Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 727/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMI ȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVIL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVIL nr.727
Ședința public din 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: G -
JUDECTOR: - -
JUDECTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva Deciziei civile nr. 136/01.04.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați MUNICIPIUL A REPREZENTAT PRIN PRIMAR și SC SRL, având ca obiect revendicare imobiliar.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se constat lipsa prților.
Procedura de citare legal îndeplinit.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care se constat depus la dosar prin registratura instanței la data de 23.06.2009, comunicat prin fax, întâmpinarea formulat de pârâtul intimat Municipiul A, dar, întrucât acest script nu a fost depus în termenul prevzut de art.308 al.2 pr.civ. este calificat de instanț ca având rolul unor concluzii scrise.
De asemenea, se constat c atât reclamanții recurenți prin cererea de recurs, cât și pârâtul intimat Municipiul A în concluziile scrise depuse la dosar, au solicitat judecarea cauzei în lips.
Nemaifiind alte cereri formulate, instanța constat cauza în stare de judecat și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând, reține urmtoarele:
Prin cererea de chemare în judecat ulterior precizat înregistrat la Judec toria Arad sub nr. dosar - reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul A prin Primar și SC SRL A s se constate c preluarea imobilului înscris în CF 5365 Aradul, nr.top 1898-1899/1.1/1 de ctre Statul Român s-a fcut fr titlu valabil, s fie obligați pârâții s îi restituie posesia și folosința imobilului.
În motivare a invocat c imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.223/1974, deci fr titlu valabil, fiind acordate despgubiri pentru construcție, nu și pentru teren, cuantumul acestor despgubiri nereflectând, oricum, valoarea construcției.
Ulterior, statul a înstrinat imobilul, ultimul dobânditor fiind pârâta SC SRL
Cum statul nu avea un titlu valabil, nu a dobândit proprietatea asupra imobilului și, în consecinț, nici nu putea s-l transmit.
În drept a invocat dispozițiile art.480 civ.
Prin sentința civil nr.9613/16.12.2008, cererea de chemare în judecat a fost respins.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere c potrivit principiului caracterului subsidiar al normei generale în raport cu o norm special care reglementeaz aceeași materie, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 prevede expres faptul c bunurile preluate de stat fr titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau succesorii acestora, dac nu fac obiectul unor legi speciale de reparație. Pe cale de consecinț, dup intrarea în vigoare a Lg.10/2001, modalitatea de valorificare a dreptului de proprietate - respectiv recunoașterea dreptului de proprietate și restituirea posesiei asupra imobilului - nu mai este acțiunea în revendicare de drept comun, ci procedura special prevzut de acest act normativ, procedur în cadrul creia este necesar s fie respectate termenele și condițiile special prevzute. În același sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotrât faptul c în cazul acțiunilor întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dup intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, concursul dintre legea special și legea general se rezolv în favoarea legii speciale, conform principiuluispecialii generalibus derogant, chiar dac aceasta nu este prevzut expres în legea special. Totodat, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea special (Legea nr. 10/2001) și Convenția European a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Aceast prioritate poate fi dat în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiat pe dreptul comun, în msura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitții raporturilor juridice.
Pe cale de consecinț, raportat la prevederile art.2 al.2 din Legea 10/2001 coroborate cu art.44 al.1 teza a II -a din Constituție și având în vedere și Decizia nr. 373/2006 a Curții Constituționale, c în principiu, exercitarea dreptului de proprietate de ctre persoanele ale cror imobile au fost preluate fr titlu se va face numai dup primirea deciziei sau a hotrârii judectorești de restituire, conform prevederilor legii speciale.
Imobilul în litigiu a aparținut reclamantului de la care a fost preluat de Statul Român prin Decizia nr. 894/22.12.1979 emis în baza Decretului 223/1974.Ulterior imobilul respectiv a fost vândut de ctre stat, ultimul cumprtor al imobilului fiind pârâta SC SRL. Raportat la faptul c imobilul face parte din categoria imobilelor ce intr sub incidența dispozițiilor art.2 din Legea nr.10/2001, calea pentru valorificarea dreptului de proprietate nu poate fi decât procedura special prevzut de acest act normativ, cu respectarea termenului de decdere de 1 an prevzut de art.22 al.1 Legea 10/2001 pentru formularea cererii de restituire și a termenului de prescripție de 1 an și 6 luni, prevzut de art.45 al.5 Lg.10/2001 pentru constatarea nulitții absolute a actului de înstrinare ctre terțul dobânditor, în cazul în care imobilul a fost înstrinat de ctre stat, având în vedere prevederile art.22 al.5 coroborat cu art.42 și art.45 al.5 Lg.10/2001 a reținut c acțiunea în revendicare de drept comun a devenit inadmisibil în momentul intrrii în vigoare a Legii nr. 10/2001, dreptul de proprietate putând s fie valorificat numai în condițiile, termenele și cu procedura prevzute de acest act normativ.
În același sens, raportat la art.6 al.1 din Convenția European a Drepturilor Omului și art.21 al.1 și 2 din Constituție, instanța a reținut faptul c dreptul de acces la o instanț, în cadrul dreptului la un proces echitabil, trebuie s fie un drept efectiv și concret, îns nu este absolut (CEDO, cauza Golder Regatului Unit). în exercitarea dreptului la acces la o instanț nu sunt incompatibile cu prevederile art.6 sl.1 din Convenția European a Drepturilor Omului, în msura în care sunt prevzute de lege, urmresc un scop legitim, exist un raport de rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate în scopul urmrit, iar restricția nu atinge însși substanța acestui drept (cauza Lungoci României).raportat la aceste cerințe, instanța a reținut c potrivit Legii nr.10/2001 persoana îndreptțit poate sesiza instanța în cazul respingerii sau nesoluționrii în termen a cererii de restituire în natur (art.26 al.3), termenul prevzut pentru soluționarea cererii de ctre Comisie este de 60 de zile, termenele de decdere și de prescripție, reprezentând condiții procedurale ale acțiunii în justiție sunt de 1 an, respectiv de 1 an și 6 luni de la data intrrii în vigoare a legii, iar scopul urmrit prin reglementarea acestei proceduri este asigurarea securitții raporturilor juridice civile prin rezolvarea unitar și rapid a problemei imobilelor preluate abuziv de ctre statul comunist. Pe cale de consecinț, condițiile instituite de Legea 10/2001 sunt compatibile cu dreptul de acces la instanț reglementat de art.6 al.1 din Convenția European a Drepturilor Omului, iar reclamantului nu i se încalc dreptul de acces la o instanț prin faptul c nu i se recunoaște posibilitatea de a-și valorifica dreptul de proprietate pe calea procedurii revendicrii de drept comun, în condițiile în care putea promova aceast acțiune în condițiile legii speciale, neglijența și pasivitatea reclamantului de a-și exercita dreptul de proprietate în termenele prevzute de lege neputând s fie invocate drept un motiv de înclcare a dreptului de acces la o instanț în condițiile în care este de notorietate c legea 10/2001 a fost intens mediatizat.
În alt ordine de idei, faț de prevederile art.1 din Protocolul 1 al Convenției analizat în contextul jurisprudenței CEDO, instanța a mai reținut c imobilul în litigiu a fost preluat de Statul român de la reclamant în anul 1979, iar Convenția European a Drepturilor Omului a fost ratificat de România prin Legea nr.30 din 18.05.1994. Astfel, art.1 din Protocolul 1 al Convenției nu garanteaz dreptul la restituirea unui bun preluat în orice mod de autoritțile statale înainte de intrarea în vigoare a Convenției cu privire la statul în cauz, decât în msura în care și-a asumat o asemenea obligație, concretizat cel puțin într-o speranț legitim de redobândire a bunului sau a contravalorii. Totodat art.1 din protocolul nr.1 la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care ele accept s restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte s ratifice Convenția, legiuitorul național dispunând de o mare marj de apreciere în ceea ce privește politica economic și social, Curtea intervenind numai în cazul în care aprecierea acestuia se dovedește complet lipsit de o baz rezonabil, neexistând un just echilibru între mijloacele folosite în scopurile urmrite (cauzele Kopecky Slovaciei, Pdurare României).
În consecinț, de a vedea renscut supraviețuirea unui vechi drept de proprietate care este de mult timp imposibil de exercitat nu poate fi considerat ca un bun actual în sensul art.1 din protocolul 1 al Convenției (cauza X, Y, X Germaniei); totodat reclamantul nu beneficiaz nici de o creanț, în virtutea creia s poat pretinde c are cel puțin o speranț legitim de a obține exercițiul efectiv al unui drept de proprietate, dreptul la restituirea imobilului nefiind cert din moment ce nu a fost confirmat în cadrul procedurii administrative și, eventual judiciare prevzut de Legea nr.10/2001 (cauzale Caracas României, și alții României).
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul.
Prin decizia civil nr.136/01.04.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr- apelul a fost respins ca nefondat.
Instanța de apel a avut în vedere c reclamantul a solicitat restituirea imobilului printr-o acțiune întemeiat pe dispozițiile art.480 Cod civil; or, cât vreme pentru imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1989 - 22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege special care prevede în ce condiții aceste imobile se pot restitui în natur persoanelor îndreptțite, nu se poate susține c legea special, derogatorie de la dreptul comun, s-ar putea aplica în concurs cu acesta.
Legea special se refer atât la imobilele preluate de stat cu titlu valabil,
cât și la cele preluate fr titlu valabil, precum și la relația dintre persoanele îndreptțite la msuri reparatorii și subdobânditori, crora le permite
s pstreze imobilele în anumite condiții expres prevzute (art.18 lit.c, art.29),
așa încât argumentul în sensul c nu ar exista o suprapunere în ce
privește câmpul de reglementare al celor dou acte normative nu poate fi primit.
Referitor la imobilele preluate de stat fr titlu valabil, art.6 al. 2 din Legea nr.213/1998 prevede c "pot fi revendicate de foștii proprietari sau de moștenitorii acestora, dac nu fac obiectul unei legi speciale de reparație"; or Legea nr.10/2001 reglementeaz toate msurile reparatorii, inclusiv pentru imobilele preluate fr titlu valabil, oferind, astfel o gam mai larg de msuri reparatorii faț de acțiunea în revendicare.
Pe de alt parte, Legea nr. 10/2001 instituie atât o procedur prealabil,
dar și anumite termene și sancțiuni menite s limiteze incertitudinea raporturilor
juridice nscute în legtur cu imobilele preluate abuziv de stat.
Prin dispozițiile sale, Legea nr.10/2001 a suprimat posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacitții actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, fr s diminueze accesul la justiție, a adus perfecționri sistemului reparator, subordonându-l, totodat, controlului judectoresc prin norme de procedur cu caracter special.
În acord cu soluțiile adoptate de Curtea Constituționala a României privind domeniul de aplicare a Legii nr. 10/2001 și buna credinț a cumprtorului chiriaș, se constata c aceast lege, în limitele date de dispozițiile art. 6 al. 2 din Legea nr. 213/1998, constituie dreptul comun în materia retrocedrii, în natur sau în echivalent, a imobilelor preluate de stat, cu sau fr titlu valabil, în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și
cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, s utilizeze aceasta procedur au deschis calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, daca acesta nu a fost cumprat, cu bun credinț și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, de ctre chiriași.
Cu atât mai mult, deci, nu pot fi exercitate nici acțiuni în revendicare introduse dup intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 de persoanele care au utilizat procedura din aceast lege special soluție conform cu regulilenon bis in idem, electa una,precum și cu principiul securitții juridice consacrat în jurisprudența CEDO( - 1997, a).
Legea nr. 10/2001 suprim acțiunea dreptului comun dar nu și accesul la un proces echitabil întrucât, ca lege nou, perfecționeaz sistemul reparator și procedural, instituie controlul judectoresc al reparațiilor, prin accesul deplin și liber la trei grade de jurisdicție în condițiile art. 21 al. 1 și 3 din Constituție și ale art. 6 al. 1 din CEDO.
Potrivit Legii nr. 10/2001 se confer plenitudine de jurisdicție în materie, cu obligația examinrii fondului cauzei, în prim instanț de ctre tribunal, în apel, pe calea devolutiv, de ctre curtea de apel și în recurs, în limitele motivelor prevzute de art. 304 pct. 1-9 din Codul d e procedura civil, de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civila și de proprietate intelectual.
Prin urmare, acele persoane care nu au urmat procedura prevzut de
Legea nr. 10/2001 sau care nu au declanșat în termenul legal o atare procedur
sau care, deși au urmat-o, nu au obținut restituirea în natur a imobilului,nu au
deschis calea acțiunii în revendicare, întemeiat pe dispozițiile art. 480.civ.
Existenta unei proceduri speciale în care dreptul de proprietate
poate fi valorificat, precum și stabilirea unor termene în acest scop nu constituie
prin ele însele o înclcare a art. 21 al. 2 din Constituție și a art. 6 al. 1 din
Convenția European a Drepturilor Omului, atâta timp cât asemenea restricții sunt rezonabile și determinate de necesitatea clarificrii, în termen scurt, a unor situații litigioase și asigurrii pe aceasta cale a securitții juridice a circuitului civil.
Adoptarea unei reglementri speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu
consecința imposibilitții utilizrii unei reglementri anterioare, nu încalc
articolul 6 din Convenție, în situația în care calea oferit de legea special pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiv și asigur plenitudinea de jurisdicție.
Msurile sancționatorii prevzute de Legea nr. 10/2001
constând în pierderea dreptului de proprietate de ctre persoanele îndreptțite care nu au respectat termenele prevzute de aceast lege pentru formularea cererii de restituire,ori de atacare a unor acte lovite de nulitate, sunt în acord cu cerințele prevzute de art. 1 din primul Protocol; precum si cu practica în materie a CEDO.
Imobilul respectiv a fost vândut de ctre stat, ultimul cumprtor al imobilului fiind pârâta SC SRL, La data vânzrii Statul era proprietar în cartea funciar iar pârâta cumprtor de bun credinț.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen reclamantul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea ei în sensul admiterii acțiunii.
În motivare a invocat greșita interpretare dat dispozitivului Deciziei nr.33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care permite promovarea unei cereri de drept comun în revendicare în cazul în care s-ar sesiza neconcordanțe între legea special și Convenția european a drepturilor omului.
S-a referit la evoluția noțiunii de "titlu valabil" cu referire la Legea 112/1995, HG 20/1996, HG 11/1997, Legea 213/1998 și Legea 10/2001, precum și la practica judectoreasc referitoare la admisibilitatea acțiunilor în revendicare de drept comun pân la decizia nr.33/2008 dat de Înalta Curte de Casație și Justiție.
A invocat faptul c prioritatea dat Legii 10/2001 supune acțiunea în revendicare unui termen de prescripție scurt și anuleaz, practic, posibilitatea de a beneficia de o judecat echitabil, închizând accesul la justiție, fiind înclcate dispozițiile art.6 din Convenție, cu atât mai mult cu cât restituirea proprietții în baza Legii 10/2001 este un mecanism iluzoriu.
A invocat inegalitatea în drepturi - contrar dispozițiilor art.16 din Constituție - dintre persoanele care au formulat cereri în revendicare anterior și, respectiv, ulterior intrrii în vigoare a Legii 10/2001.
Cu privire la fondul cauzei a artat c titlul statului este nevalabil, ceea ce are ca efect recunoașterea dreptului su de proprietate; pe de alt parte, pârâta SC SRL Aad obândit bunul de la un neproprietar, astfel c titlul acesteia nu este valabil.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinri în condițiile art.308 al.2 pr.civ.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate și în baza art.306 al.2 pr.civ. faț de dispozițiile art.299 și urmtoarele pr.civ. și de normele legale ce vor fi mai jos artate, instanța reține urmtoarele:
Decizia nr.33/2008 dat de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în anulare cu care fusese sesizat dispune c poate fi dat prioritate convenției în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiat pe dreptul comun, în msura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitții raporturilor juridice. Or, cum în mod corect au reținut instanțele, imobilul în litigiu a fost înstrinat ctre SC SRL A, astfel c sunt nefondate criticile vizând interpretarea dat de instanța de apel susmenționatei decizii.
Nu pot fi reținute ca întemeiate susținerile reclamantului potrivit cu care procedura special de revendicare a bunului s-ar constitui într-o înclcare a dreptului de acces la justiție și la un proces echitabil; cât vreme acest drept nu este absolut, sunt permise ingerințele în exercitarea sa, dac ele sunt prevzute de lege, urmresc un scop legitim, exist un raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmrit, iar restricția nu atinge substanța dreptului. În cauz, cum în mod corect au reținut instanțele, prin adoptarea Legii 10/2001 s-a urmrit rezolvarea rapid a problemelor rezultate din prelurile abuzive de imobile în perioada de referinț a legii, iar reclamantul avea posibilitatea de a urma calea special prevzut de lege, astfel c nu poate fi reținut ca fondat critica reclamantului.
Date fiind termenele stabilite de legea special și având în vedere c, dup cum s-a artat mai sus, reclamantul avea posibilitatea s se adreseze unei instanțe în baza acestei legi, sunt neîntemeiate criticile vizând înclcarea principiului egalitții în drepturi a cetțenilor.
În fine, considerațiile recurentului vizând evoluția noțiunii de titlu valabil și a practicii judectorești în materia revendicrii au caracter general și nu se constituie în critici concrete în sensul art.304 pr.civ. aduse deciziei recurate.
Pentru aceste considerente, vzând c instanțele au fcut corecta aplicare a dispozițiilor art.137 al.1 pr.civ. astfel c este inutil examinarea criticilor aduse fondului de reclamant, în baza art.312 al.1 pr.civ. raportat la art.304 al.2 pr.civ. instanța va respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.136/01.04.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.136/01.04.2009 pronunțat de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 24.06.2009.
Președinte, Judector, Judector, G - - - - -
- cu opinie separat -
Grefier,
- -
Red.FȘ/29.06.2009
Tehnored.MM/2 ex/03.07.2009
Instanț fond: Judec toria Arad - jud.
Inst.apel: Tribunalul Arad - jud.,
Opinie separat
Consider c în cauz, în baza art.312 al.5 pr.civ. se impune admiterea recursului declarat de reclamantul, casarea deciziei recurate și, având în vedere și art.297 al.1 pr.civ. admiterea apelului reclamantului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judec toria Arad.
Prin acțiune, reclamantul a chemat în judecat pârâtul Municipiul A, prin primar, solicitând instanței s constate c Statul Român i-a preluat fr titlu valabil imobilul înscris în CF nr.5365 Aradul, nr.top 1898-1899/1.1/I și s oblige pârâtul s-i restituie posesia și folosința acestui imobil.
În motivarea acțiunii, a susținut c Decretul nr.223/1974, în baza cruia a fost preluat imobilul, nu reprezint un titlu valabil, întrucât este contrar Constituției din 1965 și dispozițiilor art.480 civ. prin preluare înclcându-i-se dreptul de proprietate asupra imobilului și de a dispune cum vrea de el, fiindu-i astfel condiționat plecarea în strintate.
Dat fiind nevalabilitatea titlului statului, a susținut reclamantul, el nu a pierdut niciodat dreptul de proprietate asupra imobilului.
Printr-o precizare ulterioar a acțiunii, reclamantul a chemat în judecat și pe pârâta SC SRL A, solicitând obligarea acesteia, alturi de pârâtul Municipiul A, prin primar, la restituirea posesiei și folosinței imobilului.
În motivare, a artat c aceast pârât este proprietara tabular actual a imobilului, prin vânzare-cumprare, deși statul, neavând un titlu valabil, nu putea transmite valabil dreptul de proprietate.
A mai artat c titlul su de proprietate, care este anterior celui al pârâților, este preferabil titlului pârâtei SC SRL A, care l-a dobândit, în urma unor vânzri succesive, de la un neproprietar.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art.480 civ.
Prin sentința civil nr.9613/16.12.2008, Judec toria Arada respins acțiunea reclamantului ca inadmisibil pe dreptul comun, cu motivarea c dup 14.02.2001, data intrrii în vigoare a Legii nr.10/2001, numai în condițiile acestei legi speciale de reparație se putea solicita restituirea în natur sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de ctre stat, persoanele interesate neputând opta între legea special și dreptul comun, reprezentat de acțiunea în revendicare întemeiat pe art.480 civ.
În sprijinul acestei soluții s-a invocat și decizia dat în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție la 09.06.2008.
Tribunalul Arad, prin decizia civil nr.136/01.04.2009, a respins apelul reclamantului, menținând astfel soluția primei instanțe și reținând, de asemenea, inadmisibilitatea acțiunii pe calea dreptului comun.
A mai reținut c imobilul în litigiu a fost vândut de ctre stat, ultima cumprtoare fiind pârâta SC SRL A, care a fost de bun-credinț, statul fiind proprietar tabular la data vânzrii.
Consider c în mod greșit ambele instanțe au reținut excepția inadmisibilitții acțiunii reclamantului pe calea dreptului comun.
Este adevrat c reclamantul nu a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001, îns acest fapt nu-i poate paraliza acțiunea în revendicare întemeiat pe dispozițiile art.480 civ. acțiune imprescriptibil.
Împrejurarea c reclamantul nu a apelat la Legea nr.10/2001 nu este de natur a conduce la pierderea dreptului subiectiv de proprietate, ci doar la pierderea dreptului la acțiune în temeiul legii speciale.
El este deczut doar din dreptul de a obține msuri reparatorii prin procedura special a Legii nr.10/2001.
Aceast lege nu reprezint decât o alternativ pentru persoanele care revendic imobilele preluate abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, crei procedur îns s-a dovedit în multe cazuri ineficient, fapt constatat și în practica din ultimii ani a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazurile privind România (, ).
Dreptul de proprietate, ca drept fundamental al omului, este garantat atât de legislația intern, prin Constituție și Codul civil, cât și de cea internațional, prin art.1 al.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenție.
Acest drept i-ar fi înclcat reclamantului prin menținerea excepției inadmisibilitții acțiunii pe calea dreptului comun.
A considera o asemenea acțiune inadmisibil ar echivala și cu înclcarea dreptului la un recurs efectiv, un alt drept fundamental al omului, consacrat prin art.13 din Convenție, care prevede dreptul oricrei persoane de a se adresa efectiv unei instanțe naționale atunci când i s-au înclcat un drept sau o libertate recunoscute de Convenție, precum și cu înclcarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art.6 din Convenție.
Consider, prin urmare, admisibil acțiunea reclamantului, fr a se înclca astfel nici dispozițiile obligatorii ale deciziei nr.XXXIII/09.06.2008 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, care stabilesc prioritatea aplicrii dispozițiilor Convenției atunci când apar neconcordanțe între legea special, Legea nr.10/2001 în cazul de faț, și Convenție.
Trebuie reținut și faptul c excepția inadmisibilitții a fost raportat de prima instanț și instanța de apel la captul de cerere privind revendicarea imobilului.
Ambele instanțe nu s-au pronunțat practic asupra captului de cerere privind constatarea nevalabilitții titlului statului, ori art.6 al.3 din Legea nr.213/1998 prevede competența instanțelor judectorești în stabilirea valabilitții titlului statului asupra imobilelor preluate în perioada 06.03.1945 - 22.12.1989.
În consecinț, întrucât în mod greșit nu s-a soluționat cauza pe fond, consider c se impune trimiterea spre rejudecare la Judec toria Arad.
Judector,
- -
Red.RR/02.07.2009
Tehnored.MM/2 ex/02.07.2009
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
