Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 730/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 730
Ședința publică de la 22 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
JUDECĂTOR 3: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.117 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-( nr. vechi 4815/2005) în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat pentru recurentul pârât și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat ori excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul pârât, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului iar pe fond respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Într-o teză subsidiară,a solicitat să se admită recursul, să se caseze decizia și să se trimită cauza la Tribunalul Dolj pentru rejudecare, în vederea efectuării unei alte expertize sau a unei completări la raportul existent.
Intimatul reclamant a lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La 8 ianuarie 2003, reclamantul a chemat în judecată pârâtul pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 550. din 88, 95 și 84, 107.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că este proprietar al suprafeței de teren menționată în acțiune, potrivit titlului de proprietate nr. 1141-48110/18.11.1998, iar pârâtul a ocupat o din terenul său pe o lungime de 140 și lățimea 1,5 și 2 și a edificat pe teren un șopron din zid, cu pătul deasupra și acoperiș din azbociment.
La data de 20 ianuarie 2003, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului deoarece nu ocupă teren din proprietatea acestuia, iar referitor la construcții a arătat că acestea au fost edificate în 88, 96, pentru care deține titlu de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 9713 din 13 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. 190/2003, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtului.
A fost obligat pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 103 mp teren, situat în comuna, jud. D, astfel: 95 mp în 77, 94/2 și 8 mp în 88, 95/1, conform schițelor anexate la raportul de expertiză.
Pârâtul a fost obligat la desființarea construcțiilor situate pe terenul reclamantului și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.155.000 lei.
Pentru se pronunța astfel, prima instanță avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert .
A mai reținut prima instanță că, în cauză, s-a demonstrat cu declarațiile martorilor și constatările expertizei tehnice că pârâtul construit abuziv un pătul și un pe terenul proprietatea reclamantului, probe în raport de care s- apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 1073 Cod Civil, în temeiul cărora pârâtul a fost obligat la desființarea construcțiilor.
Împotriva sentinței civile nr.9713 /13 2004, pronunțată de Judecătoria Craiova au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor apelului său, reclamantul a susținut că prima instanță, în mod greșit, a admis numai în parte acțiunea în revendicare, respectiv pentru suprafața de 103, această soluție adoptată de instanță bazându-se pe o expertiză topografică în care s-au formulat concluzii fără o argumentare științifică.
A susținut apelantul reclamant că identificarea și măsurarea terenurilor nu au fost corect realizate și aceasta datorită faptului că măsurarea s-a făcut doar până la limita de Vest a proprietății pârâtului, respectiv numai pe lungimea de 30 de metri, deși se impunea ca aceasta să se realizeze pe întreaga lungime de 70 de pe partea vestică,fiind indiferentă dimensiunea mai mică înscrisă în titlul de proprietate al pârâtului.
A mai susținut apelantul reclamant că expertul a stabilit în mod greșit pentru terenul său o lățime stradală de 10,5 în loc de 11,5. astfel cum rezultă din acte și din schița întocmită de către Primăria Comunei la data de 13 august 2003.
Pârâtul în motivarea apelului declarat, a susținut că prima instanță a reținut în mod greșit că el ar fi construit abuziv pe terenul reclamantului, în condițiile în care, în chiar cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză s-a reținut că reclamantul deține teren în plus față de titlul de proprietate, și anume, suprafața de 10 mp.
În faza apelului s-a efectuat o nouă expertiză.
Prin decizia civilă nr.117 din 10 martie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja respins, ca nefondate, ambele apeluri.
Instanța a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul au formulat critici cu privire la modul de efectuare a expertizei topografice pe care s-a bazat sentința primei instanțe și pentru a le da posibilitatea să demonstreze incorectitudinea măsurătorilor efectuate și netemeinicia concluziilor raportului de expertiză a încuviințat efectuarea unei noi expertize în apel.
A mai reținut că administrarea acestei probe a presupus întocmirea unui prim raport de către expertul - ulterior fiind întocmit un alt raport de expertiză de către expertul - ca urmare a cererii de înlocuire a expertului, formulată în cauză, cerere determinată de formularea unei plângeri penale privind modul de efectuare a lucrării de către expertul.
S-a motivat că în contextul dat, instanța de apel nu mai putea să ia în considerare raportul de expertiză întocmit de expertul.
Cu privire la cel de-al doilea raport de expertiză întocmit în apel, instanța a motivat că măsurătorile nu s-au efectuat asupra întregii suprafețe de teren revendicate și a înlăturat această probă și pentru considerentul necorelării raportului cu celelalte probatorii administrate în cauză, în special cu înscrisurile ce cuprind datele de delimitare a parcelelor cu ocazia punerii în posesie a părților de către Comisia locală de reconstituire a dreptului de proprietate.
În concret, instanța a argumentat că litigiul are ca obiect două parcele de teren aparținând fiecăreia dintre părți, situate una în continuarea celeilalte, respectiv parcelele 95/1 din 88 și 94/2 din 77 -aparținând reclamantului și parcelele 96 și 97 din 88 aparținând pârâtului - iar din raportul de expertiză și schița anexă la raport -rezultă că măsurătorile s-au efectuat în privința terenului reclamantului doar asupra parcelei 95/1, apreciind în final că acest procedeu de limitare a zonei în litigiu nu răspunde obiectului revendicării.
A mai argumentat instanța că expertul a avut în vedere doar suprafețele înscrise în titlurile de proprietate emise părților, nu și dimensiunile suprafețelor din schițele întocmite cu ocazia punerii în posesie a părților.
Analizând și raportul de expertiză întocmit la prima instanță de către expert - instanța a constatat că a avut în vedere documentația întocmită cu ocazia punerii în posesie a părților pe terenurile asupra cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, documentația ce cuprinde delimitări ale terenurilor prin dimensiuni și vecinătăți.
S-au înlăturat obiecțiunile formulate de părți la acest raport, instanța arătând că s-a măsurat întreaga lungime de 70. a terenului revendicat din cele două parcele și nu doar cea de 30. cum eronat a susținut reclamantul, iar peste această limită de 70. nu se mai justifica efectuarea de măsurători întrucât terenul reclamantului are alt vecin decât pârâtul - iar privitor la lățimea terenului a arătat că s-a măsurat 11,5. și nu de 10,5. cum s-a susținut în obiecțiunile reclamantului.
S-a înlăturat și obiecțiunea formulată de pârât potrivit căreia expertul trebuia să aibă în vedere o lățime a terenului reclamantului la DN - 62 de 20. și nu de 22. - instanța motivând că în schițele întocmite de expert nu figurează o asemenea lățime, ci cea de 11,5.
Împotriva deciziei a declarat apel pârâtul, invocând art-.304 pct.8 și 9 pr.civ.
În concret însă recurentul pârât a criticat decizia apreciind că instanța de apel a interpretat greșit raportul de expertiză întocmit în apel d e către expertul întrucât expertul ar fi avut în vedere întreaga suprafață de teren aflată în litigiu, precum și înscrisurile în care este delimitată.
A susținut recurentul că acest raport de expertiză este mai complet decât cel întocmit la prima instanță și, ca atare, se impunea reținerea acestuia ca probă relevantă în cauză.
În subsidiar, recurentul a solicitat casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării altei expertize tehnice.
Recursul este nefondat.
Deși recurentul pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe art.304 pct.8 și 9 din codul d e procedură civilă, nu a formulat argumente care să se circumscrie acestor motive de modificare a deciziei, criticile formulate vizând modul de interpretare a probatoriilor de către instanța de apel. Asemenea critici nu-și mai găsesc însă corespondent în motivele de casare și modificare limitativ prevăzute de art.304 pct.1-9 pr.civ.
Motivul prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. are în vedere încălcarea principiului înscris în art.696 alin.1 din Codul civil ce consacră forța obligatorie a convențiilor legal încheiate în privința părților contractante.
Prin urmare, textul este incident în cazul în care instanța este sesizată cu un diferend în legătură cu un act juridic - ale cărui clauze sunt clare, precise, st norma procedurală stabilimnd că judecătorul care soluționează fondul trebuie să aplice actul în litera și spiritul lui, neavând dreptul să-i dea un alt înțeles decât cel convenit de părți.
Când clauzele actului juridic dedus judecății sunt îndoielnice, susceptibile de mai multe înțelesuri, judecătorul poate să-l interpreteze potrivit regulilor de interpretare prevăzute în Codul civil.
Dar, în această ipoteză, interpretarea dată de judecător constituie o chestiune de fapt ce nu poate fi criticată în recurs, conform art.304 pct.8 pr.civ.
În speță, diferendul părților nu privește un act juridic dedus judecății ci revendicarea unui teren, iar criticile recursului nu vizează un act juridic ci modul de interpretare a expertizelor efectuate (probe administrate) în cauză de către instanță, deci un aspect de netemeinicie, necenzurabil în recurs.
Pe de altă parte, decizia cuprinde motivele ce au dus la soluția de respingere a apelului pârâtului. Astfel, după cum rezultă din considerentele deciziei reproduse mai sus, instanța de apel a arătat motivele pentru care a reținut ca probă concludentă expertiza efectuată la prima instanță (ce a avut în vedere întreaga suprafață în litigiu și înscrisurile de individualizare a parcelelor) și cele pentru care a înlăturat raportul de expertiză întocmit în apel d e către expertul, respectiv neefectuarea măsurătorilor asupra întregii suprafețe revendicate și pe baza actelor de punere în posesie ce cuprind datele de delimitare a parcelelor.
Totodată, în cauză s-au administrat toate probele cerute pentru stabilirea stării de fapt.
Față de toate aceste considerente, nu se pot reține temeiuri de casare sau de modificare a deciziei, urmând ca, în baza art.312 pr.civ.să se respingă, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.117 din 10 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-( nr. vechi 4815/2005) în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
29.09.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/2 ex.
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Stela Popa, Paraschiva Belulescu
