Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 690/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 690
Ședința publică de la 09 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții și împotriva deciziei civile nr. 72 din 3 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, intimat, intimat -, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns recurenții reclamanți și, procurator pentru intimatul pârât reprezentat de avocat -. care substituie pe avocat, intimata pârâtă reprezentată de același avocat, lipsind intimata pârâtă -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurenții reclamanți și, având pe rând cuvântul, solicită admiterea recursului conform motivelor scrise, cu cheltuieli de judecată.
Avocat -., pentru intimații pârâți și, pune concluzii de respingere a recursului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Tg-J, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții, reprezentat legal de -, - și, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța aceștia să fie obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1451 mp, să-și mute gardul între cele două proprietăți pe partea dinspre nord și să se dispună grănițuirea celor două proprietăți.
Au solicitat de asemenea, să fie obligați pârâții să-și retragă construcțiile anexe spre interiorul proprietății lor la limita legală față de linia de hotar, să-și schimbe acoperișul acestor construcții și de la casa de locuit, sau să fie obligați să monteze burlane și parazăpezi pe acoperiș, astfel încât apele pluviale să fie orientate pe terenul proprietatea pârâților, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanți au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 358/18.01.2002 și intabulat în cartea funciară a localității cu nr. cadastral 408/2002, aceștia au cumpărat de la numitul -. un teren situat în tarlaua 46, parcela 1758 și parcela 1759 din intravilanul comunei, sat, jud., în suprafață totală de 1451 mp, împreună cu casa de locuit și anexele, având lățimea de 31,55 la nord și 24 la sud și că pentru acest teren reclamanților li s-a eliberat titlul de proprietate nr.-/2006.
S-a menționat că pârâtei i s-a eliberat adeverința de proprietate nr. 2062/1997 și procesul verbal de punere în posesie din 29.09.1997, pentru suprafața totală de 519 mp.
În baza acestei adeverințe și a procesului verbal de punere în posesie din data de 29.09.1997 pârâta a înstrăinat nepotului său ( minor), reprezentat legal de către mama acestuia - pârâta - suprafața de 519 mp. împreună cu casa de locuit compusă din 2 camere și anexe prin contractul de donație 1045/2000, încheiat de BNP.
Prin decizia civilă 623/A/20.10.2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1178/CIV/2004 s-a admis în parte apelul reclamanților, fiind anulat parțial titlul de proprietate eliberat pârâtului minor pentru suprafața de 52 mp, rămânându-i acestuia suprafața de teren de 519 mp. în configurația dată prin schița din procesul verbal de punere în posesie, respectiv cu lățimea la stradă de 10.
Reclamanții au mai arătat că, după soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei privind nulitatea titlului de proprietate, reprezentanții Comisiei Locale de Fond Funciar s-au deplasat la fața locului și au bornat cu Ť. atât proprietatea reclamanților, cât și a pârâților, conform schițelor din procesele verbale de punere în posesie, încheind procesul verbal din data de 02.02.2006.
Că, deși s-au făcut aceste demersuri, pârâții folosesc o suprafață mai mare decât 519 mp, ceea ce a determinat pe reclamanți să solicite instanței să stabilească linia de hotar dintre cele două proprietăți cu respectarea suprafeței totale de 1451 mp pentru reclamanți.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.480, 482, 1003, 584, 1073-1077 cod civil și art.274 Cod pr. civilă.
Pârâții au formulat întâmpinare, arătând că nu sunt de acord cu cererea reclamanților și că de peste 35 ani gardul dintre cele două proprietăți a avut același amplasament și nu au avut conflicte cu proprietarii ce au înstrăinat reclamanților.
Prin sentința civilă nr.5709 din 13.09.2007 Judecătoria Tg. Jaa dmis acțiunea și a stabilit linia de hotar între proprietățile părților, ca o paralelă trasată la 10. față de latura vestică - vecinătatea cu a pârâților (linia A - B din raportul de expertiză întocmit de expert în dosar nr-).
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate reclamanților terenul cu lungimea de 52,28. și lățimea de 0,75. învecinat la nord cu DN 67, la sud -, - rest proprietate reclamanți și vest - proprietate pârâți.
Au mai fost obligați pârâții să mute gardul pe porțiunea dinspre nord între cele două proprietăți conform liniei de hotar, să-și retragă construcțiile anexe spre interiorul proprietății lor și să monteze jgheaburi și parazăpezi la acoperișul anexelor și al casei de locuit, iar în caz de refuz, au fost abilitați reclamanții să execute lucrările pe cheltuiala pârâților.
Au fost obligați pârâții în solidar la 1023 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 358/2002, reclamanții au cumpărat de la numitul suprafața de 1451 mp. teren situat în intravilanul comunei, sat, jud. G, tarlaua 46 cu nr. cadastral 408, împreună cu o casă compusă din 4 camere și hol, construită din lemn și cărămidă, acoperită cu țiglă și o casă compusă din 2 camere, construită din lemn, acoperită cu șiță și șopron construit din lemn, acoperit cu țiglă și plăci din azbociment.
Ulterior, celor doi reclamanți le-a fost eliberat titlul de proprietate nr. -/2006 pentru suprafața de teren de 1451 mp ( fila 19 la dosar).
Că, pârâta a donat nepotului său -pârâtul terenul în suprafață de 519 mp situat în intravilanul comunei, sat, jud. G, împreună cu o casă cu 2 camere și dependințe, o bucătărie, 2 holuri închise, o construită din cărămidă și acoperită cu țiglă și anexe - bucătărie de vară construită din cărămidă și acoperită cu plăci de azbociment -, prin actul de donație autentificat sub nr. 1045/2000 de BNP.
S-a mai reținut că ulterior, pârâtului i s-a eliberat titlul de proprietate nr.-/15.10.2002 în care, față de suprafața donată de către pârâta, i s-a constituit dreptul de proprietate și pentru un surplus de 52 mp de teren, pentru care reclamanții și Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 au solicitat anularea parțială a acestui titlu.
Prin decizia civilă 623/A/20.10.2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 1178/CIV/2004, s-a admis în parte apelul reclamanților, fiind anulat parțial titlul de proprietate eliberat pârâtului minor pentru suprafața de 52 mp, rămânându-i acestuia suprafața de teren de 519 mp în configurația dată prin schița din procesul verbal de punere în posesie, respectiv cu lățimea la stradă de 10.
S-a reținut că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, pârâții ocupă o de teren lată de 0,75, învecinată la N-DN 67, la -, la E-rest proprietate reclamanți, V-rest proprietate pârâți, cu lungimea de 52,28.și că streașina casei pârâților se află pe terenul reclamanților, la fel ca și anexele, iar apele de pe acoperișurile construcțiilor pârâților se scurg pe terenul reclamanților, astfel că pârâții, conform art.615 civ. trebuie să își monteze jgheaburi și parazăpezi la acoperișul anexelor și al casei de locuit, iar în caz de refuz,au fost abilitați reclamanții să execute lucrările pe cheltuiala pârâților.
Întrucât o parte din anexele pârâților se află pe terenul reclamanților, s-a dispus ca pârâții să-și retragă construcțiile anexe spre interiorul proprietății lor, față de linia de hotar stabilită de instanță.
Instanța a constatat întemeiată și cererea pentru stabilirea liniei de hotar și a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, conform concluziilor raportului de expertiză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale și nu a luat în considerare faptul că reclamanții și-au diminuat proprietatea cumpărată în anul 2002 cu lățimea de 1. pe lungimea proprietății, dar nu și pe partea cu drumul comunal.
Că nu s-a luat în considerare raportul de expertiză întocmit în dosarul nr.235/2004 conform căruia, reclamanții dețin o suprafață mai mare decât cea cumpărată, nu s-a ținut cont de faptul că aceștia au mutat amplasamentul gardului dintre proprietățile părților și din drumul comunal spre proprietatea lor, ocupând astfel teren din domeniul public.
Nu s-a ținut cont de planul de situație întocmit de Primăria la 29.07.2002, după ce și-a înstrăinat proprietatea și în raport de care se putea stabili amplasamentul gardului reclamanților.
Prin decizia civilă nr.72 din 03 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis apelul declarat de apelanta reclamantă, a fost desființată sentința și trimisă cauza pentru rejudecare la aceeași instanță, cu privire la cererea reconvențională formulată de reclamantă.
Au fost menținute dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea principală, față de pârâții și -, respingându-se acțiunea pentru grănițuire și obligație de a face față de.
S-a reținut că apelanta reclamantă, împreună cu pârâtul au formulat cerere reconvențională depusă la fila 91 din dosarul primei instanțe, prin care au solicitat ca pârâții să fie obligați să-și retragă streașina casei cu un rând de Ť. să-și monteze burlane și parazăpezi și să-și mute gardul pe latura de vest a imobilului pe vechiul amplasament, conform schiței cadastrale de la data cumpărării, iar linia de hotar să se stabilească între părți, în raport de limitele proprietății cumpărate și să se aibă în vedere stâlpul montat de fiecare dintre părți privind delimitarea terenului.
Prima instanță nu a observat cererea reconvențională, nu a pus-o în discuția părților și nu s-a pronunțat asupra ei, încălcând astfel dispozițiile art.129 Cod pr. civilă.
Pe de altă parte, apelanta pârâtă nu mai este proprietara terenului ce se învecinează cu reclamanții, ca urmare a contractului de donație încheiat de aceasta pârâtului, astfel că în mod greșit instanța a admis acțiunea în grănițuire și obligație de a face și împotriva sa, atâta timp cât dispozițiile art.584 și 615 Cod pr. civilă privesc numai pe proprietari învecinați, nu și pe cei care locuiesc cu aceștia, apelanta locuind împreună cu pârâtul și reprezentantul legal al acestuia, -.
Este fondată însă hotărârea în ce privește capătul de cerere în revendicare pentru terenul ocupat de pârâți, deoarece apelanta pârâtă folosește acest teren împreună cu familia.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6 - 9 Cod pr. civilă, art. 312 alin. 2, 3 și 5 Cod pr. civilă și dispozițiile art. 129 alin. 1 - 6 Cod pr. civilă.
Au susținut că apelul declarat de pârâtul a fost tardiv introdus, astfel încât, soluția legală era aceea de respingere a acestui apel.
Că, singura care a declarat apel în termenul prevăzut de lege a fost pârâta, astfel că tribunalul a fost investit numai cu judecata acestui apel.
Cu privire la apelul declarat de pârâta, recurenți au arătat că acesta trebuia respins pentru lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes, având în vedere faptul că pârâta nu mai este proprietara ternului ce se învecinează cu terenul proprietatea reclamanților.
Recurenții reclamanți au mai susținut că soluția Tribunalului Gorj, prin care s-a respins acțiunea în obligație de a face față de pârâta, este nelegală, având în vedere faptul că pârâta folosește împreună cu familia - și terenul în litigiu.
Decizia Tribunalului Gorj a fost criticată de recurenți și cu privire la modalitatea de soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată,susținându-se că pârâta și pârâtul trebuiau obligați, în solidar, la suportarea cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că soluția adoptată de Tribunalul Gorj, cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta, a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul citat prevede expres și limitativ două situații în care instanța de apel poate desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, nici una dintre ele nefiind incidentă în cauză.
Astfel, Curtea constată că în speță prima instanță a făcut o cercetare a fondului cauzei, examinând susținerile părților în raport de materialul probator administrat în cauză și dispozițiile art.480, 584 și 615 Cod civil.
Din considerentele sentinței instanței de fond, rezultă cu certitudine că judecătoria a făcut trimitere la înscrisurile de care s-au prevalat toate părțile implicate în proces, examinând pe rând susținerile formulate de acestea, pentru ca în final, să se pronunțe asupra cererii în revendicare, grănițuire și obligație de a face, formulată de reclamanții și.
Prin urmare, în cauză nu se regăsește prima ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă.
Curtea constată de asemenea, că soluția pronunțată de prima instanță s-a făcut în condiții de procedură completă cu părțile implicate în proces, astfel încât, nici cea de-a doua ipoteză prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă nu este incidentă în cauză.
Faptul că în cauză s-a formulat cerere reconvențională de către pârâta, iar judecătoria nu s-a pronunțat expres în dispozitiv cu privire la această cerere, nu atrage în mod automat aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, o astfel de împrejurare putând constitui, eventual, motiv de anulare a hotărârii primei instanțe în vederea reținerii procesului spre rejudecare, așa cum prevede expres art. 297 alin. 2 Cod pr. civilă.
Așadar, Tribunalul Gorja făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă și prin urmare, în mod greșit a admis apelul pârâtei și a desființat sentința primei instanțe cu trimitere spre rejudecare în ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Mai mult, soluția tribunalului este greșită, deoarece acțiunea principală, cât și cererea reconvențională privesc pretențiile reciproce ale părților cu privire la terenul revendicat, hotarul despărțitor dintre proprietăți, dar și pretențiile pentru obligația de a face, astfel încât pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice, acestea trebuie soluționate prin aceeași hotărâre.
O astfel de soluție se impune nu numai pentru aplicarea în mod unitar a dispozițiilor legale din dreptul intern, dar și pentru respectarea dreptului părților la un proces echitabil, așa cum prevede art. 6 alin. 1 din CEDO.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamanții și este întemeiat și în baza art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, urmează a fi admis.
Va fi casată decizia Tribunalului Gorj, urmând a se trimite cauza pentru rejudecare în apel la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, tribunalul urmează să aibă în vedere cererile de apel astfel cum au fost formulate, motivele invocate în apel d e apelanți, dar și susținerile ce vizează fondul formulate în recurs de către recurenții reclamanți, susțineri ce nu au mai fost examinate de către C, dată fiind soluția de casare cu trimitere pronunțată de această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva deciziei civile nr. 72 din 3 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, și -.
Casează decizia atacată și trimite cauza pentru rejudecare în apel la Tribunalul Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
24.09.2008
Jud.apel
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Costinela Sălan, Oana Ghiță
