Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 62/
Ședința publică din 17 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în T,-, județul H, împotriva deciziei civile nr.155 din 2 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat pentru reclamantul recurent lipsă, av. în substituirea lui av., pârâții intimați și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că recursul este declarat și motivat în termen legal, nefiind timbrat cu suma de 4,00 lei taxă judiciară de timbru și nici cu 0,15 lei timbru judiciar, după care;
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar chitanța 72990 din 17.01.2008, în valoare de 4,00 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent susține recursul așa cum este motivat în scris, cere admiterea lui, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamant, așa cum a fost formulat, cu precizarea că solicită modificarea hotărârii numai cu privire la cheltuielile de judecată, obligarea intimaților la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 2925 lei, cu obligarea acestora și la suportarea cheltuielilor de judecată și din prezentul recurs.
Pârâta intimată depune la dosar copia certificatului de moștenitor nr.17 din 30 noiembrie 1995, cere respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică.
Pârâtul intimat depune la dosar foaia de avere certificat de Biroul de carte funciară T dosar nr. 1930/2005, după care la rândul său solicită recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate.
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 324 din 19 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Toplița, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință a stabilit linia de hotar pe ambele părți ale imobilului înscris în nr. 7895, nr. top 8672/1/b, 8987/3/1, proprietatea reclamantului, conform raportului de expertiză întocmit de expertul; a obligat pârâții și să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2412și respectiv de 812conform expertizei și a obligat pârâtul să plătească cheltuieli parțiale în sumă de 700 lei și pe pârâta în sumă de 300 lei.
Apelul formulat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 155 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita, de asemenea a fost respins și apelul formulat de pârâtul.
Împotriva deciziei dată de instanța de apel, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și, în consecință, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, reclamantul a solicitat să-i fie acordate cheltuielile suportate cu ocazia soluționării recursului.
În considerentele recursului, reclamantul susținut că decizia instanței de apel este nelegală pentru că a menținut hotărârea primei instanțe, care a acordat discreționar doar parțial cheltuielile de judecată suportate, deși acțiunea civilă a fost admisă în parte, pârâții achiesând la solicitările reclamantului.
De asemenea, reclamantul susține că instanțele au făcut o confuzie între dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și art. 584 Cod procedură civilă, deoarece a făcut trimitere la dispoziții referitoare la cheltuielile ocazionate cu edificarea unor împrejurări dintre două proprietăți.
Pârâții intimați nu au formulat întâmpinare.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Curtea constată că reclamantul aduce în considerentele sale critici cu privire la motivele de fapt și de drept avute în vedere, atât de instanța de fond cât și cea din apel.
Curtea reamintește că, recursul este o cale de atac prin care se verifică legalitatea și nu temeinicia hotărârii dată în apel ( art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă ).
Criticile aduse de reclamant deciziei instanței de apel nu sunt fondate. S-a reținut de către această instanță că, atâta vreme cât acțiunea civilă cu care a fost învestită instanța, a fost admisă doar în parte și cheltuielile de judecată urmează să fie acordate doar parțial.
Într-adevăr, art. 276 Cod procedură civilă precizează că, în cazul în care pretențiile au fost încuviințate numai în parte, instanța este cea care apreciază în ce măsură cheltuielile de judecată vor fi acordate. Cum în cauză, instanța de fond a admis doar în parte acțiunea, în mod judicios a acordat în parte și cheltuielile de judecată.
În mod corect, instanța de apel a făcut trimitere și la dispozițiile art. 277 Cod procedură civilă reținând că instanța de fond a împărțit cheltuielile de judecată între cei doi pârâți, proporțional cu partea din terenul reclamantului, ocupat.
Față de cele arătate, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului, în conformitate cu art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul, cu domiciliul în T,-, județul H, împotriva Deciziei civile nr.155 din 02 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
11.02.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
