Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 642/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(269/2009
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.642
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentele reclamante, și, împotriva deciziei civile nr.1398 A din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta reclamantă personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 26.01.2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, același avocat reprezintă și recurentele reclamante, și, în baza aceleiași împuterniciri avocațiale și numitul, în calitate de administrator al intimatei pârâte SC SA, în baza delegației pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței depunerea de către recurenții reclamanți, prin serviciul registratură, la data de 02.03.2009, a unor note scrise la care au atașat un set de înscrisuri.
Apărătorul recurentelor reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și în cadrul probei depune la dosar procura judiciară autentificată sub nr.697/870 din 23.02.2009 prin care reclamanta o împuternicește pe și o adresă care emană de la Primăria Municipiului B - Direcția Generală de Dezvoltare, Investiții și Planificare prin care se face dovada identității terenului în suprafață de 630 mp și comunică un exemplar reprezentantului intimatei pârâte.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea primește înscrisurile la dosar și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentelor reclamante susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și, pe fond, admiterea acțiunii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la excepția necompetenței materiale consideră că Judecătoria sector 2 B nu a fost competentă să judece acțiunea în revendicare, față de împrejurarea că valoarea imobilului este cu mult peste 500.000 lei și sub acest aspect se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Tribunalul București în vederea judecării fondului.
Pe fondul pricinii, consideră că ambele instanțe în mod nelegal au respins acțiunea reclamanților în revendicare, având în vedere că asupra acestui imobil a mai avut loc o acțiune de revendicare câștigată de părți, sens în care a fost eliberată dispoziția Primarului General și părțile au fost puse în posesie, au rol fiscal, iar după deschiderea rolului fiscal au constatat că imobilul nu se află în evidențele Primăriei Municipiului B și la.
Arată că, în toate deciziile hotărârilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat cu valoare de principiu că prin privatizare s-au vândut numai acțiuni nu și active.
Menționează că terenul în litigiu nu a părăsit niciodată patrimoniul recurentelor și în acest sens invocă art.1 din primul protocol adițional al Curții Europene a Drepturilor Omului și nu putea fi atribuit intimatei, deoarece nu a ieșit niciodată din patrimoniul autoarei recurentelor și implicit al reclamantelor.
Susține că România când a aderat la tratatele Uniunii Europene prin Legea nr.157/2005 la art.77 se precizează că statele nu pot emite decât acte normative cu privire la dreptul de folosință al acestor proprietăți.
Actul de împărțeală emis de la Arhivele Naționale autentificat și transcris în registrul de transcripțiuni, dovedesc dreptul de proprietate al reclamantelor cu privire la imobilul supus prezentului litigiu.
Consideră că instanța de apel în mod greșit a apreciat că actul de împărțeală trebuie unit cu actul de vânzare - cumpărare și faptul că reclamantele revendică un imobil de la altă adresă.
De asemenea, apreciază că instanțele de fond și apel nu s-au pronunțat pe fondul cauzei, mergând doar pe excepție și referindu-se doar la faptul că recurenții nu sunt descendenții lui.
Depune la dosar note scrise, hotărârea de la Strasbourg din 20.01.2009 cauza Katz României, hotărârea din 14.12.2006 în cauza Lupaș și alții împotriva României și hotărârea din 13.01.2009 în cauza Faimblat împotriva României.
Reprezentantul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică și a se avea în vedere că instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei constatând că numitul ascendentul comun al recurentelor nu a făcut dovada existenței unui titlu de proprietate iar reclamantele nu au făcut dovada existenței unei vocații succesorale.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, arată că reclamantele au dorit să introducă acțiunea la Judecătoria sector 2 B, și-au justificat aceasta printr-o expertiză efectuată în procesul anterior cu Primăria sector 2 B în care au trecut valoarea imobilului, iar cu privire la expertiza generală care este folosită de Camera Notarilor Publici aceasta este acceptată prin codul fiscal și normele de aplicare a codului fiscal, ca fiind o valoare de piață a imobilului.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 20.12.2005 reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâta, solicitând să fie obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - teren în suprafață de 630 mp, situat în B,- (fostă- B), sectorul 2.
În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a aparținut autoarei reclamantelor, astfel cum rezultă din actul de împărțeală autentificat sub nr.12404/18.04.1935 și transcris în Registrul de sub nr.7690 din 18.04.1935.
Imobilul a fost naționalizat, trecând fără titlu în proprietatea statului, iar în anul 1999 rămas definitivă și irevocabilă sentința civilă nr.8524/11.06.1999 prin care Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis acțiunea în revendicare a imobilului în contradictoriu cu, obligând pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
Prin sus - menționata sentință s-a recunoscut dreptul reclamantelor asupra terenului, constatându-se că nu a trecut niciodată în baza unui titlu valabil, în patrimoniul statului, iar pe cale de consecință, s-a statuat că nu a ieșit niciodată din patrimoniul autoarei lor.
În baza acestei sentințe s-a emis dispoziția primarului nr.1737/22.11.1999 prin care s-a restituit terenul în baza procesului verbal nr.1258/1.02.2000, ocazie cu care s-a constatat că terenul proprietatea reclamantelor este ocupat de pârâta SC SA, pârâtă care l-a rândul său are titlu de proprietate pe teren, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.2900 emis de Ministerul Industriilor la data de 11.06.1996 și transcris sub nr.3715/12.03.1998 în Registrul de al Judecătoriei Sectorului 2
Pârâta a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active și a autorității de lucru judecat, pe fond solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă, pârâta a susținut că actul de împărțeală este transcris doar în baza declarațiilor părților semnatare, neexistând nici o verificare sau mențiune a vreunui document care să certifice existența dreptului de proprietate în patrimoniul autorului comun.
Un alt motiv a acela că reclamantele nu au dovedit faptul că sunt moștenitoarele defunctei, una dintre semnatarele actului de împărțeală și că nu s-a făcut dovada identității terenului revendicat cu cel menționat în actul de împărțeală, sentința civilă nr.8524/11.06.1999 a Judecătoriei Sectorului 2 B nefiindu-le opozabilă.
Judecătoria Sectorului 2 B prin sentința civilă nr.7533/5.10.2007 a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca neîntemeiată, a respins cererea ca neîntemeiată.
În considerentele sentinței s-au reținut, în ceea ce privește calitatea procesuală activă, următoarele considerente:
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat, iar în cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes.
Având în vedere că reclamantele se prevalează de sentința civilă nr.8524/11.06.1999, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în justificarea promovării prezentei acțiuni civile, hotărâre judecătorească prin care li s-a restituit în proprietate terenul în litigiu și în care au avut calitatea de reclamante alături de numita, precum și aspectul că reclamantele și sunt moștenitoarele numitei, conform mențiunilor certificatului de calitate de moștenitor legatar nr.39/28.03.2007 eliberat de G, instanța a apreciat că reclamantele au calitate procesuală pasivă în litigiul de față.
În ceea ce privește fondul pretenției deduse judecății, instanța a respins cererea, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Sentința civilă nr.8524/11.06.1999, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, reprezentând un act jurisdicțional în materie civilă, își produce efectele substanțiale și anume modificarea situației juridice dintre părțile în litigiu, prin aplicarea regulii de drept la împrejurările de fapt, numai între părți, neputând crea drepturi și obligații în privința terților care nu au fost atrași în nici un mod în proces. Prin urmare, având în vedere că pârâta nu a avut calitatea de parte în dosarul nr.14189/1998, în care s-a pronunțat sentința civilă de care se prevalează reclamantele în justificarea dreptului lor de proprietate, aceasta nu le este opozabilă și nu își produce efectele substanțiale în raport de pârâtă.
În situația în care reclamantele s-ar prevala de actul de împărțeală autentificat sub nr.12404/18.04.1935 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.7690/18.04.1935 de Grefa Tribunalului Ilfov - Secția Notariat pentru justificarea promovării prezentei acțiuni în revendicare, instanța a considerat că acest act juridic nu valorează titlu de proprietate decât unit cu înscrisul doveditor al temeiului juridic de dobândire a dreptului de coproprietate. Având în vedere că reclamantele nu au făcut dovada titlului de proprietate al numitului și nici a calității numitelor, AI., lonescu și de moștenitoare ale acestuia, instanța a apreciat că actul de împărțeală încheiat nu este de natură să facă dovada dreptului de proprietate al reclamantelor asupra terenului în contra titlului de care se prevalează pârâta.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând sentința ca nelegală și netemeinică.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă prin decizia civilă nr.1398/22.10. 2008 respins ca nefondat apelul.
În considerentele deciziei s-a reținut că instanța de fond a fost învestită să soluționeze o cerere în revendicare imobiliară, prin comparare de titluri, bunul imobil fiind un teren în suprafață de 630 mp situat în B,- C (fostă- B, sector 2).
Reclamantele au invocat în sprijinul afirmațiilor lor sentința civilă nr.8524/11.06.1999 a Judecătoriei Sectorului 2 B și actul de împărțeală voluntară autentificat sub nr.12404/18.04.1935 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.7690/18.04.1935 de Grefa Tribunalului Ilfov - Secția Notariat.
Instanța de apel a avut în vedere că dispozițiile art.973 Cod civil, conform cărora "convențiile nu au efecte decât între părțile contractului" și art.1201 Cod civil, conform cărora "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor în aceeași calitate", consacră efectul relativ al actului juridic și al judecăților.
Titlul invocat în sprijinul unei acțiuni în revendicare nu trebuie să fie neapărat un titlu translativ, ci poate fi și un titlu declarativ deoarece orice titlu, cu excepția dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune sau ocupațiune, nu face dovada absolută a dreptului de proprietate, ci creează doar o prezumție simplă de existență a acestui drept în patrimoniul celui care îl invocă. Prezumția poate fi însă răsturnată prin dovada contrară.
Prin urmare, sentința civilă nr.8524/1999 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în urma unui litigiu relativ de proprietate nu face decât să recunoască reclamantelor un drept anterior, fără să îi acorde un drept nou.
Însă recunoașterea dreptului anterior nu reprezintă intrinsec dovada existenței acestuia. În acest context, fiindu-le contestat dreptul de către pârâtă, reclamantele au adus în completarea probatoriului actul de împărțeală voluntară autentificat sub nr.12404/18.04.1935 și transcris sub nr.7690/18.04.1935 de Grefa Tribunalului Ilfov - Secția Notariat.
Nici acest act nu dă naștere unor drepturi noi, ci recunoaște un drept de proprietate preexistent, caracterul său fiind declarativ.
În cadrul determinat de aceste înscrisuri, tribunalul a constatat că apelantele-reclamante nu au fost în măsura să înfățișeze titlul lor asupra bunului imobil revendicat, adică înscrisul doveditor al temeiului juridic de dobândire a dreptului de proprietate (legea, convenția de orice fel prin care autorul lor a dobândit bunul în patrimoniul său).
Mai mult, instanța de fond a remarcat în mod corect că apelantele reclamante nu au dovedit nici calitatea numitelor, Al., și de moștenitoare ale numitului.
Prin urmare, nu se poate realiza o comparare de titluri, cât timp situația - premisă a acestei operațiuni nu este îndeplinită: apelantele-reclamante nu au fost în măsură să înfățișeze un titlu, în sensul cerut de construcția doctrinară și jurisprudențială menționată anterior.
În raport de considerentele expuse, tribunalul a constatat că apelul declarat de apelantele-reclamante este nefondat, acestea nereușind să prezinte un titlu de proprietate asupra bunului revendicat de natură să înlăture dreptul de proprietate al intimatei - pârâte consfințit de certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.2900/11.06.1996 emis de Ministerul Industriilor și transcris sub nr.3715/12.03.1998 în registrul de transcripțiuni al Judecătoriei Sectorului 2
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele, și.
În motivele de recurs s-a susținut că judecătoria nu a fost competentă să soluționeze cauza, valoarea imobilului fiind cu mult peste 500.000 lei, împrejurare care atrage casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un alt motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și privește fondul cauzei.
Susțin recurentele că prin sentința civilă nr.8524/1999 a Judecătoriei Sectorului 2 acțiunea în revendicare a aceluiași imobil, formulată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului B, a fost admisă dispunând lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul.
În baza acestei sentințe s-a emis decizia primarului general și procesul - verbal de punere în posesie.
În ceea ce privește dovedirea dreptului de proprietate se arată că actul de împărțeală autentificat sub nr.12404/18.04.1935 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr.7690 /18.04.1935 dovedește dreptul de proprietate al autorului lor.
Acest act împreună cu sentința civilă menționată anterior fac pe deplin dovada dreptului de proprietate asupra imobilului.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor se arată că reclamantele - recurente sunt descendenții defuncților care a avut ca descendentă pe, și, astfel cum rezultă din certificatele de moștenitor.
În ceea ce privește identitatea terenului s-a arătat că din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că adresa din - cel M nr.118 este una și aceeași cu - G nr.3 C (fostă- B), sectorul 2.
În cadrul probei cu acte recurentele au depus Cartea de judecată civilă nr.405/29.03.1952 a Judecătoriei Populare 3 B, contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.360 dintre FPS și SC SA, procura judiciară dată de, cea a lui și a lui -, raportul de expertiză efectuat de expertul efectuat în dosarul nr- pentru termenul din 27.06.2006, raportul de expertiză întocmit de expertul în dosarul nr.5502/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 B, precum și cel efectuat de expertul din dosarul nr.6302/2000, memoriu tehnic justificativ pentru acordarea numărului cadastral, raportul de expertiză efectuat de expertul în dosarul nr.14189/2.04.1999 și depus pentru termenul din 2.04.1999, decizia civilă nr.333/ 2003 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a civilă, sentința civilă nr.3/10.01.2003 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, decizia civilă nr.5527/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința civilă nr.1632/ 2000 Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția contencios Administrativ, sentința civilă nr.4334/2001 a Judecătoriei Sectorului 2 B, decizia civilă nr.3506/2001 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, sentința civilă nr.8524/1999 a Judecătoriei Sectorului 2
Analizând primul motiv de recurs Curtea îl consideră nefondat având în vedere următoarele:
Critica referitoare la necompetența materială a judecătoriei dea soluționa cauza, nu este fondată.
Potrivit art.112 pct.3 Cod procedură civilă cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului.
La momentul investirii instanței recurentele - reclamante au apreciat că valoarea imobilului nu depășește suma de 500.000 lei.
De asemenea, Curtea are în vedere și împrejurarea că intimata - pârâtă a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei (fila 138 dosar fond), funcție de valoare, renunțând ulterior la această excepție.
Cu acea ocazie, reclamantele au solicitat respingerea acestei excepții, motivând că valoarea imobilului este de 200.000 lei, astfel cum a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză (fila 143 dosar fond).
Față de dispozițiile art.2 pct.1 lit.b Cod procedură civilă critica este nefondată, judecătoria fiind competentă material, după valoare, să soluționeze ca instanță de fond cauza.
Recursul va fi admis sub aspectul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
Prin actul de împărțeală autentificat de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat sub nr.12404/18.04.1935 și transcris sub nr.7690/18.04.1935 moștenitorii defunctului, respectiv, Al. zisă, și au procedat la împărțeala moștenirii.
Moștenitoarei i-a revenit în proprietate lotul nr.V din proprietatea situată în B,- cu vecinătățile: la răsărit -, la apus - proprietatea și Tozal pe o lățime de 13,45, la miazănoapte - lotul IV pe o lățime de 17, 85.
Acest lot a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în dosarul nr.14189/1998 al Judecătoriei Sectorului 2 B ca parte a terenului care în prezent poartă adresa poștală - G nr.3 B (fostă - nr.3 B), sectorul 2.
Prin sentința civilă nr.8524/11.06.1999 a Judecătoriei Sectorului 2 B s-a admis acțiunea formulată de reclamantele, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului B, pârâtul fiind obligat să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B, - - nr.3B, sectorul 2 - teren în suprafață de 630 mp, învecinat la Nord - cu teren viran, la Sud cu-, la cu- A și-, și la Vest cu- B și-, conform schiței raportului de expertiză întocmit de expertul, schiță care face parte integrantă din hotărâre.
Această hotărâre a devenit definitivă și irevocabilă, fiind și pusă în executare de către Primăria Municipiului B prin emiterea Dispoziției Primarului General nr.1737/22.XI.1999 de restituire a terenului către reclamante și procesul verbal nr.1258/1.02.2000 întocmit de executorii judecătorești de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, reclamantele fiind puse în posesie asupra terenului în suprafață de 630 mp.
Această hotărâre nu este opozabilă intimatei - pârâte SC SA, care l-a rândul său exhibă un titlu de proprietate, în cauza având ca obiect revendicarea prin compararea de titluri, însă unită cu actul de împărțeală autentificat sub nr.12404/1935 constituie titlu de proprietate al recurentelor.
Actul de împărțeală este un act autentic, transcris în registrul de inscripțiuni și transcripțiuni imobiliare, și a produs efecte juridice în ceea ce privește dobândirea proprietății.
În acest sens, Curtea are în vedere că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului prin hotărârea judecătorească "Cartea de judecată civilă" nr.405/29.03.1952 pronunțată de Judecătoria Populară 3 B în dosarul nr.1605/1952, în temeiul Decretului nr.111/1951, fiind preluat de la.
De asemenea, sunt avute în vedere și dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001 care prevede că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În aplicarea prevederilor alin.(1) și în absența unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Cert este că terenul în litigiu a intrat în proprietatea statului, iar în lipsa unor probe contrare, ce cădeau în sarcina intimatei - pârâte, autoarea este prezumată proprietară.
Curtea reține și împrejurarea că sentința civilă nr.8524/1999 a și fost pusă în executare de către organele statului, cel care a preluat imobilul în proprietate, atât prin emiterea dispoziției Primarului General cât și prin procesul - verbal de punere în posesie.
Pe de altă parte, deși hotărârea judecătorească nu cuprinde motivarea pe care se sprijină, privește un imobil trecut în proprietatea statului în perioada 1945 - 1989, iar admiterea acțiunii nu se putea realiza decât în condițiile în care se considera că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a realizat fără titlu valabil, astfel definit prin art.6 din Legea nr.213/1998.
Din această perspectivă, consecința nevalabilității titlului statului este aceea că autoarea reclamantelor nu a pierdut niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului, iar această chestiune de fapt și de drept nu putea fi soluționată decât în contradictoriu cu statul, prin organele sale, aspect care nu poate fi ignorat din punctul de vedere al efectelor juridice ale unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
În ceea ce privește calitatea de moștenitor, Curtea constată că prin hotărârea instanței de fond, excepția lipsei calității procesuale active, motivată de nedovedirea calității de moștenitoare reclamantelor în prezenta cauză, a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că reclamantele se prevalează de sentința civilă nr.8524/11.06.1999 prin care li s-a restituit în proprietate terenul în litigiu și în care au avut calitate de reclamante alături de, precum și faptul că reclamantele și sunt moștenitoarele numitei, în temeiul certificatului de moștenitor nr.39/2007.
Ceea ce s-a avut în vedere la pronunțarea soluției este împrejurarea că numiții, Al., și nu au dovedit calitatea de moștenitori după defunctul.
În cauză, reclamantele formulează acțiunea în calitate de succesoare ale lui, fiică a lui, iar sub acest aspect dovada moștenirii este făcută cu actul de împărțeală autentificat sub nr.12404/1935, prin care i-a revenit lotul V din imobil lăsat moștenire de tatăl său. Ori, obiectul cauzei îl reprezintă revendicarea acestui lot, astfel cum a fost determinat prin rapoartele de expertiză efectuate în prezenta cauză, precum și în litigiile anterioare purtate de părți.
Sub acest aspect este irelevantă împrejurarea că nu s-a dovedit calitatea de moștenitori ai numiților, Al., și, acestora revenindu-le alte loturi din imobilul ce a purtat adresa poștală Șoseaua - cel M nr.118, fost 110.
Cu ocazia rejudecării cauzei, însă, se va analiza calitatea de moștenitoare ale defunctelor, și după defuncta, aspect care nu a fost analizat de nici una dintre instanțe, deși a fost invocat prin întâmpinarea formulată de pârâtă, încă în primă instanță.
Întrucât această chestiune nu a fost repusă în discuție în apel iar Curtea nu a fost investită cu soluționarea acestei și, pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, având în vedere dispozițiile art.296 alin.2 Cod procedură civilă și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, acest aspect va fi lămurit de instanța de fond, cu ocazia rejudecării cauzei.
Astfel fiind, constatând că soluția pronunțată s-a întemeiat pe lipsa titlului de proprietate al autorului reclamantelor ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, respectiv cât de bine sunt caracterizate cele două titluri și care dintre ele este preferabil, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurată în sensul că va admite apelul, va desființa sentința apelată și față de prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentele - reclamante, și, împotriva deciziei civile nr.1398 A/05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SA.
Modifică decizia.
Admite apelul formulat de apelantele - reclamante, și, împotriva sentinței civile nr.7533/05.10.1007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță de fond.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 13.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
./
2 ex./15.05.2009
TB-4 -;
Jud.2 -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
