Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 578/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 578
Ședința publică de la 29 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 3: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de reclamanții, și, domiciliați în C,-, jud. D și de pârâtul domiciliat în C,-, jud. D și cu domiciliul ales la. av. în C, str. -,. 97,. E,. 6, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 648 din 6 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și recurentul pârât personal și asistat de avocat, lipsind recurenții reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței depunerea unui set de înscrisuri de către recurenta reclamantă; de asemenea, s-a învederat întâmpinarea depusă de recurenții reclamanți la recursul formulat de recurentul pârât după care, după care;
Instanța a comunicat apărătorului recurentului - pârât un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de recurenții reclamanți și pentru a da posibilitatea acestuia de a lua cunoștință de conținutul întâmpinării, a lăsat cauza la a doua strigare.
La a doua strigare, la apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat și recurentul pârât personal și asistat de avocat, lipsind recurenții reclamanți și.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, a precizat că nu mai insistă în excepția tardivității recursului formulat de recurentul pârât având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 01 aprilie 2009, instanța a constatat că pârâtul a declarat recurs în termenul legal.
Instanța a pus în discuție prezumția de autoritate de lucru judecat cu privire la buna - credință a recurentului pârât având în vedere decizia nr. 60/2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr. 1616/com/2003, raportat la motivele de recurs invocate de recurenții reclamanți și, apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta reclamantă, apreciază că nu este incidentă în cauză prezumția de autoritate de lucru judecat cu privire la buna - credință a recurentului pârât, pentru că în acel litigiu s-a pus în discuție buna - credință a recurentului pârât, raportat la obiectul cererii privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare.
Pe fond, a pus concluzii de admiterea recursului, potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, modificarea deciziei civile recurate și a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, în sensul admiterii și a capătului de cerere privind obligația de a face, așa cum a fost formulată. A precizat că în mod nelegal instanța de apel a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel, întrucât instanța de apel a admis apelul, iar culpa procesuală aparține pârâtului. De asemenea, a precizat că instanța de apel în mod nelegal a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 494 Cod civil, pârâtul neavând calitatea de constructor de rea - credință, apreciind că nu au fost analizate toate argumentele invocate privind dovedirea relei - credințe a pârâtului, întrucât acesta a cunoscut situația juridică a construcțiilor, respectiv că vânzătorul imobilului nu deținea act de proprietate pentru aceste construcții și nici autorizație de construire, probatoriul administrat în cauză dovedind faptul că aceste construcții au fost realizate abuziv.
Avocat, pentru recurentul pârât a precizat că în cauză operează prezumția de autoritate de lucru judecat cu privire la buna - credință a recurentului pârât, acest aspect fiind stabilit deja prin decizia nr. 60/2004 a Curții de APEL CRAIOVA.
Cu privire la recursul formulat de recurenții reclamanți, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, apreciind că în mod corect instanțele au reținut că este titularul dreptului de proprietate asupra construcțiilor cu titlu de cumpărare și nu de construire, nefiind C care a ridicat aceste construcții așa cum rezultă din probele administrate în cauză; cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâtul a pus concluzii de admiterea recursului, a solicitat modificarea deciziei civile recurate în sensul admiterii apelului și respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată. A precizat că la data dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, acesta era liber de orice sarcini, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară și nu a avut cunoștință de existența vreunui litigiu cu privire la acest imobil, dreptul său de proprietate fiind întabulat în cartea funciară nr. 8065 prin încheierea de întabulare nr. 7921/05.07.2001.
Avocat, cu privire la recursul formulat de recurentul pârât a solicitat respingerea acestuia ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosar; cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
La data de 9.07.2004, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâtul pentru ca, prin sentința ce se va pronunța, acesta să fie obligat a le lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 422,86 mp. teren intravilan, situat în C,-.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii unei suprafețe de 504. teren intravilan, ce le-a fost retrocedat în baza sentinței civile nr. 9836/1999, a Judecătoriei Craiova, la 26.06.2001, pârâtul dobândind printr-un contract de vânzare-cumpărare de la ECONOMIC un teren în suprafață de 422,86. și 2 corpuri de clădire pe terenul respectiv, ce se suprapune peste C al reclamanților și deși, ulterior, au promovat o acțiune în anularea contractului, prin decizia civilă nr. 60/2003, Curtea de APEL CRAIOVAa menținut contractul respectiv, reținându-se buna credință a cumpărătorului, pârât în cauza de față.
În atare situație, reclamanții au susținut că se impune compararea titlurilor de proprietate ale părților, urmând a se da preferință titlului lor de proprietate care este anterior celui dobândit de pârât, iar posesia lor este mai bine caracterizată.
Prin sentința civilă nr. 3719/18.04.2005, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 16436/2004, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanții, împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 368 mp, situat în C,-, materializat pe schița anexă la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, de poligonul A-G-H-I-J-K-L-D-A, raportul făcând parte integrantă din prezenta hotărâre, să ridice construcțiile amplasate pe terenul de mai sus, respectiv: un cuptor, o magazine, un garaj și un atelier, în caz contrar reclamanții fiind autorizați să ridice ei aceste construcții, pe cheltuiala pârâtului și la plata sumei de 5.791.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanților li s-a retrocedat un teren în suprafață de 504. situat în C,-, iar pârâtul a dobândit prin cumpărare o suprafață de 422,86. de la ECONOMIC, la aceeași adresă, iar titlul reclamanților fiind anterior celui al pârâtului, este preferabil.
Referitor la capătul de cerere în obligația de a face, respectiv de a ridica construcțiile, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 494 alin. 2 Cod civ. și art. 107 Cod civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța s-a pronunțat fără să verifice data ridicării construcțiilor, a reprezentării și credinței, că este proprietarul terenului la momentul ridicării construcțiilor raportat și la titlul de proprietate.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 973/13.06.2006, a admis apelul, a desființat sentința civilă nr. 3719/16.04.2005 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La data de 28.09.2006, dosarul a fost înaintat la Judecătoria Craiova și a fost înregistrat sub nr. 17516/C/2006 și ulterior cu nr-.
Prin cererea reconvențională formulată la 6.11.2006, pârâtul a solicitat obligarea în solidar a reclamanților la plata sumei de 2500 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor edificate pe terenul situat în C,-, cererea fiind disjunsă, conform încheierii din 16.04.2007.
La data de 25.06.2007, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1553/26.06.2001, a dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 422,86. și a construcțiilor, situate în C,-.
Prin cererea reconvențională a solicitat constatarea unui drept de superficie asupra terenului ocupat de construcții.
Prin sentința civilă nr.5685 din 14.04.2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost admisă în parte acțiunea în revendicare formulată de reclamanți și obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 368 mp. situat în C,-.
A fost respins capătul de cerere privind obligația de desființare a construcțiilor și obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1755 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut că, prin sentința civilă nr. 9836/28.06.1999, pronunțată de Judecătoria Craiova, reclamanților li s-a retrocedat un teren în suprafață de 504 mp. situat în C,-, la data de 29.09.2003, reclamanții fiind puși în posesie de către executorul judecătoresc, prin procesul-verbal încheiat în dosarul nr. 4737/E/2000.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1553/26.06.2001, pârâtul a dobândit în proprietate suprafața de 422,86. de la ECONOMIC, situată în-, precum și două corpuri de clădiri C 1 cu destinația cuptor-garaj și C 2 cu destinația magazine.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză efectuat de expert, suprafața de 368. din terenul revendicat se suprapune cu terenul din actul de proprietate al pârâtului.
Prin compararea titlurilor de proprietate invocate de către părți, instanța a acordat preferință titlului reclamanților, obținut anterior titlului pârâtului, dreptul autorului lor fiind preferabil.
S-a reținut că pârâtul a dobândit terenul în suprafață de 422,86. și construcțiile în litigiu, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat nr. 1553/26.01.2001.
Construcțiile au fost edificate anterior datei la care imobilul a trecut patrimoniul pârâtului, acesta nefiind în situația de rea-credință.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel, atât reclamanții cât și pârâtul.
În apelul declarat de reclamanți, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegală, deoarece, așa cum rezultă din probatoriile administrate în cauză, acele construcții au fost edificate pe terenul reclamanților în mod abuziv, fără autorizație de construire; instanța de fond a ignorat conținutul clauzelor contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1553/2001, ce reprezintă titlul de proprietate al intimatului, din cuprinsul acestui contract rezultând cu certitudine că a cumpărat terenul în litigiu de 422,86 mp. cunoscând că vânzătorul SC ECONOMIC SA nu deține titlu de proprietate pentru construcțiile ce au constituit obiectul vânzării împreună cu terenul aferent.
S-a mai arătat că intimatul nu este cumpărător de bună-credință, în condițiile în care a cumpărat pe riscul său imobilul în litigiu, fără ca proprietarul inițial al bunului vândut să-i prezinte un titlu de proprietate.
Astfel, instanța de fond reținut că pârâtul a fost achizitor de bună-credință, cu simpla motivare că nu a avut cunoștință de existența acțiunii în revendicare imobiliară soluționată irevocabil prin nr.9836/1999, a Judecătoriei Craiova.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la contractul de vânzare-cumpărare deținut de autorii intimatului, anulat prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, s-a arătat că au fost supraevaluate construcțiile existente pe teren, apelanții dovedind printr-o expertiză extrajudiciară disproporția vădită privind evaluarea construcțiilor între cele 2 expertize.
Apelanții au criticat, de asemenea, soluția de admitere în parte a cheltuielilor de judecată, instanța de fond ignorând cheltuielile efectuate de apelanți în primul ciclu procesual.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1553/26.06.2001, dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 422,86 mp. a construcției C1, având destinația de cuptor-garaj, în suprafață de 179,06 mp. situate în C,-, dată la care a dobândit și dreptul de proprietate asupra imobilului, care era liber de orice sarcini, așa cum rezultă din extrasul de Carte Funciară.
Apelantul nu a avut cunoștință de existența vreunui litigiu cu privire la acest imobil, dreptul său de proprietate fiind intabulat în Cartea Funciară prin încheierea nr.7921 din 05.07.2001, astfel că a fost de bună-credință cu privire la calitatea de titular al dreptului de proprietate a vânzătorului SC ECONOMIC SRL.
Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 648 din 08.12.2008, a admis apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 5685 din -, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-.
A respins apelul declarat de pârâtul împotriva aceleiași sentințe civile, a schimbat în parte sentința civilă, în sensul că, cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligat pârâtul către reclamanți este de 3278 lei, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
S-a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța a avut în vedere decizia civilă nr.5356 din 22.05.2000, a Curții de APEL CRAIOVA, conform căreia imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, că vânzările succesive s-au făcut după redobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți, în mod irevocabil, prin decizia amintită, precum și faptul că punerea în posesie a reclamanților s-a făcut la 29.09.2000, conform procesului-verbal nr.4737/E/2000, astfel încât s-a concluzionat că titlul de proprietate al reclamanților este preferabil celui al pârâtului, care a dobândit de la un neproprietar.
Susținerile apelantului-pârât cu privire la buna credință la momentul încheierii contractului au fost analizate cu ocazia acțiunii în anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.1553/26.06.2001, neavând relevanță buna sa credință la încheierea actului în prezenta cauză, în care se compară titlurile valabile ale părților.
În ceea ce privește criticile apelanților - reclamanți asupra cererii de obligare a pârâtului la demolarea construcțiilor edificate pe terenul revendicat, s-a constatat că, în cauză, nu sunt incidente disp. art.494 Cod civil, pârâtul neavând calitate de constructor, așa cum reiese din cuprinsul expertizei efectuată de exp., în 1997, în dosarul de revendicare (fila 45 - dosar nr.16436/P/7/2004).
Construcțiile ce fac obiectul cauzei erau edificate la data efectuării acelei expertize, astfel că pârâtul nu are calitate de constructor, deci nu se pune problema bunei sau relei-credințe a pârâtului la edificarea construcției.
Prin urmare, cererea reclamanților de obligare a pârâtului la demolarea construcțiilor, în temeiul art.494 alin.1 și 2 cod civil sau de autorizare a reclamanților de a le demola pe cheltuiala pârâtului, astfel cum a fost precizată la data de 05.04.2005, este neîntemeiată, pârâtul neavând calitate de constructor.
Față de cele reținute, nu prezintă relevanță criticile apelanților-reclamanți, în sensul că aceste construcții au fost edificate în mod abuziv, fără autorizație de construire, cele privind valoarea mult prea mare a construcțiilor stabilită prin expertiză, astfel de apărări putând fi făcute doar în contradictoriu cu persoana ce a avut calitate de constructor.
Criticile privind existența unui drept de superficie în favoarea pârâtului nu prezintă relevanță în cauză, nefiind dată de către prima instanță o soluție în acest sens, aspect ce nu face obiectul controlului judiciar exercitat de instanța de apel împotriva sentinței atacate.
Criticile reclamanților - apelanți privind cheltuielile de judecată efectuate în fața primei instanțe sunt întemeiate, constatându-se că aceștia au efectuat, potrivit chitanțelor depuse la dosar, cheltuieli în cuantum de 3278 lei, din care 2678 lei în primul ciclu procesual (1728 lei taxe de timbru, 250 lei onorariu expert, 700 lei onorarii avocat) și suma de 600 lei onorariu avocat în al doilea ciclu procesual.
În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și și pârâtul considerând-o nelegală.
Reclamanții, și au criticat decizia pentru nelegalitate deoarece s-au aplicat greșit dispoz. art. 494 alin. 3 teza a II- Cod civil, nereținându-se reaua credință a pârâtului în ceea ce privește edificarea construcțiilor existente pe terenul proprietatea reclamanților; nelegal nu au fost acordate cheltuielile de judecată solicitate în apel, atât timp cât apelul a fost admis, ceea ce contravine art. 274 Cod pr. civ.
Pârâtul a criticat decizia pentru nelegalitate deoarece, deși s-a reținut buna sa credință la încheierea actului de vânzare-cumpărare, a fost admisă acțiunea în revendicare, cu toate că potrivit încheierii de intabulare nr. 7921/5.07.2001, contractul era opozabil "erga omnes".
Criticile formulate de reclamanți sunt întemeiate numai în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea la cheltuieli de judecată, celelalte critici, precum și criticile formulate de pârât sunt neîntemeiate.
În mod temeinic și legal, instanțele au rezolvat capătul de cerere privind obligația de desființare a construcțiilor proprietatea pârâtului-recurent, edificate pe terenul proprietatea reclamanților.
Reclamanții au invocat aplicarea dispoz. art. 494 alin.2 Cod civil, potrivit căruia, proprietarul poate cere ridicarea plantațiilor și construcțiilor aflate pe pământul său, pe cheltuiala celui care le-a făcut.
Instanțele au făcut însă aplicarea dispoz. art. 494 alin.3 teza a II-a Cod civil, considerând că pârâtul-recurent este de bună credință, situație în care proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea plantațiilor, clădirilor și lucrărilor aflate pe pământul său, dar va avea dreptul de a înapoia valoarea materialelor și valoarea muncii sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea de creștere a fondului.
B-credință se prezumă, conform art. 1898 Cod civil și constă în credința posesorului că C de la care a dobândit imobilul avea toate însușirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, buna- credință trebuind să existe la momentul câștigării imobilului.
Atât timp cât buna credință se prezumă prin lege, reaua -credință trebuie să fie dovedită pentru a putea fi invocată, iar aceasta nu se poate deduce numai din faptul că C care a construit, plantat sau executat lucrări pe un teren care nu îi aparține, nu are nici un titlu asupra terenului. În acest scop, instanța trebuie să cerceteze condițiile în care s-au edificat lucrările a căror desființare proprietarul terenului o cere, spre a se putea stabili dacă acțiunea reclamantului este întemeiată.
În speță, pârâtul-recurent a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului și construcțiilor aflate pe acesta prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1553/26.06.2001, la BNP.
Ulterior încheierii acestui act, la data de 29.04.2002, reclamanții au chemat în judecată pe pârâții SC SA C, SC ECONOMIC SA și solicitând să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare cumpărare autentificate nr. 779/29.05.2000(încheiat între cele două pârâte) și nr. 1553/2001 (încheiat între ultimii doi pârâți).
Prin decizia nr. 60/23.01.2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, secția comercială, s-a soluționat în mod irevocabil litigiul, în sensul că instanța a constatat reaua -credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare încheiat între SC SA C și SC ECONOMIC SA, dar cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC ECONOMIC SA și s-a constatat că pârâtul a fost de bună credință la încheierea contractului, situație în care s-a constatat numai nulitatea absolută a primului contract și s-a respins acțiunea în nulitate a contractului nr. 1553/2001.
S-a reținut cu autoritate de lucru judecat că la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare pârâtul nu a cunoscut situația juridică a imobilului, prezumția legală de bună -credință a cumpărătorului nefiind răsturnată de reclamanți, care nu au făcut dovada contrară a faptului că pârâtul cunoștea existența litigiilor asupra imobilului.
Această hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat, situație în care acționează prezumția de autoritate de lucru judecat, care se întemeiază pe regula că o constatare, nu neapărat în sens de soluție care privește raporturile litigioase dintre părți deduse judecății, făcută printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Această prezumție reclamă diversitate de acțiuni și identitate de chestiuni, acționând în special în acțiunile conexe care, în privința soluționării, una îi succede celeilalte, așa cum este în speța de față, impunându-se astfel consecvență și unitate în judecarea acțiunilor succesive.
Ținând cont că prin decizia nr. 60/23.01.2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, s-a respins acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare- cumpărare încheiat de pârât, tocmai pe considerentul că acesta a fost de bună- credință la încheierea actului, această bună -credință acționează și în acțiunea întemeiată pe dispoz. art. 494 Cod civil, prin actul respectiv pârâtul dobândind cu bună- credință atât terenul cât și construcțiile existente pe acest teren.
În ceea ce privește soluționarea capătului de acțiune în revendicare întemeiată pe art. 480 Cod civil, buna- credință a pârâtului nu mai produce aceleași afecte ca în situația aplicării dispoz. art. 494 Cod civil, deoarece în acest cadru legal instanța are obligația să compare titlurile de proprietate exhibate de fiecare din părți și să dea prioritate celui mai puternic caracterizat.
Or, în speță, reclamanții au redobândit proprietatea asupra imobilului prin decizia 5536/22.05.2000, a Curții de APEL CRAIOVA, hotărâre în care s-a constatat că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului, iar vânzările succesive s-au făcut după redobândirea dreptului de proprietate de către reclamanți, cu toate că procesul verbal de punere în posesie al reclamanților s-a încheiat la 29.09.2000.
S-a demonstrat deci că la momentul încheierii contractului nr. 1553/26.06.2001, reclamanții reintraseră deja în mod irevocabil în proprietatea imobilului ce a făcut obiectul vânzării, astfel încât faptul că ulterior a fost intabulat dreptul dobândit de pârâtul-recurent prin contractul de vânzare cumpărare, nu produce efectul dorit de către acesta, titlul de proprietate al reclamanților fiind preferabil celui al pârâtului care a dobândit dreptul de la un neproprietar.
Este întemeiată critica legată de aplicarea dispoz. art. 274 Cod pr. civ. în apel, deoarece, deși a fost admis în parte apelul pentru reclamanți, pârâtul nu a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, considerând că au fost efectuate de către reclamanți cheltuieli aferente capătului de cerere în obligația de a face.
Această reținere este eronată deoarece în cauză s-au efectuat cheltuieli de judecată și pentru capătul de acțiune privind cheltuielile de judecată, având în vedere că a existat un motiv de apel care a vizat această nelegalitate.
Nu puteau fi acordate taxele de timbru, dar atât timp cât reclamanții au avut apărător angajat, în condițiile art. 274 Cod pr. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească cheltuielile de judecată, în speța dată aceste cheltuieli de judecată referindu-se la onorariul de avocat.
În baza art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. și art. 312 alin.1 Cod pr. civ. urmează să se admită recursul recurenților reclamanți și să se modifice decizia civilă, în sensul că va fi obligat pârâtul la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, restul dispozițiilor deciziei civile menținându-se.
Față de art. 312 alin.1 Cod pr. civ. se va respinge ca neîntemeiat recursul pârâtului și, aplicând art. 274 Cod pr. civ. pârâtul-recurent va fi obligat la 800 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanții, și, domiciliați în C,-, jud. D împotriva deciziei civile nr. 648 din 6 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică decizia civilă, în sensul că obligă pe pârâtul apelant la 1000 lei cheltuieli de judecată, în apel.
Menține restul dispozițiilor deciziei civile.
Respinge recursul declarat de pârâtul domiciliat în C,-, jud. D și cu domiciliul ales la. av. în C, str. -,. 97,. E,. 6, jud. D, împotriva deciziei civile nr. 648 din 6 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Obligă pârâtul-reclamant la 800 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./28.05.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Oana Ghiță, Mariana Mudava
