii în constatare, atâta timp cât partea are deschisă calea acțiunii în realizare, caracterul subsidiar al acțiunii în constatare manifestându-se în raport cu toate posibilitățile procedurale pe care partea le are, pentru a-și realiza dreptul său.
Altfel spus, art. 111 din Codul d e procedură civilă impune, pentru chiar admisibilitatea acțiunii în constatare, condiția negativă ca partea să nu poată cere realizarea dreptului dedus judecății.
Apelanta susține că prezenta acțiune în constatare este admisibilă întrucât nu are nici o acțiune în realizarea dreptului, instanța neindicând în concret acțiunea pe care o are la dispoziție. Ori, nu este atributul instanței să indice acțiunile pe care apelanta le are la dispoziție, aceasta tinzând pe calea prezentei acțiuni în constatare să determine inaplicabilitatea somației de plată, ceea ce este inadmisibil.
Cert este că, în speță, astfel cum a și procedat, apelanta a exercitat cererea în anulare împotriva somației de plată, pe care însă nu a susținut-o situație în care i-a fost respinsă. Inexistența acțiunii în realizare, ca o condiție negativă nu vizează situațiile în care partea a exercitat o acțiune prevăzută de lege și nu a avut câștig de cauză, sau a pierdut termenul de exercitare a acesteia, ci situația expresă în care legea nu i-a pus la dispoziție o altă acțiune decât cea prevăzută de art. 111 Cod procedură civilă.
Este cert că nu poate exercita contestația la executare în care să repună în discuție caracterul nedatorat al prestațiilor, pentru considerentul că a exercitat cererea în anularea somației de plată, dar nici acest aspect nu este de natură să determine admisibilitatea acțiunii în constatare.
Pentru aceste considerente în baza art. 296 Cod procedură civilă curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - reclamant CONSILIUL LOCAL DE, cu sediul în de, județul T, împotriva sentinței civile nr.51/23.03.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA, cu sediul în comuna,-, județul
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
./
4 ex./17.12.2009
Trib.T -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
