Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 762/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.762/R/2008
Ședința publică din data de 28 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean președintele secției
JUDECĂTORI: Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
- -- vicepreședinte al Curții de Apel
Grefier:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul recurent împotriva deciziei civile nr. 690/A/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâții C G, C -, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL C - având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 2816/2007 din 02 aprilie 2007 Judecătoriei Cluj -N, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul la data de 14.11.2006 împotriva Statului Român prin Consiliul Local al municipiului C-N, CGJ. și C -, având ca obiect: să se constate că reclamantul este unicul moștenitor după defunctul și soția; să se constate că Decretul nr. - este lovit de nulitate absolută, astfel că și titlul Statului Român, prin care a preluat imobilul situat în municipiul C-N,- este lovit de nulitate absolută; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate între Consiliul Local al municipiului C-N și pârâții persoane fizice cu privire la apartamente ale imobilului în litigiu; să se dispună rectificarea CF nr. 1393 C în sensul radierii drepturilor înscrise în temeiul contractelor de vânzare-cumpărare și reînscrierii dreptului de proprietate al persoanei de la care imobilul a fost preluat prin naționalizare.
S-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C a, aceasta fiind decedată din data de 30.07.2001.
A fost obligat reclamantul la a-i plăti pârâtului C - suma de 500 lei cheltuieli de judecată, iar pârâtului CGJ. suma de 300 lei, cu același titlu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Imobilul înscris în CF 1393 C sub, cu nr. top. 411, casă, curte și grădină cu suprafața de 140 stj.p., situat pe- (în prezent nr. 9) s-a aflat în proprietatea lui și a soției sale născută.
Imobilul a fost naționalizat de la acești proprietari în temeiul Decretului nr. 92/1950, Statul Român întabulându-și dreptul de proprietate în anul 1957.
Din probele depuse la dosar rezultă că reclamantul este cetățean al SUA, născut în data de 09.03.1918 în C, România.
Pe de altă parte, din extrasul de naștere aflat la dosarul cauzei rezultă că persoana născută la 09.03.1918 avându-i ca părinți pe și, se numește.
Așa fiind, reclamantul nu a făcut dovada calității sale de descendent și unic moștenitor al foștilor proprietari tabulari, ceea ce obligă la respingerea prezentului capăt de cerere, precum și pe cale de consecință, și a celorlalte pretenții.
Împotriva sentinței reclamantul a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 690/A/2007 din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, cu obligarea apelantului la a-i plăti intimatului suma de 300 lei, iar intimatului C - suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că prima instanță a făcut statuări corecte cu privire la faptul că reclamantul nu a făcut dovada că este una și aceeași persoană cu, fiind de văzut și că fără temei afirmă reclamantul că imobilul nu ar fi fost preluat în baza Decretului nr. 92/1950, câtă vreme el este menționat în lista anexă la Decretul nr. 92/1950.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs, solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și a acțiunii, fiind incidente motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. deoarece:
a) Atât prima instanță, cât și cea de apel, au interpretat greșit actele deduse judecății de către reclamant, ajungând la concluzia eronată potrivit căreia reclamantul nu ar fi moștenitor al foștilor proprietari tabulari. Mai mult instanța de apel a reținut greșit și data de naștere a reclamantului, anume 14 martie 1918, când în realitate aceasta era 09 martie 1918.
b) Reclamantul a declarat și pe propria răspundere că numele pe care îl poartă în prezent este același cu numele de familie din CF 1393 C-N, instanța de fond neanalizând de altfel toate înscrisurile depuse în probațiune de către reclamant.
c) Vânzările făcute în temeiul Legii nr. 112/1995 sunt lovite de nulitate absolută, câtă vreme Statul a dobândit imobilul în mod nelegal, instanța de apel făcând, și sub acest aspect, o greșită aplicare a legii. Imobilul nu figurează în anexe la Decretul nr. 92/1950 publicată în Buletinul Oficial nr. 36 din 20 aprilie 1950, astfel că este vorba despre o preluare faptică, statul neavând nici un titlu - valabil sau nevalabil - pentru preluarea imobilului. În anexa la Decret figurează, la poziția 468, statuarea contrară a instanței de apel fiind greșită.
d) Preluarea imobilului este, oricum lovită de nulitate, căci prevederile Decretului nr. 92/1950 contravin dispozițiilor art. 8 și 10 din Constituția din anul 1948 României.
e) Dacă acțiunea reclamanților s-ar respinge ca inadmisibilă sub motivul că restituirea trebuia solicitată în condițiile Legii nr. 10/2001 i s-ar încălca reclamantului dreptul la liber acces la justiție, fiind de văzut și că instanțele judecătorești au dreptul și obligația de a judeca acțiune în revendicare.
Trebuie avute în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele și împotriva României, împotriva României, împotriva României și împotriva României.
f) Cumpărătorii apartamentelor au fost de rea-credință, față de autoritatea caracterului abuziv al preluării, caracterul neconstituțional al Decretului nr. 92/1950 și reflectarea vreunei verificări de către vânzători sau de către cumpărători.
Intimații C -, CGJ., și Consiliul Local al municipiului C-N au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Cu privire la acest recurs Curtea are în vedere următoarele:
Așa cum bine au apreciat prima instanță și cea de apel, admiterea primului capăt de cerere - anume cel având ca obiect recunoașterea calității reclamantului de unic moștenitor după defuncții și soția născută - se află condiționată de înfățișarea unor probe care, în mod neîndoielnic, să facă dovada faptului că reclamantul este descendent al proprietarilor tabulari în contra cărora Statul Român a preluat imobilul în litigiu.
O asemenea dovadă presupunea, în mod necesar, a se proba că reclamantul este una și aceeași persoană cu persoana menționată în extrasul de naștere depus în copie la dosarul primei instanțe ( 11) ca fiind fiu al lui și, anume.
Or, câtă vreme reclamantul se numește, deci nu, iar dovada că, în pofida acestei diferențe, este în realitate vorba despre aceeași persoană ca urmare a intervenirii unor modificări la nivelul numelui și prenumelui nu a fost în mod convingător făcută, concluzia pe care instanțele erau obligate să o tragă este aceea că, în cauză, nu s-a dovedit că între reclamant și există identitate.
Împrejurarea că, pentru fiecare dintre cei doi, data și locul nașterii coincide - respectiv 09 martie 1918 în C, Tribunalul reținând, într-adevăr, eronat, data de 14 martie 1918 - nu este suficientă constatării că între cei doi există identitate.
Tot astfel, este de avut în vedere că recunoașterea pe care reclamantul a făcut-o în cuprinsul înscrisului numit "Precizări și declarație" tradus din limba maghiară și legalizată notarial, în sensul că numele pe care îl poartă este același cu numele de familie din CF nr. 1393 C-N, nu are valoarea unui mijloc de probă și, prin urmare nu poate sta la baza hotărârii instanței, recunoașterile pe care o parte le face în propria favoare fiind inapte să producă efecte juridice în plan probator.
Față de cele ce preced, rezultă că întemeiat a fost respins primul capăt din cererea reclamantului și, prin consecință, și toate celelalte, căci soluționarea acestora din urmă depindea de constatarea, în prealabil, a calității reclamantului de succesor al foștilor proprietari tabulari ai imobilului litigios.
Astfel fiind, rămâne că analiza celorlalte motive ale recursului privitoare la nelegalitatea preluării imobilului, caracterul faptic al acestei preluări, precum și la utilitatea dezlegărilor făcute prin unele hotărâri ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Europene a Drepturilor Omului nu mai apare ca utilă, reclamantul fiind lipsit, urmare a respingerii capătului de cerere privind calitatea sa de unic moștenitor, de calitate procesuală în ce privește capetele de cerere subsecvente acestuia.
În baza art. 274.pr.civ. va fi obligat reclamantul la a le plăti pârâților intimați G, și, suma de 300 lei, iar pârâtului intimat C - tot suma de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs ( 24, 31).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 690/A din 23 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimaților CGJ. și, suma de 300 lei iar intimatului C - suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.MV/dact.
2 ex./16.05.2008
jud.apel:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Lucia Ștețca Valentin Mitea
