Uzucapiune. Decizia 644/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1845/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.644
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 3: Doinița
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei având ca obiect soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant, împotriva deciziei civile nr.341 A din 11.03.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
are ca obiect - uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurentului reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.34816 din 13.04.2008 eliberată de baroul București și avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - pârâte, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2006 eliberată de baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 82 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, taxe aferente cererii de repunere pe rol a cauzei, pe care instanța le anulează.
Apărătorul recurentului reclamant depune la dosar chitanța CEC reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 165 lei și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, astfel cum s-a dispus prin rezoluția de primire a dosarului, taxe anulate de instanță.
Curtea acordă cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Apărătorul intimatei pârâte apreciază că cererea este întemeiată, fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, potrivit art.245 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea cererii de repunere pe rol a cauzei, potrivit art.245 pct.1 din Codul d e procedură civilă.
Curtea repune cauza pe rol și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatei pârâte invocă excepția netimbrării recursului, față de împrejurarea că recurentul reclamant avea obligația să achite taxa judiciară de timbru la prima zi de înfățișare și taxa de timbru a fost achitată la termenul de azi după repunerea cauzei pe rol iar partea a fost citată cu această mențiune.
Apărătorul recurentului reclamant solicită respingerea excepției netimbrării recursului, față de împrejurarea la primul termen de judecată părțile au lipsit și cauza a fost suspendată iar la termenul anterior partea a fost reprezentată prin mandatar și nu a fost citată cu mențiunea timbrării.
Consideră că astăzi este prima zi de înfățișare când părțile au fost legal citate pentru a pune concluzii.
Curtea, respinge excepția netimbrării recursului, apreciind că recursul a fost timbrat în termen față de împrejurarea că aceasta este prima zi de înfățișare, potrivit art.134 din Codul d e procedură civilă.
Părțile declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant susținând oral motivele de recurs, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.
Consideră că instanța de fond în mod legal s-a pronunțat asupra uzucapiunii, invocată pe cale de excepție de către pârâtă iar cele reținute de instanța de apel nu corespund adevărului.
Arată că, prin aprecierile făcute de către instanța de apel în sensul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii principale cu încălcarea prevederilor art.85 din Codul d e procedură civilă, instanța a nesocotit principiul disponibilității față de precizarea făcută de pârâtă, privind invocarea pe cale de excepție a uzucapiunii fapt ce nu impunea citarea celorlalte părți cum în mod greșit a reținut instanța de apel.
Celelalte critici privind identificarea terenului în litigiu nu pot fi reținute, având în vedere că la dosar s-a depus un raport de expertiză care identifică terenul, raport ce a fost agreat de ambele părți și omologat de către instanța de fond.
Apărătorul intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Apreciază că hotărârea instanței de apel a fost temeinic motivată și nu au fost respectate principiile fundamentale într-un proces civil întrucât trebuiau citate și celelalte părți, astfel cum în mod corect a reținut instanța de apel.
De asemenea, arată că recurentul nu a menționat faptul că la instanța de apel nu s-a soluționat fondul cauzei.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea introdusă la data de 22.02.2006 și înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul General al Municipiului B prin Primar General pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dreptul de proprietate prin efectul uzucapiunii asupra terenului în suprafață de 280. situat în B, Str. -. - G, Sectorul 1.
Reclamanta a formulat la data de 04.10.2006 cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a pârâților,.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar, pârâtul a solicitat să fie obligată reclamanta să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 300. situată între străzile și Soldat G - precum și la ridicarea construcțiilor efectuate pe acest teren.
Prin încheierea din 15 noiembrie 2006 instanța de fond a disjuns cererea principală care a fost înregistrată sub nr. 38360/299/206, cererea principală fiind suspendată pentru neindicarea domiciliilor părților.
Prin sentința civilă nr. 10500/04.07.2007 Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta pârâtă să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 344 mp. situat în--30 și a respins cererea privind demolarea construcțiilor ca neântemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul terenului mai sus menționat, teren pe care la dobândit prin moștenire legală de la autoarea sa HG, care, la rândul său, l-a dobândit prin actul de partaj 3088/1957 și sentința civilă nr. 1876/1191.
Cu privire la acțiunea principală, s-a reținut că posesia exercitată nu a fost utilă, reclamantul inițiind demersuri pentru recuperarea proprietății sale preluate abuziv.
După obținerea sentinței civile nr. 1876/1991 reclamantul a achitat taxele și impozitele aferente terenului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 341A din 11 martie 2008, Tribunalul București Secția a III a Civilă, a admis apelul formulat de reclamantă pârâtă împotriva acestei sentințe, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Tribunalul a arătat că, prima instanță a fost învestită cu soluționarea a două cereri distincte, acțiunea principală în constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului din litigiu, astfel cum această cerere a fost precizată sub aspectul părților cu care reclamanta înțelege să se judece în contradictoriu, și cererea reconvențională prin care pârâtul reclamant revendică suprafața de teren de 300 mp. situată între străzile și Soldat G -.
Fără a identifica terenurile și o eventuală suprapunere printr-o expertiză topo, prima instanță, învestită în urma disjungerii doar cu soluționarea cererii reconvenționale se pronunță și cu privire la acțiunea principală însă numai în contradictoriu cu nu și cu ceilalți pârâți care nu sunt citați la termenele ce urmează încheierii de disjungere.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă, reclamantul a formulat recurs susținând că, instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia iar hotărârea este cu dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, susține recurentul, cu toate că obligația procedurală a reclamantului este să stabilească cadrul procesual, intimata reclamantă a solicitat să fie introduse în cauză și alte persoane. Pentru neîndeplinirea obligațiilor procedurale, instanța de fond, în mod temeinic și legal, a dispus sancțiunea stabilită de art. 155 indice 1 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că desfășurarea normală a procesului era împiedicată din vina intimatei reclamante pârâte.
Respectând întrutotul normele de procedură instituite de art. 119 din Codul d e procedură civilă, recurentul a formulat cererea reconvențională, cu respectarea dispozițiilor art. 112 din același cod și, astfel, a stabilit cadrul procesual potrivit cu principiul disponibilității, în contradictoriu cu intimata.
Prin hotărârea supusă controlului judiciar, instanța a atribuit un alt înțeles cererii privind uzucapiunea, care a fost corect reținută de către instanța de fond în sensul că intimata, în cadrul cererii reconvenționale, a solicitat, pe cale de excepție, uzucapiunea în contradictoriu cu recurentul și nu pe cale principală cum eronat a reținut instanța de apel.
În acest context, instanța de apel a încălcat principiul disponibilității procesului civil, fiind nesocotite, totodată, dispozițiile art. 112, 109 și ale art. 129 din Codul d e procedură civilă.
Prin aprecierile făcute în sensul că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererii principale, cu încălcarea prevederilor art. 85 din Codul d e procedură civilă, instanța a nesocotit principiul disponibilității față de precizarea făcută de intimată privind invocarea pe cale de excepție a uzucapiunii fapt care nu impunea citarea celorlalte părți cum greșit a reținut instanța de apel.
Nici celelalte critici privind identificarea terenului nu pot fi reținute, dacă se are în vedere faptul că, la dosar, s-a depus un raport de expertiză care identifică terenul raport care a fost agreat de ambele părți din dosar și a fost omologat de către instanța de fond. Soluția dată de instanța de apel este astfel, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din Constituție și ale art. 6 din Convenția Europeană.
Prin cererea depusă la dosar la data de 16.01.2009, intimata a solicitat repunerea pe rol a cauzei, ca urmare a suspendării acesteia la data de 13.10.2008 față de lipsa părților, și a formulat și întâmpinare prin care a susținut că prima instanță a reținut greșit că există autoritate de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 1876 din 07.05.1991 a Judecătoriei Sectorului 1
-se, la prima instanță, pe problematica privind eventuala suprapunere, printr-o expertiză topo, s-a considerat că probatoriul a fost suficient ceea ce poate duce la o sentință greșită.
Instanța de apel nu s-a pronunțat pe primele două motive de apel astfel încât solicitarea recurentului prin motivele de recurs de a soluționa fondul cauzei nu este întemeiată.
În mod greșit, instanța a considerat că statul a preluat în mod abuziv proprietatea reclamantului neexistând nici un titlu cu privire la proprietatea sa, nu s-a efectuat o expertiză de identificare a terenului, lipsurile respectivei sentințe sunt relevate și de imposibilitatea punerii în posesie a reclamantului astfel cum reiese din procesul verbal de punere în posesie emis de către executorul judecătoresc care concluzionează că a făcut o deplasare dar punerea în posesie nu s-a putut face deoarece nu s-a identificat terenul în cauză.
La termenul la care s-a constatat lipsa părților și s-a dispus suspendarea cauzei recurentul era obligat să achite o taxă de timbru ori, în acest sens, neachitarea taxei de timbru se sancționează cu nulitatea recursului întrucât nu se poate trata în mod diferit situația persoanei prezente cu cea care lipsește la termen.
În subsidiar, se solicită admiterea excepției de ordine publică privind uzucapiunea pentru motivele mai sus arătate.
Asupra excepției nulității recursului, susținută prin întâmpinare, Curtea examinând această susținere, în condițiile reglementate prin dispoziția art. 137 din Codul d e procedură civilă, constată ca aceasta este nefondată.
Astfel, prin încheierea de ședință de la data de 13. 10.2008, Curtea a dispus suspendarea judecății recursului pentru lipsa părților iar la data de 16.01.2009, intimata a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei fiind citată, în condițiile prevăzute de dispoziția art. 11 din Legea nr. 146/1997, cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 50% din cuantumul taxei de timbru datorată pentru exercitarea căii de atac.
Recurentul a depus la dosar, la data de 13.04.2009 dovada achitării taxei de timbru stabilită de instanță, respectiv, chitanța CEC Seria - nr. -, astfel că, excepția anulării recursului pentru neplata taxei de timbru este nefondată câtă vreme taxa de timbru aferentă cererii de recurs a fost achitată iar intimata a achitat taxa de timbru aferentă cererii de repunere pe rol.
Pentru a epuiza apărările susținute de intimată prin întâmpinare, Curtea arată că acestea sunt nefondate, și urmează a fi respinse, pentru aceleași argumente pentru care a considerat că recursul este fondat, cu atât mai mult cu cât, intimata aduce critici hotărârii primei instanțe fără a formula recurs.
Examinând cauza, prin prisma criticilor susținute de recurent în memoriul de recurs, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, și, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va soluționa cauza pe fond, neexistând nici un motiv de trimitere spre rejudecare a cauzei de către instanța de apel.
Astfel, așa cum a arătat și recurentul, prin sentința civilă pronunțată la data de 04.07.2007, prima instanță a soluționat cererea reconvențională disjunsă din dosarul cu nr-, formându-se astfel dosarul cu nr-, dosar în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 10500 la data menționată de către Judecătoria Sectorului 1.
Cererea principală a rămas, de altfel, suspendată în temeiul dispozițiilor art. 155 indice 1 din Codul d e procedură civilă, astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la data de 15.11.2006 pronunțată în dosarul cu nr-.
Instanța de apel s-a aflat în eroare atunci când a reținut că prima instanță s-ar fi pronunțat, prin sentința apelată și asupra acțiunii principale, cât si asupra faptului că, în aceste condiții ar fi fost nesocotit principiul disponibilității procesului civil.
Tocmai în considerarea acestuia, precum și a dispozițiilor art. 112, 115 și ale art. 129 din Codul d e procedură civilă, prima instanță a reținut corect că, intimata pârâtă reclamantă a susținut excepția uzucapiunii, în apărarea sa față de cererea reconvențională pe care o promovase pârâtul reclamant și pe care o avea de soluționat, iar nu pe calea acțiunii principale, așa cum arată tribunalul care trimite, pentru acest motiv, cauza primei instanțe în vederea citării pârâților din acțiunea principală.
Acest argument rezultă și din încheierea de ședință de la data de 16 mai 2007, termen de judecată la care, pârâta, fiind reprezentată de apărător, arată, la solicitarea instanței, că solicitarea referitoare la constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra terenului din litigiu este formulată ca o excepție iar nu ca un capăt distinct de cerere.
Această hotărâre beneficiază de autoritate de lucru judecat nefiind atacată de vreuna din părți.
Greșită este și soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare cu argumentul că instanța de apel urmează să administreze proba cu expertiză tehnică deoarece, așa cum rezultă din hotărârea primei instanțe, părțile nu au contestat expertiza extrajudiciară efectuată de expertul, și care avut ca obiectiv tocmai identificare terenului din litigiu, astfel că, soluția de trimitere a cauzei pentru rejudecare pentru acest motiv reprezintă o ignorare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului c referire la termenul rezonabil al procedurii judiciare.
Sentința civilă nr. 1876/1991 a Judecătoriei Sectorului 1 Baf ost avută în vedere de prima instanță tocmai atunci când a procedat la examinarea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 1837 și urm. din Codul civil pentru soluționarea excepției prescripției achizitive, invocată în condițiile art. 1841-1842 din Codul civil, iar nu ca o excepție a autorității lucrului judecat, astfel că, în mod corect a reținut că, prin acea sentință se dovedește faptul că lipsește unul din elementele prevăzute de lege pentru a interveni această excepție, respectiv faptul că proprietarul nu s-a delăsat de bunul său.
Mai mult, această sentință, aspectele de fapt și de drept reținute de instanță, nu mai pot fi repuse în discuție de către prezentele instanțe, așa cum solicită intima prin întâmpinare și motivele de apel, deoarece se aduce atingere principiului stabilității circuitului juridic civil și autorității lucrului judecat.
Văzând și dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 341 din 11.03.2008 de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosarul cu nr- în contradictoriu cu pârâta .
Modifică decizia civilă recurată în sensul că,
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 10500/04.07.2007 pronunțată în același dosar de Judecătoria Sectorului 1 în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă intimata la 165,00 lei cheltuieli de judecată către recurent.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Ex. 2/07.05.2009
Tribunalul București Secția a III a Civilă
Jud.
Jud. Sect.1 B Jud.
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea, Doinița
