Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 738/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 738
Ședința publică din data de 5 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ana Roxana Tudose
JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimatul Consiliul Local, județul D împotriva deciziei civile nr.140 din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata revizuientă domiciliată în B str. -.- nr.14 sectorul 5, cu sediul în T, str. - nr.50, județul și - - cu sediul în T, - - nr.176 județul
Recurs timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 5 lei conform 560/2007 și timbru judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurentul-intimat Consiliul Local T, intimata revizuientă și intimații T și - -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus din partea intimatei revizuente, cerere prin care solicită judecarea în lipsă.
Curtea, consideră cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr. 6664 /18.08.2006, a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Local al Municipiului T, - - T și T, revizuirea deciziei civile nr. 1467/20.10.2001, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în soluționarea apelului ce a format obiectul dosarului nr.6175/2001, declarat împotriva sentinței civile nr.2580/08.05.2001 a Judecătoriei Târgoviște, decizia pronunțată în apel devenind irevocabilă prin respingerea recursului, potrivit deciziei nr. 145/29.01.2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
În motivarea cererii se arată că în dosarul nr.2554/2000 al Judecătoriei Târgoviște, reclamanta a revendicat de la pârâtele Consiliul Municipiului T, Regia Autonomă de Gospodărire Comunală T și - T imobilele compuse din două corpuri de clădiri și terenul aferent în suprafață de 1854 mp situat în T,-(fost nr. 186). Judecătoria Târgoviște, prin sentința civilă nr.2580/8.05.2001
-2-
admis acțiunea, a constatat nulitatea absolută a contractului de donațiune autentificat la 21.08.1958 de fostul notariat de Stat al Raionului T, obligând pârâtele să îi lase în deplină proprietate și posesie corpurile de imobile revendicate.
Ulterior, prin decizia civilă nr.1467/29.10.2001 s-a admis apelul declarat de - T și Consiliul Local T împotriva respectivei sentinței, schimbându-se soluția fondului în sensul respingerii acțiunii introductive. Această soluție a fost menținută de către Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin respingerea recursului, ca efect al deciziei civile nr.145/22.01.2002.
După intrarea în vigoare a Legii 10/2001 reclamanta a formulat cerere de restituire în natură a imobilului revendicat în primul litigiu, iar prin sentința civilă nr.134/19.03.2003, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte cererea, consfințind tranzacția făcută cu pârâta - - prin care corpul de imobil aflat în posesia acesteia a fost lăsat în deplina sa proprietate și posesie contra unei sume de bani. Procesul a continuat cu intimatul Consiliul Local T, acțiunea fiind respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr.307/2003, cu motivarea că actul de donație nu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, soluție menținută în faza de judecată a apelului.
Ulterior, s-a formulat prezenta cerere de revizuire împotriva deciziei nr.1467/29.10.2001 a Tribunalului Dâmbovița, cerere întemeiată pe disp. art.322 pct.5 cod pr.civilă, ca urmare a descoperirii unor înscrisuri noi ce nu au putut fi înfățișate la judecata fondului dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, respectiv Ordonanța de sesizare a instanței de judecată dată la 19.07.1955 de fosta Procuratură Generală a primită la data de 20.07.2006, scrisoarea editată sub nr.10684/31.10.1957 de fosta Întreprindere de Gospodărire Orășenească T însoțită de o procură specială, adresată autoarei revizuientei (filele 32, 33) și scrisoarea olografă trimisă de mama revizuientei avocatului din T (filele 34, 36 în dosarul tribunalului).
În motivarea acestei cereri s-a arătat faptul că tatăl revizuientei a fost arestat de organele represive ale regimului totalitar și cercetat timp de peste 2 ani, ulterior decedând într-un spital-penitenciar iar presiunea concertată asupra acestuia, starea de ce i-a viciat consimțământul, au determinat recurgerea la așa-zisa donație care a fost făcută nu cu intenția de a gratifica statul român ci pentru schimbarera statutului social avut și dobândirea unui statut agreat de către noua ordine socială, lipsind intenția de a face donația, în cauză fiind incidente prev. art.966 cod civil.
Intimatul Consiliul Local Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, susținându-se faptul că actele atașate nu dovedesc pretinsa violență exercitată împotriva moștenitorilor defunctului, ci doar suportarea de către donatar, respectiv statul român, a cheltuielilor ocazionate de perfectarea actului de donație, iar în privința scrisorii olografie se menționează că nu face referiri decât la plata impozitelor datorate statului și a chiriilor din 1952.
La rândul său, intimata - - a formulat concluzii scrise, prin intermediul cărora a solicitat admiterea cererii de revizuire atâta vreme cât actele administrate dovedesc pe deplin vicierea consimțământului autorilor.
La data de 16.02.2007 a fost înregistrată o cerere de intervenție formulată de numita, motivată de aceea că efectuat renovări unora dintre
-3-
camerele din imobil, cerere de intervenție care a fost respinsă ca inadmisibilă de către instanța sesizată.
După administrarea probelor, prin decizia civilă nr.140/29.03.2007, Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea de revizuire și pe cale de consecință a schimbat în tot decizia nr.l467/29.10.2001 a aceleiași instanțe respingând apelurile și păstrând hotărârea atacată pe calea acestor apeluri.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut faptul că în mod deosebit scrisorea adresată de semnatara, autoarea revizuientei, avocatului este relevantă pentru a se concluziona faptul că voința donatorilor a fost înfrântă iar consimțământul le-a fost viciat, intenția reală nefiind aceea de a, fiind de notorietate faptul că în perioada respectivă mulți proprietari au fost deposedați de imobile valoroase, în mod abuziv, în cauza de față actele noi fiind suficiente și relevante pentru a se desprinde o asemenea concluzie.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs recurenta Consiliul Local T înregistrat pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.
În motivarea acestuia s-a arătat faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică în primul rând pentru că scrisoarea olografă nu întrunește condiția de înscris ce nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții câtă vreme s-a aflat permanent în posesia revizuientei, iar descoperirea "întâmplătoare" nu echivalează cu îndeplinirea condiției prev. de art.322 pct.5 cod pr.civilă, câtă vreme o atentă căutare în documentele lăsate de autoarea revizuientei ar fi făcut posibilă invocarea acestui înscris în fața instanțelor care au soluționat litigiul pe parcursul celor 10 ani. De altfel, se susține că nu s-au făcut dovezi nici cu privire la data descoperirii acestui înscris.
Un al doilea motiv de recurs este acela că violența, ca viciu de consimțământ, face ca actul încheiat sub imperiul său să fie sancționat cu nulitatea relativă, ce poate fi invocată de parte în termenul general de prescripției astfel că acțiunea în anulare a actului de donație era prescrisă.
Un al treilea motiv de recurs este acela că instanța concluzionează cu multă ușurință și superficialitate, fără o analiză pertinentă și fără probe asupra scrisorii respective deși înscrisul este nedatat și neprecizat sub aspectul destinatarului, astfel că nu ilustrează fără putere de tăgadă un mod abuziv de deposedare a foștilor proprietari.
În termen legal intimata revizuientă a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât era firesc ca înscrisurile să fie găsite întâmpălător atâta vreme cât asemenea înscrisuri nu pot constitui o minimă arhivă de familie care este îndeobște conservată, fără vreo perspectivă de a se scrie istoria prin ele.
Se mai susține și faptul că recurentul încearcă să banalizeze puterea doveditoare a înscrisului nou, neputându-se înțelege altceva decât ceea ce a reținut instanța prin sentința recurată din conținutul îndeosebi al scrisorii olografe.
În ceea ce privește prescripția, arată prin întâmpinare faptul că motivul este nefondat atâta timp cât în cauză este vorba de o situație de nulitate absolută.
Celelalte intimate, deși legal citate, nu s-au prezentat în fața instanței pentru a-și formula eventuale apărări și nici nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
-4-
Examinând recursul de față prin prisma criticilor invocate, raportat la actele și lucrările dosarului dar și la disp. art.322 pct.5 cod pr.civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit textului de lege mai sus-citat, dacă după darea hotărârilor s-au descoperit înscrisuri noi, doveditoarea, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere, se poate cere desființarea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare.
În cauza de față ne aflăm în situația celei dintâi ipoteze, în care se solicită revizuirea deciziei civile nr.1467/29.10.2001 a Tribunalului Dâmbovița ca urmare a prezentării unor înscrisuri noi, neavute în vedere de către instanță la data pronunțării hotărârii atacate deoarece nu au putut fi înfățișate de către parte dintr-un motiv independent de voința sa, înscrisuri care în mod vădit erau de natură a schimba soluția dată.
Doctrina (vezi "Tratat teoretic și practic de procedură civilă" vol II, Editura Național B pag.442) și jurisprudența sunt constante în a aprecia că trei sunt condițiile de admisibilitate ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admiterea unei astfel de cereri, prima fiind aceea ca partea să se bazeze pe un înscris nou ce nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Este indubitabil faptul că toate înscrisurile pe care se bazează prezenta cerere nu au fost folosite în procesul de fond, având caracter de acte noi.
A doua condiție, de asemenea întrunită în cauza de față, se referă la preexistența înscrisului invocat față de data la care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere.
În sfârșit, cea de a treia condiție de admisibilitate, contestată în primul motiv al prezentului recurs, este aceea ca înscrisul să nu fi putut fi prezentat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, dintr-o împrejurare mai presus de voința părții care se prevalează de actul respectiv. Ceea ce se contestă de către recurentă este împrejurarea că existența permanentă a înscrisului în posesia părții care-l invocă exclude întrunirea acestei a treia condiții. Așa cum s-a decis și în jurisprudența mai veche, constituie înscris nou acela ce nu a putut fi prezentat datorită forței majore, neputând fi admisă o cerere în cazul în care actul exista și putea fi procurat sau când se afla la parte și aceasta a omis să-l depună. În cauza de față nici una din cele două ipoteze nu este valabilă întrucât, pe de o parte, nu se poate proba o omisiune culpabilă a revizuientei de a depune înscrisurile respective, explicate prin lipsa de diligență a acesteia, dar nici posibilitatea indubitabilă, la îndemâna părții de a- procura cu ușurință în timpul soluționării procesului de fond. Dimpotrivă, avându-se în vedere situația deosebit de precară a arhivelor fostelor instituții de stat, se poate conchide fără îndoială că revizuienta nu a avut cunoștință de existența acestor înscrisuri și nici nu avea această posibilitate, după cum necunoașterea existenței scrisorii emanând de la autoarea sa nu-i poate fi imputabilă având în vedere și perioada de timp îndelungată de la momentul emiterii acestei scrisori, precum și decesul al autorilor părților.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs, prin care se susține o eventuală prescripție a actului de donație, este indubitabil faptul că susținerile recurentei sunt total nefondate, atâta vreme cât în prezenta cauză obiectul acesteia îl
-5-
reprezintă revizuirea unei hotărâri prin care s- admis apelul împotriva unei hotărâri dată într-o acțiune în revendicare, nepunându-se nici un moment problema unei acțiuni în anularea contractului de donație în acest moment, apreciindu-se doar asupra
caracterului abuziv al preluării imobilului în litigiu, caracter mascat prin actul de donație la care se face referire. Problema caracterului absolut al regimului nulității actului de donație a fost statuată cu caracter irevocabil la momentul soluționării dosarului de fond și nu a constituit prin el însuși un motiv de apel în cauza în care s-a pronunțat soluția a cărei retractare se cere.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, se susține că în mod greșit și cu prea multă ușurință prima instanță ar fi apreciat asupra forței probante a înscrisurilor prezentate și îndeosebi asupra semnificației scrisorii olografe.
Așa cum s-a arătat în doctrină, trecând de cele trei condiții de admisibilitate, pentru ca o cerere de revizuire să poată fi primită pe fond, trebuie ca înscrisul invocat să fie determinant în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția să poată fi alta decât cea pronunțată. Din conținutul deciziei civile 1467/2001 a Tribunalului Dâmbovița, a cărei retractare se solicită, rezultă că principalul considerent avut în vedere de către instanță la acel moment a fost acela că în mod eronat s-ar fi apreciat asupra vicierii consimțământului la încheierea respectivului act de donație atâta vreme cât a fost vorba despre o renunțare de bună voie la proprietatea respectivului imobil, ceea ce face ca actul în cauză să fi fost valabil încheiat. În acest context, este indubitabil faptul că înscrisurile noi depuse în susținerea prezentei cereri de revizuire, care vin să probeze tocmai lipsa intenției de a și vicierea flagrantă a consimțământului donatorului prin presiunea morală exercitată asupra sa, se bucură de puterea doveditoare cerută imperativ de lege pentru a se primi o astfel de cerere de revizuire.
Pe fond, prima instanță a apreciat în mod corect asupra faptului că determinant este în primul rând, ultimul înscris invocat, respectiv scrisoarea editată de mama revizuientei și adresată avocatului care, deși nedatată și neprecizază sub aspectul destinatarului, este identică cu cea care a făcut obiectul expertizei grafice în dosarul de fond 2554/2000 al Judecătoriei Târgoviște iar conținutul său este contemporan actului de donație. Din modul în care este concepută această epistolă și din expresiile pe care le-a folosit autoarea sa, rezultă împrejurarea reținută în mod corect de prima instanță că este vorba despre o atitudine tipică de înfrângere prin presiune psihică a voinței donatorilor și de impunerea unui scop străin de cel al contractului de donație; temerea autoarei revizuientei rezultă din conținutul întregii scrisori și nu poate fi ignorată în contextul acelor ani în care mulți autori au fost deposedați de imobile valoroase într-o manieră perfidă în care, prin amenințarea asupra vieții sau libertății exercitată împotriva proprietarilor sau a rudelor lor, erau determinați să-și "doneze" proprietățile, fiind bine știut faptul că prin esența sa această liberalitate vizează gratificarea unor persoane apropiate sau cu un scop determinat, ceea ce nu poate fi explicabil în cazul gratificării statului.
Potrivit considerentelor arătate, constatând caracterul legal și temeinic al deciziei recurate, Curtea, în baza disp. art.312 alin 1 cod pr.civilă coroborat cu disp. art.322 pct.5 teza I cod pr.civilă, va respinge prezentul recurs ca fiind nefondat.
.//.
-6-
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimatul Consiliul Local, județul D împotriva deciziei civile nr.140 din 29 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata revizuientă domiciliată în B str. -.- nr.14 sectorul 5, cu sediul în T, str. - nr.50, județul și - - cu sediul în T, - - nr.176 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 5 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ana Roxana Tudose, Andra Corina Botez
- - - - --- -
GREFIER,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.ART/VM
2 ex./18.09.2008
6664/2006 Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Ana Roxana TudoseJudecători:Ana Roxana Tudose, Andra Corina Botez
