Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 71
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Buliga Georgeta
JUDECĂTOR 2: Andronic Adriana Elena
Grefier: - -
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe apelantul și pe intimatul Statul - la Ministerul al Afacerilor Externe prin intermediul Ambasadei României în ia, având ca obiect pretenții împotriva sentinței civile numărul 2112 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru ca părțile să depună concluzii scrise instanța a amânat pronunțarea pentru azi, 15 aprilie 2009.
În termenul de pronunțare apelantul a depus concluzii scrise.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată inițial la data de 17.04.2007 și ulterior completată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul, prin Ambasada e ia, la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantumul total de 600.000 Euro.
Reclamantul a precizat în esență că solicită respectivele despăgubiri pentru prejudiciile cauzate pe o perioadă de 7 ani de grele suferințe pricinuite de o interdicție nejustificată de intrare în spațiul, respectiv pe teritoriul Statului, cât și de pierderea dreptului la muncă pe teritoriul Statului, respectiv prin neacordarea vizei de lucru.
A susținut reclamantul că, fiindu-i furat pașaportul și fiind utilizat acest act de către autorul furtului, a primit interdicția de a circula liber și de a munci în spațiul de la Statul, al cărui azilant a fost.
Reclamantul a susținut că s-a adresat înainte de a depune vreo cerere la instanțele judecătorești din România, Consulatului, care s-a rezumat a-i comunica doar că are interdicție, iar pe plan intern s-a adresat Ministerului Administrației și Internelor, pentru a declara pierderea pașaportului nr. - emis la 24.08.1995 de Serviciul pentru Probleme de și Pașapoarte, care prin adresa nr. 5/19.01.2006, i-a comunicat că actul ( pașaportul) a fost declarat pierdut, fiind publicat în Monitorul Oficial nr. 567 partea a III-a din data de 18.09.2001.
Susține reclamantul în anul 2006 s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, care după ce i-a solicitat toate datele, informațiile și documentele pe care le deține în legătură cu cererea sa a decis că reclamantul nu ar fi epuizat toate cererile de recurs interne, conform exigențelor impuse de art. 35 pct. 1 al Convenției Drepturilor Omului, iar la 13.02.2007 i-a comunicat că această decizie este definitivă și nu poate face obiectul vreunui recurs în fața Curții.
Inițial reclamantul a înregistrat acțiunea sa pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Această instanță și-a declinat competența materială de soluționare a cauzei, prin decizia nr. 2871/05.06.2007 deoarece obiectul acțiunii nu este unul de contencios administrativ și mai ales nu este un obiect de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție în primă instanță.
S-a statuat prin decizia nr. 2871/2007 că cererea reclamantului de obligare a Statului la acordarea de despăgubiri pentru pretinsele prejudicii cauzate reclamantului, nu se circumscrie obiectului unei acțiuni în contencios administrativ, așa cum este definit prin dispozițiile legale în materie, iar aceste prevederi speciale sunt de strictă interpretare și aplicare. Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat competența instanței de drept comun în soluționarea cererii și a dispus trimiterea cauzei spre competență soluționare la udecătoria Iași, prin decizia nr. 2871 din 05.06.2007 pronunțată în dosarul nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea a fost înregistrată la udecătoria Iași sub nr-, dar la termenul de judecată din data de 23.10.2007 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 pct. "h" din Codul d e procedură civilă, tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei RON, necompetența judecătoriei fiind de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă, raportat la valoarea pretențiilor reclamantului cu suma de 600.000 Euro, la cursul
Prin sentința civilă nr. 11986 din 23.10.2007 pronunțată în dosarul civil nr- Judecătoria Iașia admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași pusă în discuția părților din oficiu fiind declinată cauza la ribunalul Iași.
Prin sentința civilă nr. 345/3.03.2008 a Tribunalului Iașis -a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul I,-,. 812,. C,. 1,. 6 cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul I,-, -. A,. 1,. 8, în contradictoriu cu pârâtul Statul, prin Ambasada ia la, prin reprezentanții legali.
Prin decizia civilă nr.101 din 4.06.2008 a Curții de APEL IAȘIs -a admis apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.345 din 3.03.2008 a Tribunalului Iași, sentință ce a fost desființată, fiind trimisă cauza spre rejudecare Tribunalului Iași.
În rejudecare, prin sentința civilă nr.2112 din 17.12.2008 Tribunalul Iașia respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu Statul.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul și-a majorat pretențiile la suma de 1.267.800 Euro reprezentând daune morale și materiale (sumă rezultată din actualizarea pretențiilor inițiale de 600.000 Euro cu indicele prețurilor de comun conform grilei nr. 2026/14.11.2008 a Institutului Național de Statistică - Direcția Județeană de Statistică I începând cu data de 19.09.2001 și până la 10.12.2008
Tribunalul a dispus citarea legală a Statului văzând dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă potrivit notei nr. 499/11.12.2007 Ambasadei e iei la (depusă la fila 175 dosar), respectiv prin intermediul Ambasadei României în ia, comunicarea fiind făcută către Ministerul al Afacerilor de Externe al iei. Tribunalul constată văzând dispozițiile legale în materie că cererea reclamantului se impune a fi respinsă.
Tribunalul constată că Statul nu poate fi chemat în judecată în fața instanțelor române întrucât beneficiază de imunitate de jurisdicție.
Instanța reține că imunitatea de jurisdicție este o instituție consacrată de dreptul internațional, potrivit căreia statul străin, organele și bunurile, personalul reprezentantelor diplomatice și alte categorii de personal, echipajul vaselor sau aeronavelor militare, sunt exceptate de la acțiunile judiciare, în arbitraj sau administrative, prevăzute de legislația statului de reședință.
Condițiile de aplicare a imunității de jurisdicție se stabilesc prin convenții internaționale.
Ori, cadrul juridic convențional în această materie respectiv:
- Convenția cu privire la relațiile diplomatice încheiată la Viena, la 18.04.1961 (Decretul de ratificare nr. 566/1968);
- Convenția d l Viena cu privire la relațiile consulare, încheiată la Viena în 1963 (Decretul de ratificare nr. 481/1971);
- Convenția cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate, aprobată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 21 noiembrie 1947, la care România a aderat prin decretul nr. 343/1970, cu modificările și completările ulterioare, reglementează imunitatea de jurisdicție a Statului și a reprezentanților acestuia.
Față de considerentele anterior expuse, tribunalul a respins cererea formulată de reclamant, constatând că pârâtul Statul beneficiază de imunitate de jurisdicție.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală. Consideră apelantul că prima instanță în mod greșit a reținut că nu este competentă să soluționeze cauza întrucât pârâtul statul beneficiază de imunitate de jurisdicție. Imunitatea de jurisdicție pentru a fi admisă trebuie să fie invocată de cel care, potrivit convențiilor și tratatelor încheiate de România, ar putea să beneficieze de ea. Ori statul nu a invocat această excepție, astfel că în mod greșit instanța s-a pronunțat din oficiu cu privire la acest aspect.
În apel nu s-au administrat probe noi.
Verificând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de apel formulate și la dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Imunitatea de jurisdicție este o instituție consacrată de dreptul internațional, condițiile aplicării ei fiind stabilite prin convenții internaționale.
Conform dreptului internațional, instanțele au obligația asigurării imunității jurisdicționale ale unui stat străin, din proprie inițiativă.
Având în vedere cadrul juridic convențional în materie - Convenția cu privire la relațiile diplomatice (Viena 1961), Convenția cu privire la relațiile consulare (Viena 1963) și Convenția cu privire la privilegiile și imunitățile instituțiilor specializate aprobată de Adunarea Generală a în 1947 - la care România a aderat și faptul că din perspectiva dreptului internațional se aplică regimul imunității statelor și patrimoniilor lor față de autoritatea instanțelor altor state ne aflăm în situația unei necompetențe absolute a instanței, pe care are obligația să o invoce din oficiu, în vederea respectării obligației impuse de dreptul internațional, aceea de a asigura imunitatea jurisdicțională a statului străin din proprie inițiativă.
În aceste condiții, având în vedere că potrivit dreptului internațional, un stat nu poate fi reclamat la instanțele unui alt stat referitor la procedurile sale publice sau suverane, corect Tribunalul Iașia constatat că Statul nu poate fi chemat în judecată în fața instanțelor române, astfel că apelul reclamantului nu poate fi primit.
În consecință, date fiind considerentele expuse și având în vedere și dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul și va păstra sentința Tribunalului Iași ca temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2112 din 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
27.IV.2009.-
2 ex.-
Președinte:Buliga GeorgetaJudecători:Buliga Georgeta, Andronic Adriana Elena
