Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 602/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1041/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.602
Ședința publică de la 19 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Ilie MARI -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă - -, împotriva sentinței civile nr.206 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți - - PRIN LICHIDATOR și.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantei-reclamante - -, avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei-pârâte - - prin lichidator Valor, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 10.06.2009, eliberată de Baroul București și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului-pârât, în baza împuternicirii avocațiale nr. 86034 din 02.06.2009, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocatul apelantei-reclamante susținând oral motivele de apel solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că în aplicarea principiului accesului liber la justiție și a celui privind celeritatea soluționării cauzelor, instanța de fond ar fi trebuit să aplice reclamantei sancțiunea cea mai mică, respectiv suspendarea cauzei și nu anularea cererii.
De asemenea consideră că sancțiunea suspendării cauzei ar fi fost cea corectă de adoptat de către instanța de fond și datorită faptului că reclamanta nu a fost prezentă la ultimul termen de judecată, concluziile acesteia neputând fi ascultate.
Consideră soluția instanței de fond ca fiind greșită în condițiile în care recurenta a satisfăcut în parte timbrajul, respectiv la valoarea estimată a bunului revendicat, indicată prin cererea introductivă.
Apreciază că instanța de fond a procedat în mod eronat deoarece recurenta nu se afla în situația netimbrării, ci în situația completării timbrajului corespunzător valorii bunului revendicat, rezultată în urma raportului de expertiză administrat în cauză. Față de această împrejurarea, apreciază că întâietate au dispozițiile cu caracter organic ale codului d e procedură civilă, respectiv cele ale art.1551din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimatei-pârâte - - prin lichidator Valor, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică și a se constata că dispozițiile art. 20 alin.1și 3 din Legea 146/1997 privind taxele de timbru și dispozițiile art.9 din Ordonanța nr.32/1995 privind timbrul judiciar prevăd în mod explicit că taxa de timbru se achită anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații de către reclamantă până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
În ceea ce privește stabilirea valorii bunului aflat în litigiu, solicită să se constate că reclamanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea bunului și nu a luat nici o atitudine referitoare la valoarea taxei de timbru stabilită de instanță.
Avocatul intimatului-pârât solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică și a se avea în vedere că motivele prezentate exced apelului de față existând și o rațiune a legii.
Obligația de a achita anticipat taxa de timbru, această măsură prevăzută expres de legiuitor este menită să protejeze părțile care se apără în dosar asupra abuzului de drept. În această situație când una din părți legal citate chiar după mai multe termene de la momentul de la care i s-a pus în vedere să satisfacă această obligație, dacă nu-și execută obligația timbrajului, sancțiunea este cea prevăzută de legea specială, respectiv anularea cererii.
Apreciază că măsura prevăzută de art.1551din Codul d e procedură civilă este aplicabilă doar în cazul general, atunci când este vorba despre o altă obligație pentru care legea nu prevede o sancțiune specială.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În replică, avocatul recurentei-reclamante solicită a se avea în vedere apărările formulate în combatere, respectiv timbrajul anticipat și dispoziția ulterioară a instanței.
Susține că a satisfăcut un timbraj provizoriu și a completat timbrajul provizoriu la o valoare determinată, iar instanța i-a pus în vedere să completeze taxa de timbru, astfel încât, ne aflăm în teza prevăzută de art. 1551din Codul d e procedură civilă.
Avocatul intimatului-pârât precizează că art.1551din Codul d e procedură civilă este dreptul comun în materie, normă de procedură și normă generală, apreciind că legea taxelor de timbru este cea care cuprinde dispozițiile specifice și derogatorii.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 27.11.2006, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâții - - prin lichidator Valor și, solicitând ca aceștia să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 38.069,76 mp și 5.537,50 mp cotă indiviză, totalizând 43.607,267 mp, precum și construcțiile ce se află pe acesta, în suprafață de 11.951,4 mp, situate în comuna, județul I și să se constate nulitatea absolută a procesului - verbal de adjudecare nr.2/2005 și a actului adițional nr.1/2005 autentificate prin încheierea din 23.06.2005 de judecătorul sindic în dosarul nr.1675/2002 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, pentru încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Prin sentința civilă nr.6558/2006, Judecătoria Bufteaa declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei C, iar prin sentința civilă nr.2133/2008 această din urmă instanță a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că valoarea imobilelor ce constituie obiectul acțiunii este mai mare de 500.000 lei, astfel încât sunt incidente dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a IV-a Civilă a Tribunalului București (dosar nr-), iar prin încheierea din data de 18.12.2008 tribunalul a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a satisface taxa de timbru în cuantum de 131.175,59 lei și timbrul judiciar în cuantum de 5 lei, sub sancțiunea anulării acțiunii ca netimbrată, taxă de timbru stabilită prin raportare la valoarea de circulație a imobilului ce rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul, precum și în raport de dispozițiile art.2 din Legea nr.146/1997 și art.5 pct.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997.
În cauză pârâții au invocat excepția de netimbrare a acțiunii.
Analizând excepția invocată, tribunalul a reținut că reclamanta nu a achitat taxa de timbru în cuantumul stabilit și nici timbrul judiciar, deși a fost citată cu mențiunea respectivă și nu a formulat nici cerere de reexaminare a taxei de timbru și nici cerere de ajutor public judiciar sub forma scutirii sau a reducerii taxei judiciare de timbru.
Ca atare, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art.20 alin.1 - 3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995, potrivit cărora taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea acestei obligații până la termenul sorocit de instanță se sancționează cu anularea cererii promovate, fără ca instanța să mai procedeze la cercetarea fondului cauzei.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În cauză, a arătat apelanta, timbrajul a fost satisfăcut în parte, respectiv la valoarea estimată a bunului revendicat, indicată prin cererea introductivă; ca atare, prima instanță a procedat greșit anulând cererea ca netimbrată, în situația necesității completării timbrajului, ulterior întocmirii raportului de expertiză în cauză, devenind incidente dispozițiile art.1551Cod procedură civilă, până la momentul la care debitorul obligației s-ar fi conformat dispozițiilor instanței.
Instanța a nesocotit principiile accesului liber la justiție și al celerității soluționării cauzelor pentru că în contextul în care ar fi aplicat sancțiunea suspendării cauzei, probele deja administrate ar fi menținute și ar putea fi luate în considerare pentru soluționarea cauzei în continuare.
Mai arată apelanta că măsura suspendării s-ar fi impus și datorită faptului că la ultimul termen de judecată nu a fost prezentă, astfel încât concluziile sale nu au putut fi ascultate și că nelegalitatea soluției primei instanțe rezidă și în împrejurarea că promovarea unei noi acțiuni implică un nou proces în care se administrează noi dovezi, astfel că starea financiară a sa ar fi în mod nelegal grevată.
Intimata - -, prin lichidator judiciar Valor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului promovat, având în vedere că în mod corect a reținut prima instanță că excepția de netimbrare sau de insuficientă timbrare este o excepție de procedură, peremptorie, care privește investirea cu soluționarea cauzei; cum obligația timbrării la valoare a cererii nu a fost îndeplinită, instanța nu se putea considera investită cu judecarea cauzei și nu putea să procedeze nici la suspendarea cauzei în temeiul art.1551Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât excepția în discuție fusese invocată în fața Judecătoriei C, iar taxa de timbru stabilită în baza expertizei evaluatoare, fără ca apelanta să formuleze vreo obiecțiune.
Apelul este nefondat.
Prin sentința civilă nr.6558/20.12.2006, pronunțată de Judecătoria Buftea - județul Iaf ost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulate de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâții - -, prin lichidator judiciar Valor și.
Prin sentința civilă nr.2133/12.09.2008, pronunțată de Judecătoria C - județ Iaf ost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei la Tribunalul București - Secția Civilă.
S-a reținut că, deși în cuprinsul cererii introductive reclamanta a indicat valoarea de 100.000 lei pentru bunul imobil în litigiu, din procesul - verbal de adjudecare nr.2/2005 autentificat prin încheierea din 23.06.2005 pronunțată de Judecătorul sindic în dosarul nr.1675/2002 al Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, reiese că suma la care imobilul a fost adjudecat depășește plafonul de 5 miliarde lei, iar jurisprudența a statuat că estimarea valorii obiectului cererii se face la data investirii instanței.
La data de 18.12.2008, prin încheiere pronunțată în ședință publică, tribunalul, constatând că prin raportul de expertiză tehnică judiciară s-a stabilit valoarea de circulație a bunului, a pus în vedere reclamantei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, obligația achitării taxei de timbru în cuantum de 131.175,59 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 5 lei.
Prin sentința civilă nr.206/12.02.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a anulat acțiunea formulată ca netimbrată, făcând aplicațiunea dispozițiilor art.1 - 3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995.
Curtea apreciază că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor legale mai sus arătate.
Astfel, potrivit textului de lege care a stat la baza măsurii dispuse, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii; ipoteza în care cererea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluționată în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal, este aceea în care la momentul înregistrării sale acțiunea a fost corespunzător taxată, dar s-a modificat ulterior, or, în speță, nu se poate vorbi de existența unei asemenea împrejurări.
În cauză, valoarea obiectului cererii era cunoscută părții reclamante încă de la momentul promovării acțiunii pentru că ea rezulta, astfel cum s-a reținut, din chiar cuprinsul procesului - verbal de adjudecare nr.2/04.02.2005.
Mai mult, în urma întocmirii expertizei prețuitoare a fost stabilită valoarea de circulație a bunului imobil, iar tribunalul, ca instanță competentă în soluționarea pricinii în fond, a stabilit în sarcina reclamantei obligația de achitare a taxei de timbru legale, conform dispozitivului încheierii din data de 18.12.2008.
Reclamanta nu s-a conformat măsurilor dispuse și, cum corect a observat și prima instanță, nu s-a folosit nici de instituțiile procesuale sau procedurale puse la îndemâna sa pentru eventuala contestare a cuantumului taxei de timbru stabilite, astfel că în prezent nu poate să susțină greșita aplicare a dispozițiilor privind anularea ca netimbrată a cererii promovate.
Susținerea referitoare la aplicarea prevederilor art.1551Cod procedură civilă, cu prioritate, nu poate fi primită.
Textul de lege menționat acordă instanței facultatea de a suspenda judecata atunci când desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege sau stabilite în cursul judecății și nerespectate.
Norma de procedură reprezintă însă dreptul comun în materie pentru că potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, lege specială, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru (ca specie) are drept consecință aplicarea sancțiunii anulării cererii (normă imperativă).
Ca atare, instanța nu putea să rețină și să aplice o sancțiune inferioară (mai mică, după cum se exprimă apelanta) în contextul în care prin legea specială s-a introdus o normă care prevede în mod expres aplicarea sancțiunii anulării.
Raționamentul vine să combată, deopotrivă, și criticile referitoare la nesocotirea principiului accesului liber la justiție și a celui privind celeritatea soluționării acțiunilor.
Pe de altă parte, împrejurarea că reclamanta nu a fost prezentă la ultimul termen de judecată este lipsită de relevanță din perspectiva aplicării măsurii anulării, dar și în privința aplicării suspendării de vreme ce la termenul menționat în cauză au existat părți care au răspuns, obligația achitării taxei de timbru fusese stabilită în sarcina acesteia anterior, iar art.152 Cod procedură civilă stabilește că, în ipoteza în care la orice termen stabilit pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după cercetarea lucrărilor dosarului, se pronunță în temeiul dovezilor administrate putând primi excepțiile și apărările părții care lipsește.
Din redactarea textului menționat reiese că ultima teză reprezintă o normă dispozitivă (o facultate), iar nu o normă imperativă, astfel cum lasă să se înțeleagă apelanta.
În consecință, în temeiul considerațiilor expuse și având în vedere prevederile art.296 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă - -, cu sediul în B,- - 3, sector 5, împotriva sentinței civile nr.206 din 12.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți - - prin lichidator, cu sediul în B,-,.4,.2,.20, sector 1 și, domiciliat în B,-, - 2,.1,.6,.22, sector 3.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - MARI -
GREFIER
- -
Red.
.
5 ex./13.05.2010
TB-4 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Ilie
