Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 658
Ședința publică din data de 2 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanții și, domiciliați în B,-, județul B împotriva deciziei civile nr. 209 pronunțată la data de 11 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B,-, jud.B și intimații-pârâți, domiciliați în B,-, jud.B și Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B, cu sediul în B-dul -, nr.48, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți asistat, reprezentat de avocat din Baroul Buzău și intimații-pârâți asistat și reprezentată de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimata-reclamantă și intimatul-pârât Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară
Procedura legal îndeplinită.
Recursul timbrat cu 10.00 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanței nr. -/2009 și cu 0,50 lei conform timbrului judiciar ce a fost anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus întâmpinare din partea intimaților-pârâți și.
Se înmânează copie de pe întâmpinare apărătorului recurenților.
Avocat pentru intimații-pârâți având cuvântul precizează că timbrajul nu este corespunzător.
Avocat având cuvântul pentru recurenți consideră că timbrajul este suficient având în vedere că nu se intră pe fond.
Curtea, apreciază timbrajul ca fiind corespunzător, dat fiind faptul că recursul vizează soluționarea cauzei pe excepție și pune în discuția părților excepția inadmisibilității recursului invocată prin întâmpinare.
Avocat pentru intimații-pârâți susține excepția inadmisibilității recursului, învederând că părțile adverse și-au valorificat calea de atac declarând recurs care a fost legal soluționat de către Tribunalul Buzău.
De asemenea, susține că cererea cu care au investit instanța de fond a avut drept capăt principal de cerere, revendicare, sub un miliard de lei vechi, aceste acțiuni nefiind supuse apelului.
Solicită respingerea recursul ca inadmisibil.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenți învederează instanței că pe lângă capătul de cerere, revendicare, mai sunt și alte capete de cerere,grănițuire, și,obligația de a face, Ori în aceste condiții, tribunalul a greșit calea de atac și a judecat ca recurs soluția dată în apel, nefiind vorba de nicio inadmisibilitate.
Solicită în conformitate cu art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă, admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Buzău, ca instanță de apel.
Avocat pentru intimații-pârâți având cuvântul invocă și excepția tardivității recursului conform art. 723 Cod pr.civilă având în vedere că recursul a fost formulat la mai mult de 4 luni de la redactarea hotărârii atacate.
Pe fond, solicită respingerea recursului.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurenți consideră că recursul este în termen, decizia nefiind comunicată.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții -a, -, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța pârâții - și - să fie obligați să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 19,19 mp, delimitată de punctele 1 -14 din schița atașată cererii de chemare în judecată, să dispună grănițuirea proprietăților învecinate ale părților, să oblige pârâții - și - să-și refacă acoperișul imobilului amplasat în spatele casei reclamanților și să monteze jgheaburi, astfel încât apa de ploaie să fie dirijată pe terenul acestora, sub sancțiunea unor daune în cuantum de 200 lei pe zi până la efectuarea lucrărilor.
Au solicitat de asemenea, rectificarea cărții funciare a pârâților, în sensul scoaterii din cuprinsul acesteia a suprafeței de 18,29 mp, ce face obiectul material al litigiului, cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanții au arătat că dețin în indiviziune imobilul situat în B,-, pe care l-au dobândit conform contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub numerele 3244/24.09.1966, 5332/30.12.1986 de către fostul notariat de Stat Județean
Imobilul este compus dintr-o casă de locuit și teren aferent în suprafață de 917,45 mp cu următoarele dimensiuni și vecinătăți: Nord -pârâții pe o lungime de 53 ml, Sud - pe o lungime de 59 ml, - pe o lungime de 15,7 ml, Vest -strada - pe o lungime de 15,40 ml.
Au mai arătat că în anul 2007 au întocmit documentația tehnică pentru intabularea dreptului de proprietate în cartea funciară și cu acest prilej au constatat că pârâții le-au ocupat suprafața de 18,29 mp.
Acest teren este identificat prin schița anexată cererii de chemare în judecată.
De asemenea, s-a arătat că apele de pe acoperișul casei pârâților se scurg pe terenul reclamanților, deteriorându-le peretele și fundația casei și au solicitat ca pârâții să -și refacă acoperișul și să amplaseze jgheaburile astfel încât apa de ploaie să fie colectată și dirijată pe terenul lor.
În baza art. 35 al. 1 din Legea nr. 7/1996 au solicitat rectificarea cărții funciare a pârâților în sensul excluderii din cuprinsul acesteia a terenului în suprafață de 18,29 mp, ce pretind că le aparține.
În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 480 și 615 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4583/15.09.2008 Judecătoria Buzăua admis în parte cererea principală formulată de reclamanții -pârâți R, și în contradictoriu cu pârâții -reclamanți și; a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții -reclamanți și; stabilit linia de hotar dintre proprietățile învecinate ale părților pe aliniamentul B-G-E din schița aferentă raportului de expertiză întocmit de expert; a obligat reclamanții pârâți să contribuie în mod egal, alături de pârâții -reclamanți la edificarea gardului despărțitor, pe aliniamentul anterior menționat. În caz contrar, autorizează pârâții -reclamanți să efectueze lucrarea pe cheltuiala reclamanților -pârâți; a obligat pârâții -reclamanți să monteze jgheaburi la burlanele casei acestora, astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul lor și a respins restul pretențiilor formulate de pârâți.
Pentru a hotărî astfel instanța fondului a reținut faptul că părțile dețin imobile învecinate în municipiul B, strada -.
Imobilul reclamanților pârâți, din strada - -. 77 este compus din casă de locuit cu teren aferent și a fost dobândit potrivit contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub numerele 3244/24.09.1966, respectiv 5332/30.12.1982.
Potrivit acestor acte, reclamanții pârâți au dobândit în proprietate teren în suprafață de 917,45 mp, însă așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, aceștia ocupă de fapt suprafața de 957 mp.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 586/1959, bunica pârâtului, respectiv mama pârâtei, a cumpărat casa de locuit din strada - -. 75, cu suprafața de 987,42 mp teren aferent.
Din conținutul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că reclamanții pârâți stăpânesc în prezent doar suprafața de 984 mp.
Cum aceștia posedă o suprafață mai mică decât cea menționată în actele lor de proprietate, instanța fondului a apreciat cererea privind revendicarea suprafeței de 18,29 mp ca neîntemeiată.
Reclamanții pârâți nu au dovedit, în condițiile art. 1169 Cod civil, faptul că pârâții reclamanți le ocupă vreo suprafață de teren, modul în care aceștia au cotropit terenul și nici data până la care ei ar fi deținut în proprietate și posesie terenul respectiv.
Față de această situație, instanța fondului admis în parte atât cererea principală, cât și pe cea reconvențională și în baza art. 480 cod civil a respins cererea privind revendicarea suprafeței de 18,29 mp.
În ceea ce privește solicitarea parților referitoare la grănițuire, instanța de fond a reținut următoarele:
constituie o operațiune de determinare, prin semne exterioare și vizibile ale liniei de hotar, care trebuie să separeu două proprietăți vecine, cât și în situația în care există semne exterioare de delimitare între proprietățile limitrofe, dar acestea sunt controversate.
În speță, așa cum a constatat instanța cu prilejul efectuării cercetării locale, există semne ale liniei de hotar și anume stâlpul din strada - și stâlpul opus, ce delimitează grădina pârâților reclamanți, dinspre "S G".
Expertul, după măsurarea terenurilor, potrivit actelor de proprietate ale părților, a stabilit limita de hotar ca fiind linia dreaptă cuprinsă între aceste semne.
Dacă linia de hotar ar fi fost stabilită la 8 cm dincolo de stâlpul de beton din strada -, așa cum a susținut reclamantul pârât cu prilejul cercetării locale, acesta ar ocupa o porțiune din terenul pârâților reclamanți, care în prezent stăpânesc o suprafață mai mică decât în actele lor de proprietate.
În atare condiții, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile situate pe strada -, municipiul B, numerele 75 și 77, pe aliniamentul B-G-E din schița aferentă raportului de expertiză întocmit de expert.
Potrivit art. 584 Cod civil "orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile de grănițuire se vor face pe J".
Față de aceste dispoziții legale au fost obligați reclamanții pârâți să contribuie în mod egal, alături de pârâții reclamanți la edificarea gardului despărțitor, pe aliniamentul anterior menționat.
În caz contrar, urmând ca pârâții reclamanți să fie autorizați să efectueze lucrarea pe cheltuiala reclamanților pârâți.
Totodată pârâții reclamanți au fost obligați să monteze jgheaburi la burlanele din spatele casei acestora, astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul lor.
Cu prilejul cercetării locale, instanța a constatat că pe peretele din spatele casei pârâților -reclamanți - și - se află montate burlane, iar apa colectată de acestea se scurge pe terenul dintre cele două imobile, inclusiv pe terenul reclamanților pârâți, putând afecta casa de locuit a acestora.
S-a apreciat că este prematură cererea reclamanților pârâți de a se dispune obligarea pârâților reclamanți la plata unor amenzi civile în sumă de 200 lei pe zi până la montarea jgheaburilor.
Amenzile civile și daunele cominatorii, reprezintă mijloace juridice puse de lege la îndemâna creditorului pentru a-l constrânge pe debitor să execute în natură obligațiile de a face și a nu face, iar pârâți reclamanți pot executa de bună voie obligația stabilită de instanța în sarcina lor.
Reclamanții pârâți au montat jgheaburi la burlanele amplasate pe casa lor de locuit, care conduc apele pluviale pe terenul proprietatea acestora, astfel că instanța va respinge ca neîntemeiat petitul din cererea reconvențională prin care se solicita obligarea acestora la desființarea sau mutarea burlanului de aducțiune a apelor pluviale și la plata unei amenzi civile în sumă de 50 lei pe zi până la efectuarea lucrării.
Cum pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate în parte și cum fiecare a efectuat cheltuieli în proces, în baza art. 276 Cod procedură civilă va compensa cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții care au criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că: instanța de fond nu a motivat corespunzător hotărârea în ceea ce privește obligarea pârâților de a monta jgheaburi la burlanele din spatele casei lor, în condițiile în care din probele administrate în cauză a rezultat că apa se scurge pe terenul lor; nu a fost motivat corespunzător respingerea capătului de cerere prin care au solicitat obligarea pârâților de a desființa sau de a muta burlanul de aducțiune a apelor pluviale; instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al aceluia.
Împotriva sentinței au declarat recurs și reclamanții, care au criticat soluția instanței de fond, deoarece: schița lucrării nu a fost întocmită riguros cu ajutorul unei stații topografice ci s-a procedat la efectuarea unor măsurători aproximative cu rulete pe perimetrul celor 2 proprietăți. În acest caz era practic imposibil de stabilit cu ruleta hotarul corect între cele 2 proprietăți; au criticat raportul de expertiză prin prisma faptului că expertul încearcă să explice că nu poate fi vorba de cotropire deoarece suprafața proprietății recurenților este mai mare decât cea din act.
Recurenții au depus, în termen legal întâmpinări în dosar.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 209 din 11 martie 2009 respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanții și, precum și recursul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr. 4583 din 15.09.2008 pronunțată de Judecătoria Buzău.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că instanța de fond a administrat un probatoriu complex format din depoziții de martori, expertiză cadastrală și cercetare la fața locului, analizând pretențiile fiecărei părți.
De asemeni, raportul de expertiză este bine documentat, ținând cont de actele de proprietate deținute de părți și situația concretă din teren.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și sub aspectul calificării căii de atac susținând că în mod greșit Tribunalul a calificat calea de atac exercitată de reclamanți ca fiind recurs și nu apel, în condițiile în care nu sunt incidente disp. art. 282 (1) Cod pr.civilă întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect revendicare, grănițuire, obligație de a face, plata de daune cominatorii, rectificare de carte funciară.
Recurenții susțin că tribunalul trebuia să aibă în vedere disp. art. 282 Cod pr.civilă, să califice calea de atac ca fiind apel și să procedeze la judecarea acestuia cu consecința pronunțării unei decizii care să poată fi atacată cu recurs.
Neprocedând astfel, tribunalul a nesocotit dispozițiile imperative ale art.282 Cod pr.civilă și ale art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară privându-i pe reclamanți de ambele căi de atac, motiv pentru care se impune în baza art. 304 pct. 5 Cod pr.civilă admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului Buzău și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recurenții formulează critică asupra sentinței apelate constând în aceea că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile la raportul de expertiză, formulate de reclamanți, obiecțiuni prin care au învederat deficiențele majore ale expertizei constând în aceea că schița anexă a lucrării nu a fost întocmită riguros cu ajutorul unei stații topografice, ci s-a procedat la efectuarea unor măsurători aproximative cu ruleta pe perimetrul celor două proprietăți, și că expertul încearcă să explice în mod greșit că nu poate fi vorba de o cotropire întrucât suprafața terenului reclamanților ar fi mai mare decât cea din act, ba mai mult se încearcă inducerea ideii că reclamanții ar fi cei care au cotropit proprietatea pârâților.
Intimații-pârâți prin întâmpinare au invocat excepția inadmisibilității recursului, susținând că recurenții și-au valorificat calea de atac legală care se putea exercita împotriva hotărârii instanței de fond, declarând recurs care a fost legal soluționat de câtre Tribunalul Buzău, iar acum au formulat recurs împotriva unei hotărâri pronunțate în recurs, situație inadmisibilă.
Intimații au mai invocat și excepția tardivității recursului arătând că a fost formulat la data de 21.08.2009, la mai mult de 4 luni de la redactarea hotărârii atacate, hotărâre care fiind pronunțată în recurs nu se comunică, însă au calculat termenul de la momentul redactării când părțile puteau lua cunoștință de această hotărâre.
Curtea, în temeiul disp. art. 137 Cod pr.civilă, analizând excepțiile invocate de intimați, constată că sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse deoarece:
Cu privire la excepția inadmisibilității recursului.
Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Calificarea greșită de către instanță a căii de atac și, pe cale de consecință, pronunțarea unei hotărâri judecătorești corespunzătoare acestei calificări, nu poate avea drept consecință înlăturarea dreptului părții de a exercita toate mijloacele procesuale stabilite de lege pentru a obține protecția dreptului său cu respectarea normelor de procedură specifice fiecărei căi de atac.
Această măsură se impune, fiind contrar principiului legalității și scopului urmărit prin promovarea căii de atac, a se menține o hotărâre pronunțată cu încălcarea normelor imperative de organizare judiciară, referitoare la compunerea completelor de judecată și a celor procedurale privitoare la competența instanței de judecată, fiind incident motivul de casare prevăzut de disp. art. 304 pct. 1 Cod pr.civilă.
Soluția inadmisibilității recursului nu întrunește exigențele impuse de art. 6 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului, referitor la garanțiile unui proces echitabil.
Instanța europeană a decis în mod constant că limitările dreptului de acces la un tribunal - componentă a garanțiilor menționate - cuprinse în marja de apreciere lăsată de prevederile convenției și de jurisprudența organelor sale la dispoziția statelor cuprinde și condițiile în care poate fi atacată o hotărâre a unei instanțe de fond.
In măsura în care neîndeplinirea unei asemenea condiții nu se datorează culpei titularului exercițiului căii de atac, el nu poate fi decăzut din posibilitatea de aop une în realizare.
De asemenea, deși art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană nu obligă statele ca, în materie extrapenală, să asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, dacă asemenea jurisdicții există, garanțiile instituite de acest text trebuie respectate, în vederea respectării dreptului de acces efectiv la un tribunal.
Se mai poate reține pe de altă parte că soluția contrară în considerarea recursului ca inadmisibil, ar însemna și crearea unui regim discriminatoriu între partea care beneficiază de trei grade de jurisdicție în cauze similare și cea care, în urma calificării greșite a căii de atac, beneficiază doar de două grade, fiind lipsită nejustificat de orice posibilitate de a critica măsura calificării.
Cu privire la excepția tardivității recursului.
Potrivit art. 301 Cod pr.civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Cum decizia atacată nu a fost comunicată, fiind irevocabilă-pronunțată de tribunal în recurs, nu există momentul de la care ar fi trebuit să curgă termenul pentru exercitarea prezentului recurs.
Pe de altă parte, cum legea nu prevede și un alt moment decât cel al comunicării, de la care curge termenul de recurs, respectiv momentul redactării deciziei invocat de intimați, nu se poate calcula termenul de 15 zile de la data redactării hotărârii motiv pentru care nu poate fi considerat prezentul recurs ca tardiv formulat.
Analizându-se prezentul recurs se constată că este fondat și urmează a fi admis deoarece:
Recurenții-reclamanți au investit instanța de fond cu o acțiune având mai multe capete de cerere respectiv obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 18,29.; grănițuirea celor două proprietăți învecinate; obligarea pârâților să-și facă acoperișul și jgheaburile imobilului amplasat în spatele casei reclamanților, astfel încât apa de ploaie să fie dirijată pe terenul proprietatea pârâților; obligarea pârâților la plata unei sume în cuantum de 200 lei pe zi până la efectuarea reparațiilor acoperișului și jgheaburilor și rectificarea cărții funciare a pârâților în sensul scoaterii din cuprinsul acesteia a suprafeței de 18.29. intabulată în mod greșit de către aceștia.
Totodată, pârâții au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat să se dispună grănițuirea proprietăților învecinate, reclamanții să contribuie în cuantum egal, după obiceiul locului, la cheltuielile de edificare a gardului iar în caz de refuz să fie autorizați pârâții să efectueze lucrarea pe cheltuiala reclamanților.
Au mai solicitat ca reclamanții să desființeze sau să mute burlanul de adopție a apelor pluviale, colectate de pe acoperișul casei acestora, astfel încât apa să se scurgă pe proprietatea lor sau în canalul colector, aflat pe strada -, în caz contrar să fie obligați la plata unei amenzi civile în cuantum de 50 lei pe zi până la efectuarea lucrării.
Hotărârea instanței de fond prin care s-a admis în parte cererea principală și cererea reconvențională stabilind linia de hotar dintre proprietățile învecinate ale părților pe aliniamentul din schița aferentă raportului de expertiză întocmit de expert, au fost obligați reclamanții pârâți să contribuie în mod egal alături de pârâții reclamanți la edificarea gardului despărțitor iar pârâții reclamanți au fost obligați să monteze jgheaburi la burlanele din spatele casei acestora, astfel încât apa de ploaie să se scurgă pe terenul lor, fiind respinse restul pretențiilor formulate de părți, a fost atacată de ambele părți, iar Tribunalul Buzău în ședința publică din 11 martie 2009, calificat calea de atac ca fiind recursul, raportat la obiectul cererii pronunțând o decizie irevocabilă.
Curtea, constată că în mod greșit tribunalul a calificat calea de atac exercitată de părți ca fiind recurs întrucât nu sunt incidente în speță disp. art. 2821(1) Cod pr.civilă.
Atât cererea principală cât și cererea reconvențională au capete de cerere neevaluabile în bani, caz în care sunt aplicabile disp. art. 282 (1) Cod pr.civilă calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond fiind apelul și nu recursul.
Prin decizia pronunțată de tribunal, recurenții au fost privați de exercitarea căii de atac a apelului, fiind încălcat principiul legalității și contrar scopului urmărit prin promovarea căii de atac, motiv pentru care se impune în temeiul disp. art. 312 al. 1 și 5 Cod pr.civilă, casarea deciziei și trimiterea la același tribunal pentru soluționarea apelului.
Celelalte aspecte invocate de recurenți privesc fondul cauzei și urmează a fi avute în vedere de tribunal cu ocazia rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului și excepția tardivității recursului, invocate de intimații-pârâți și.
Admite recursul formulat de reclamanții și, domiciliați în B,-, județul B împotriva deciziei civile nr. 209 pronunțată la data de 11 martie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în B,-, jud.B și intimații-pârâți, domiciliați în B,-, jud.B și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B, cu sediul în B-dul -, nr.48, județul B și în consecință:
Casează decizia sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal, pentru soluționarea apelului declarat de reclamanții și.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
C - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Tehnored.Gh.N/CO
9 ex./13.10.2009
f- Judec.
a- Trib.
a
G
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Gherghina Niculae Violeta Stanciu
