Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 719/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ nr.719
Ședința publică din 11 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI S-M PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr.424/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și și pârâtul intimat, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru pârâtul recurent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și avocat pentru reclamanții intimați și, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 07.08.2008 recursul formulat la 14.07.2008 de către pârâtul intimat Consiliul Local al orașului Sânnicolau M, iar la data de 02.09.2008 întâmpinarea formulată de către reclamanții intimați și însoțită de împuternicire avocațială, iar din întâmpinare și recurs câte un exemplar se comunică reprezentantei pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP T, respectiv din recurs un exemplar se înmânează reprezentantului reclamanților intimați.
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar delegație.
Reprezentanții părților solicită amânarea cauzei în vederea luării la cunoștință a cuprinsului recursului, respectiv întâmpinării depuse la dosar.
Instanța, având în vedere că în cuprinsul recursului nu sunt invocate alte motive decât cele din recursul pârâtului intimat Ministerul Economiei și Finanțelor, lasă cauza la o nouă apelare.
După studierea de către reprezentanții părților a recursului ce li s-a comunicat, la a doua apelare a cauzei, aceștia arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Consilier juridic, în reprezentarea pârâtului recurent Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicită admiterea recursului său și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș în vederea rejudecării apelului. În ce privește recursul declarat de pârâtul intimat Consiliul Local al orașului Sânnicolau-M, lasă la aprecierea instanței soluționarea acestuia.
Avocat, în reprezentarea reclamanților intimați și, solicită respingerea ambelor recursuri, fără cheltuieli de judecată. A susținut că nu există temei legal în baza căruia imobilul să rămână în proprietatea statului.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față constată:
Prin decizia civilă nr.424/26.05.2008 pronunțată în dosarul de față, Tribunalul Timiș - Secția civilă a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local Sânnicolau-M și Ministerul Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.46/17.01.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau
Pentru a hotărî astfel tribunalul a avut în vedere faptul că Judecătoria Sânnicolau Map ronunțat o hotărâre temeinică și legală admițând acțiunea în revendicare de drept comun formulată de reclamanții și.
-se asupra problemelor invocate de pârâți în apeluri în ceea ce privește excepția inadmisibilității apelului declarat de Consiliul Local Sânnicolau M, datorită lipsei capacității juridice și a calității procesuale, excepție invocată de reclamanți prin întâmpinarea depusă, tribunalul procedând la analizarea ei cu prioritate, potrivit art.137 al.1 pr.civ. a constatat că nu este întemeiată, urmând aor espinge pentru următoarele considerente:
Sunt reale susținerile reclamanților în sensul că au chemat în judecată, în calitate de pârât orașul Sânnicolau M prin Consiliul Local, iar această din urmă entitate constituie, potrivit dispozițiilor art.1 lit.d și art.23 din Legea 215/2001, o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică.
Însă, din cuprinsul cererii de apel, nu rezultă că această autoritate deliberativă ar fi declarat apelul în nume propriu. Ea a acționat în virtutea atribuțiilor de reprezentare conferite de lege, promovând calea de atac prin primar, singura entitate abilitată să reprezinte unitatea administrativ-teritorială în fața tuturor autorităților, ca autoritate executivă, potrivit art.21 din actul normativ.
Din aparatul construit de Legea administrației publice locale rezultă că hotărârile pentru stabilirea poziției procesuale a unității, se iau de Consiliul Local, organ deliberativ, și se exprimă prin Primar, organ cu atribuții executive și de reprezentare în instanță, astfel că, în cauză, față de dispozițiile art.23 și următoarele din actul normativ arătat, tribunalul a respins această excepție, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cele două apeluri declarate în cauză, au fost invocate două motive: nerespectarea dispozițiilor imperative privitoare la competența materială și inadmisibilitatea unei acțiuni în revendicare de drept comun, față de existența unei legi speciale de reparație.
Cu privire la necompetența materială a Judecătoriei Timișoara, tribunalul a constatat că art.26 din Legea nr.10/2001 republicată, invocat ca temei de drept, nu este incident în speță.
Acest text de lege atribuie în competența tribunalului, ca primă instanță, soluționarea contestațiilor formulate de persoanele ce se consideră îndreptățite împotriva dispozițiilor sau deciziilor, după caz, emise de unitatea deținătoare a imobilului, ca urmare a finalizării procedurii necontencioase prevăzute de acest act normativ. Sunt norme derogatorii de la competența prevăzută de art.1 și 2.pr.civ. neaplicabile în cauză, întrucât nu ne află într-un cadru procesual astfel constituit.
Prin prezenta acțiune, instanța nu a fost investită cu soluționarea unui litigiu având obiectul arătat, ci cu o acțiune în revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv dispozițiile art.480 civ.
În consecință, competența materială de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în condițiile art.1 și 2 al.1 lit.b pr.civ. având în vedere obiectul pricinii și valoarea acestuia.
Față de valoarea imobilului în litigiu, comunicată instanței de către Primăria Sânnicolau-M prin adresa de la 34 din dosarul nr- (apel), estimată la 110.000 lei, și de dispozițiile legale arătate, tribunalul a constatat că Judecătoria Sânnicolau Mas oluționat pricina cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale ce reglementează competența materială a instanțelor judecătorești, acest motiv pe apel nefiind întemeiat.
Cu privire la inadmisibilitatea promovării unei acțiuni de drept comun pentru revendicarea imobilului preluat de către Statul Român în baza Decretului nr.223/1974, tribunalul a constatat că, și sub acest aspect, cererile de apel se privesc a fi neîntemeiate.
Prin decizia de casare pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în prezenta cauză, s-a reținut că Tribunalul Timișa pronunțat o hotărâre nelegală, ca urmare a admiterii excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun a imobilului în litigiu.
S-a statuat în sensul că neurmarea procedurilor instituite de Legea 10/2001 nu poate conduce la pierderea dreptului subiectiv de proprietate, față de caracterele acestui drept, consacrate de legislația comună și art.1 din Protocolul nr.1 adițional la CEDO.
Împrejurarea că reclamanții nu au apelat la legea specială de reparație nu este de natură a conduce la pierderea dreptului de proprietate, ci doar la pierderea dreptului la acțiune în temeiul legii speciale.
Considerentele acestei decizii de casare au intrat în puterea lucrului judecat și sunt obligatorii pentru instanța de apel, potrivit dispozițiilor art.315 al.1 pr.civ. constituind dezlegări ale unor probleme de drept. Tribunalul nu poate contrazice aceste considerente prin prezenta hotărâre, ce i se impune cu putere de lucru judecat, astfel că, însușindu-și argumentele deciziei de casare, a constatat că acest motiv de apel invocat prin ambele cereri de apel nu este întemeiat.
În ceea ce privește fondul cauzei, cererile de apel nu au conținut motive exprese, astfel că tribunalul, procedând conform dispozițiilor art.292 al.2 pr.civ. a constatat că sentința Judecătoriei Sânnicolau M este temeinică și legală.
În mod corect prima instanță a reținut că Decretul nr.223/1974, temeiul preluării imobilului-construcție de la reclamanți de către Statul Român, constituie uhn titlu nevalabil de preluare, încălcând dreptul de proprietate al reclamanților recunoscut de art.36 al Constituției, în vigoare la momentul aplicării Decretului 223/1974.
În consecință, prima instanță a făcut corecta aplicare a art.6 al.2 din Legea 213/1998 coroborat cu art.480 civ. în mod just fiind admisă prezenta acțiune civilă.
Împotriva acestei decizii au declarat recursuri în termen legal ambele instituții pârâte motivate, în esență, pe aceleași argumente de fapt și de drept referitoare la aplicarea greșită a legii la cauza dedusă judecății - art.304 pct.9 pr.civ.
În concret, s-a susținut că imobilul fiind preluat de stat înainte de 1989 face obiectul de reglementare al unei legi speciale de restituire - Legea 10/2001 - ale cărei proceduri trebuiau urmate de reclamanți în termenele stabilite, ceea ce face imposibilă valorificarea de către reclamanți a drepturilor de proprietate pe calea dreptului comun astfel cum au procedat în prezentul dosar.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații reclamanți au solicitat respingerea ca nefondate a celor două recursuri.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit art.306 al.2 pr.civ. sub toate temeiurile de nulitate și pe baza tuturor probelor de la dosar se constată că recursurile sunt nefondate.
Argumentul principal al celor două instituții pârâte - acela că acțiunea în revendicare de drept comun a imobilului în discuție este inadmisibilă - a fost irevocabil infirmat prin decizia de casare nr.295/19.03.2008 a Curții de Apel Timișoara prin care s-a considerat ca perfect legală și admisibilă o astfel de acțiune, hotărâre care a intrat în puterea lucrului judecat și care se opune în mod peremptoriu și absolut unei noi abordări identice.
Din moment ce acest lucru s-a tranșat irevocabil și din moment ce prin hotărârile anterioare, dispunându-se retrocedarea imobilului către reclamanți, nu s-a adus atingere dreptului de proprietate al vreunui terț - întrucât acest imobil nu a fost înstrăinat, fiind și în prezent proprietatea statului -, recunoașterea reclamanților ca proprietari ce nu și-a pierdut niciodată acest drept și înapoierea materială a obiectului dreptului lor, corespunde unei corecte interpretări și a aplicării atât a art.480 și urm.civ. cât și a art.1 al Protocolului adițional (nr.1) al Convenției Europene a drepturilor Omului.
În plus, o astfel de soluție este în deplină concordanță și cu Decizia din 09.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile unite. într-un recurs în interesul legii în această materie.
Pentru toate aceste considerente Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri ale instituțiilor pârâte.
Luând act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Consiliul Local al orașului Sânnicolau-M prin primar împotriva deciziei civile nr.424/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 11 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - G - - -
Grefier,
- -
Red.DC/11.09.2008
Tehnored.MM/2 ex/16.09.2008
Instanță fond: Judecătoria Sânnicolau-M - jud.B
Inst.apel: Tribunalul Timiș -,
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Daniela Calai
