Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 799/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(501/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.799
Ședința publică din 11 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Nica
JUDECĂTOR 2: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 3: Fănica Pena
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți ROMÂNIA și, împotriva deciziei civile nr. 1630 din 12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, în calitate de reprezentant al recurenților pârâți România, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 05.05.2009, eliberată de Baroul București și avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant, în baza împuternicirii nr. 622 din 10.09.2007, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurenților pârâți susținând oral motivele de recurs solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei civile atacate în sensul respingerii apelului și a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Menționează că instanța de apel în mod greșit a admis calea de atac și a schimbat hotărârea primei instanțe, obligându-i pe recurenți în solidar la plata sumei de 5.000 lei către reclamantul cu titlu de despăgubiri civile, în speță nefiind întrunite condițiile necesare în vederea atragerii răspunderii pârâtei România L, în calitate de editor și a pârâtului, în calitate de autor al articolului publicat în data de 20.07.2006.
Consideră că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și față de întreg materialul probator administrat, instanța de apel ar fi trebuit să aprecieze că afirmațiile cuprinse în articolele în discuție se încadrează în limitele libertății de exprimare ocrotite de art.30 din Constituție și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai arată că articolul publicat la data de 20.07.2006 a avut scopul de a prezenta cititorilor ziarului Evenimentul Zilei de Vest informații de interes public vizând neregulile existente în instituțiile de învățământ și nu de a aduce atingere intimatului.
Depune la dosar note scrise și solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei civile atacate ca legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că instanța de apel în mod corect a făcut referire la recomandările art.3, art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a sesizat corect tendința articolului în cauză în sensul că accentul se pune pe presupusa relație dintre soția reclamantului și student, că în această concepție, tratamentul degradant și inuman presupune umilirea reclamantului față de alte persoane, situație ce a fost creată prin publicarea articolului incriminat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
La data de 03.10.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și ROMÂNIA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 150.000 lei, reprezentând despăgubiri civile, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în ziarul "Evenimentul Zilei - ediția de Vest", din data de 20.07.2006, sub titlul " la O: . conjugală, afară din țară!" a apărut un articol calomnios la adresa reclamantului, prin care se aduc grave prejudicii reputației și onoarei sale, reclamantul fiind deputat, președinte al Comisiei de Sănătate din Parlament și profesor universitar. Afirmațiile din articol, în sensul că soția sa "s-a încurcat" cu studentul, astfel încât, reclamantul ar fi încercat să-l expulzeze din țară pe student, fapt neadevărat, întrucât autoritatea pentru străini a inițiat procedura de expulzare pentru motivul că s-ar fi folosit de un act fals pentru a se transfera la o altă facultate de medicină, au indus în conștiința publicului, convingerea că reclamantul este un infractor și abuzează de poziția sa.
S-a mai precizat că studentul a fost sancționat cu o amendă administrativă de 400 lei, în baza Ordonanței din 22.05.2006, în dosarul nr.452/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.
În fapt, s-au invocat prevederile art.998 Cod civil.
Pârâta ROMÂNIA a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea acțiunii, nefiind îndeplinite cerințele art.998 și urm. Cod civil, în speță fiind vorba de un demers jurnalistic efectuat cu bună-credință, cu indicarea surselor și cu respectarea dreptului la replică.
Prin sentința civilă nr. 1834/14.03.2007, Judecătoria Oradea și-a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 B, cauza fiind înregistrată la această instanță cu dosarul nr-.
Instanța a încuviințat părților probele cu înscrisuri - probă administrată, și interogatorii reciproce privind pe reclamant și pârâtul - care nu s-au administrat, întrucât cele două părți nu s-au prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr. 7975/15.10.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut că în articolul invocat " din O, cu un deputat PRM în rolul principal: . conjugală, afară din țară!", apărut în ziarul "Evenimentul Zilei de Vest din data de 20.07.2006, ziaristul relatează o serie de fapte în legătură cu o presupusă relație sentimentală existentă între soția reclamantului, d-na și un student israelian, care urma cursurile Facultății de Medicină și farmacie din O, condusă de reclamant, în calitate de decan.
În concret, în articol sunt prezentate informații privind incidentul produs în cadrul Facultății de Medicină și Farmacie O, privitor la notele operate în catalog la trei materii, pentru studentul și care ar fi fost modificate, față de notele obținute la aceleași materii și consemnate în carnetul de student.
Incidentul a făcut obiectul unor anchete penale, autorul articolului sintetizând datele obținute de la autoritățile judiciare și redând conținutul unor declarații date de persoanele implicate, studentul și d-na, în dosarul nr.1111/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, având la bază plângerea formulată de studentul împotriva a trei profesori ai O și împotriva decanului (reclamantul), prin care se reclama faptul, că notele obținute la cele trei discipline au fost modificate în catalog, datorită intervenției profesoarei, cu care a refuzat să aibă o relație sentimentală.
Prin Ordonanța din 23.05.2006 s-a dispus soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunile de fals intelectual și abuz în serviciu, iar la plângerea persoanei vătămate, formulată împotriva acestei ordonanțe, soluția a fost infirmată parțial, cu privire la cei trei profesori, între care și soția reclamantului, reținându-se caracterul incomplet al cercetărilor și incompleta valorificare a probelor produse de partea vătămată, pentru verificarea existenței unei împrejurări esențiale pentru stabilirea corectă a situației de fapt, și anume, prezumtiva relație ce a existat între persoana vătămată și.
Articolul este fondat pe considerentele expuse în cadrul Ordonanței din 23.05.2006 a Parchetului de pe lângă Înaltei Curți de Casație și Justiție și soluția de infirmare parțială a ordonanței, ziaristul redând și fragmente din declarațiile soției reclamantului și ale părții vătămate, consemnându-se în final și dreptul la replică al reclamantului.
Singurele judecăți de valoare expuse în articol, ca și o opinie personală, sunt cele care susțin ideea că "reclamantul a încercat să-l expulzeze din țară pe studentul israelian pentru că acesta ar fi avut o relație cu soția sa și că <<saga>> studentului are la bază povestea amoroasă în care este implicată soția reclamantului".
Or, judecățile operate de ziarist reprezintă propriile convingeri ale jurnalistului, fără a avea scopul impunerii opiniei publice, a opiniilor proprii, în sensul că acestea ar exprima faptele însăși, lăsând opiniei publice libertatea de a-și formula propria convingere, articolul conținând și un citat din Ordonanța din 23.05.2006, inclusiv argumentația utilizată de procurorul care a instrumentat în cauza penală respectivă, dar și partea referitoare la soluția de infirmare a concluziilor Ordonanței, în sensul că pentru elucidarea cazului este esențială stabilirea relației ce ar fi existat între studentul israelian și soția reclamantului.
Astfel, maniera de redactare a articolului, chiar dacă debutează cu ideea încercării reclamantului de a-l expulza din țară pe student și respectiv faptul că substratul incidentului este reprezentat de "povestea amoroasă" dintre student și soția reclamantului, nu se poate considera că aceste afirmații sunt prezentate cu titlu de știre de presă, care să se impună ca atare, opiniei publice și nici cu scopul de defăimare a reclamantului, prin caracterul său incisiv.
"Tonul" articolului se înscrie, dimpotrivă, în cadrul legitim al libertății de exprimare, în sensul art.10 CEDO, fără să constituie o faptă ilicită, văzută ca o încălcare a normelor dreptului obiectiv, de natură să lezeze dreptul subiectiv al reclamantului, în speță - dreptul la imaginea publică.
Acționând în cadrul legal al libertății cuvântului, ziaristul nu este ținut să probeze adevărul afirmațiilor publicate, în ceea ce privește opiniile, care au prin natura lor, un caracter subiectiv (citat exemplificativ cazul CEDO & Austria din 08.07.1986), reținându-se în plus, la speță, că asumarea statutului de persoană publică implică și asumarea riscului expunerii unor aprecieri critice din partea presei, în chestiuni de interes public, al satisfacerii dreptului fundamental al cetățeanului la informare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că instanța a respins în mod greșit acțiunea, în condițiile în care, articolul în cauză a adus reclamantului grave prejudicii morale, constând în defăimare, ironizare și batjocură, întrucât trâmbițata relație a studentului cu soția sa, nu este reală și nici nu a fost dovedită, iar instanța motivează laborios sentința, dar în mod netemeinic, rezumând articolul doar la incidentul referitor la notele operate în catalog, motivând pe considerentele expuse în cadrul Ordonanței nr.8908/303/23.05.2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile în care aceasta a fost infirmată prin Ordonanța nr.205/C2/1788/12.06.2006, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, menținută prin sentința nr.563/05.12.2006 pronunțată în dosarul nr- de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că demersul jurnalistului nu a fost unul "bazat pe o cercetare obiectivă", astfel cum se reține în hotărârea primei instanțe, articolul încălcând prevederile art.26 alin.1 din Constituția României, care protejează viața intimă, familială și privată, ipotetica relație între soția reclamantului și student neprezentând o problemă esențială pentru opinia publică, ci un eveniment de cancan, exagerat și prezentat pe un ton și într-o manieră ilară, menită să terfelească imaginea publică a reclamantului, lucru ce trebuie sancționat.
În sprijinul apelului s-au atașat copii de pe soluțiile invocate în criticile formulate.
Prin decizia civilă nr. 160A/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a admis apelul, a fost schimbată în tot sentința civilă apelată, în sensul că s-a admis în parte cererea, pârâții și România fiind obligați în solidar la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și a sumei de 1580,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că CEDO dă îndrumări clare privind restricțiile aduse libertății de exprimare în virtutea art.10 de către jurnalist, respectiv de a relata cu bună-credință, pe baza unor fapte exacte, informații fiabile și precise și respectând etica jurnalistică, nefiind permise judecăți critice, decât cu condiția de a demonstra veridicitatea lor (citată cauza Dalban), potrivit art.30 alin.6 din Constituția României, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei, iar prin art. 19 alin.3 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice se statuează că există și anumite restricții a exercitării acestui drept, necesare asigurării siguranței naționale, ordinii publice, sănătății sau moralei publice.
Articolul cu titlul " la O, cu un deputat PRM în rolul principal: . conjugală, afară din țară!", publicat în Ziarul "Evenimentul Zilei de Vest din 20.07.2006", în care s-au relatat o serie de fapte în legătură cu o relație sentimentală dintre - soția reclamantului și studentul israelian -, care urma cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din O, condusă în calitate de decan de către reclamant, sunt de natură de a induce publicului cititor, existența unei astfel de relații, nefiind simple comentarii, proprii ale ziaristului, cu consecința ideii, că reclamantul s-a răzbunat pe student, încercând expulzarea acestuia.
Chiar dacă presa poate prezenta informații în mod mai exagerat, acest drept al presei nu poate fi absolut, mențiunile din articol având caracter jignitor, influențând în mod negativ publicul cu privire la starea de fapt existentă, precum și imaginea și demnitatea reclamantului, acesta, în dreptul la replică, arătând că nu cunoaște despre relație, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil, vinovăția ziaristului existând, chiar în forma cea mai ușoară, întrucât acesta și-a dat seama că prin articolul scris și publicat, se aduce atingere imaginii reclamantului, datorită ridiculizării și ironizării vieții sale private, familiale și profesionale, umilirea acestuia în mod public și crearea unor sentimente de neputință și frustrare, existând o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit și fapta ilicită, în sensul că dacă nu s-ar fi publicat articolul, nu s-ar fi produs prejudiciul.
nu a adus dovezi clare ale relației soției reclamantului cu studentul în cauză.
Tribunalul a apreciat că cererea se poate analiza și din perspectiva aplicării reclamantului a unui tratament inuman și degradant, conform art.3 din CEDO care instituie principiul că orice persoană trebuie să se bucure de respectarea demnității și a drepturilor inalienabile, reclamantului producându-i-se un prejudiciu moral, articolul din 20.07.2006 utilizând informații din Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din 23.05.2006, deși ea era deja infirmată prin Ordonanța din 12.06.2006, fără a se ține seama de acest aspect de către prima instanță, în analiza probatoriului.
S-a apreciat că prejudiciul moral suferit poate fi reparat printr-o sumă de bani într-un cuantum rezonabil apreciat de instanță, respectiv suma de 5.000 lei RON, la care să fie obligat ziaristul, ca și ziarul răspunzător de publicarea unui astfel de articol denigrator la adresa reclamantului - în solidar.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs pârâții România și, criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă - hotărârea cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii și hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea greșită a legii.
Potrivit primului motiv de recurs s-a arătat că instanța de apel a răsturnat raportul de cauzalitate în speță, în condițiile în care, articolul de presă nu și-a propus să prezinte viața privată a reclamantului, instanța făcând referire la intervenția jurnalistului în viața privată a reclamantului, or, astfel cum a reieșit din înscrisurile depuse la dosarul în cauză, aspectele cu privire la viața privată a soției reclamantului nu pot fi reținute, decât în modalitatea în care acestea au fost susținute de studentul și apar în speță în cauză, mediate, nefiind generatoare de răspundere civilă delictuală.
Analiza speței prin prisma dispozițiilor art.3 CEDO a dat naștere unor considerente străine de natura pricinii, întrucât reclamantul nu a pretins că a fost supus unor tratamente inumane și degradante.
Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs - instanța de apel a pronunțat soluția recurată, fără a se baza pe înscrisurile dosarului, articolul privind pretinsa relație dintre soția reclamantului și studentul israelian făcând referire la rezoluția Parchetului din data de 03.03.2006 și celelalte înscrisuri din ancheta întreprinsă în legătură cu modificarea notelor în catalogul universității, acordate studentului, faptele nefiind contestate de către reclamant, or aprecierea prejudiciului trebuia să se raporteze la gravitatea faptelor relatate de jurnalist, or acordarea de daune morale în speță, jignesc însăși morala.
Instanța de apel a făcut o aplicare greșită a art.3 CEDO și nu a respectat prevederile art.10 CEDO în raport de calitatea reclamantului de om politic, restrângând aplicarea acestor ultime norme aplicabile la un aspect tangențial reținut în articolul de presă - așa numita relație amoroasă -, încălcând norma constituțională referitoare la libertatea de exprimare, sancționând opiniile jurnalistului și încălcând astfel dispozițiile Rezoluției 1003.
Se ignoră faptul că reclamantul a făcut obiectul cercetărilor penale în legătură cu modificarea notelor obținute de studentul, articolul informând opinia publică despre o anumită situație din învățământ.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în mod corect instanța de apel a făcut referire la art.3 CEDO, afirmațiile din articolul de presă referitoare la relația amoroasă dintre soția reclamantului și studentul israelian nu au fost dovedite, fiind fondate pe o ficțiune, într-un mod evident exagerat, și care a condus la afectarea imaginii reclamantului, a personalității sale, în familie și societate, la umilirea individului față de alte persoane, în sensul art.3 CEDO.
În recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul este fondat.
Curtea constată că pentru a se pronunța în mod legal în cauza pendinte, este necesar să aibă în vedere un element important menționat în jurisprudența constantă a CEDO - rolul indispensabil de "câine de pază" care revine presei într-o societate democratică, spre a nu fi limitată în a comunica informații și idei de interes general, presa având din acest punct de vedere, asumarea și a unui ton incisiv, "provocator, exagerat" care se înscrie în cerințele art.10 CEDO, cu respectarea însă, a unor limite care țin de protecția reputației și drepturilor celuilalt.
CEDO subliniază că trebuie făcută o distincție cu privire la afirmațiile dintr-un articol de presă, considerat calomnios de persoana pretins prejudiciată, între acuzații de fapt și judecăți de valoare, cele din urmă neputând fi supuse unei probări a exactității lor ( & Letonia), iar o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt (Ierusalem contra Austriei) - aspecte reținute în mod corect de către prima instanță în cauză.
Articolul în cauză vizează idei și informații privind corectitudinea și moralitatea din învățământul superior medical - aspect așadar, de interes general pentru societate - cu referire la date și fapte ce s-ar fi consumat la Facultatea de Medicină și Farmacie O, privitoare la modificarea notelor obținute de un student israelian, în catalog, față de mențiunile din carnetul de student, determinate, potrivit declarațiilor și plângerilor studentului, de răzbunarea reclamantului - decan și om politic - deputat în Parlamentul României, urmare a intervențiilor soției sale, prodecan la aceeași facultate, cu care studentul ar fi refuzat să aibă o relație sentimentală, și care ar fi făcut demersuri pentru ca studentul să fie expulzat din țară.
Astfel cum a reținut prima instanță, afirmațiile ziaristului din articolul litigios se bazează pe cercetările efectuate în dosarul penal format la plângerea penală formulată de student împotriva a trei profesori de la facultatea susmenționată, cu referire la modificările de note operate în catalog, a declarațiilor date de persoanele implicate și a notelor explicative ale acestora cu ocazia unor verificări interne în universitate, pe Rezoluția din 03.03.2006 și respectiv a Ordonanței nr.8908 din 23.05.2006, dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, de infirmare a rezoluției de mai sus, aceasta din urmă apreciind că cercetările sunt incomplete, fiind necesare noi audieri și noi probe care să stabilească realitatea relației dintre soția reclamantului, și studentul, pentru determinarea intervențiilor acesteia privind modificările notelor studentului, constatându-se, între altele, că nu s-a dat eficiență înregistrărilor puse la dispoziție, că nu s-a audiat soția reclamantului, reținându-se doar o notă explicativă a acesteia cu prilejul anchetei interne universitare, din care reieșea că, în anii III și IV i-a predat cursuri studentului că în perioada octombrie 2002 - iulie 2004, acesta, la rândul său, împreună cu un coleg, i-a reglat calculatorul doamnei schimbându-i diferite programe și instalându-i două adrese de e-mail, în timpul sesiunii din semestrul II, ar fi rugat-o să intervină la mai mulți profesori pentru a-l promova, dar a fost refuzat, etc.
Așadar, presupusa relație dintre student și soția reclamantului se baza pe câteva constatări reținute în rezoluția și ordonanța susmenționate, unite cu declarația studentului, ziaristul exprimând și o judecată de valoare - apreciată ca fiind "exagerată" în sensul art.10 CEDO, dar cu respectarea codului deontologic al ziaristului, care însă nu este lipsită de orice fundament de fapt, conturând și opinia proprie a ziaristului, ce nu constituie prin ea însăși, pentru considerentele reținute mai sus, o faptă ilicită în sensul art.998-999 Cod civil, pentru care ziaristul să fie sancționat, ca și ziarul în care s-a editat articolul.
Curtea constată că este o realitate necontestată, modificarea notelor studentului în catalog la trei materii cu ajutorul pastei corectoare (între care și la materia soției reclamantului), față de cele menționate în carnetul de student - 10, 10, 9 sub semnătura profesorilor respectivi, în catalog apărând apoi alte note (de 4) și care a determinat plângerea penală a studentului, fiind fără relevanță pentru speța de față, faptul că cercetarea nu s-a finalizat cu o sancțiune penală, câtă vreme faptele materiale de modificare a notelor se confirmă, justificate însă de părțile implicate, de evaluarea corectă a tezelor, după notarea inițială și posibilele erori produse cu privire la înscrierea notelor în carnet și catalog.
Faptul sesizării conducerii universității cu privire la comportamentul studentului, măsurile de exmatriculare ca și de expulzare a acestuia din țară, sunt, de asemenea, date necontestate, dovadă stând înscrisurile în cauză, din care rezultă că abia în instanță, a obținut anularea măsurilor luate, de expulzare a sa din țară.
Infirmarea la rândul ei, a ordonanței nr.8908/23.05.2006 printr-o nouă ordonanță nr.205/12.06.2006, nu este de natură a determina în mod obligatoriu, modificarea conținutului articolului litigios, care s-a bazat pe datele și constatările susmenționate din cercetarea penală efectuată în plângerea studentului, această ordonanță concluzionând doar că, dimpotrivă, s-a efectuat o cercetare completă și nu mai este necesară completarea probatoriului, dar nu și faptul că datele și constatările reținute în cadrul cercetării, s-ar infirma. În plus, ordonanța de infirmare nu a rămas definitivă printr-o soluție a instanței, la plângerea formulată de studentul israelian.
Contrar susținerilor reclamantului, scopul articolului nu este acela de a-l denigra pe reclamant, de a-i aduce grave prejudicii de imagine, acestuia, prestigiului său profesional și vieții sale private, nefiind identificată o astfel de intenție a autorului articolului, respectiv al ziarului în care a fost editat, astfel cum în mod corect a susținut prima instanță.
Articolul a prevăzut și un drept la replică pentru reclamant, acesta arătând însă, atunci când a fost întrebat la telefon, despre incident, că nu este interesat de astfel de probleme.
A considera altfel, ar însemna suprimarea libertății de exprimare în presă cu privire la informarea cetățenilor, în legătură cu anumite aspecte din viața universitară dintr-o facultate aflată într-o anumită zonă din țară - aspectele semnalate depășind simplul interes al vieții private a persoanelor implicate.
Reținerea astfel, de către Tribunalul Bucureștia scopului defăimător al articolului în cauză, la adresa reclamantului, este greșită, avându-se în vedere considerentele reținute și criticile din recurs subsumate motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Curtea mai constată că și motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod procedură civilă este fondat, în măsura în care, prin decizia recurată, se apreciază că analiza cererii de despăgubiri pentru prejudiciul moral creat reclamantului prin articolul denigrator, s-ar putea face și prin prisma art.3 CEDO.
Or în speță, incidență are art.10 CEDO privind libertatea de exprimare prin presă, și nu aspecte legate de tortură sau tratamente inumane sau degradante, care nu se regăsesc în cauza dedusă judecății, motivarea din această perspectivă a deciziei recurate, fiind străină de natura pricinii.
Pentru considerentele reținute, potrivit art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi admis, cu consecința modificării deciziei recurate, respingerea apelului ca nefondat și menținerii astfel, a sentinței apelate, luându-se act, potrivit art.274 Cod procedură civilă, că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel și obligând intimatul să plătească recurentei ROMÂNIA suma de 500 lei RON în recurs, într-un cuantum redus de către instanță, prin aplicarea art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-pârâți. ROMÂNIA și, împotriva deciziei civile nr.1630A/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că respinge apelul, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată în apel.
Obligă intimatul să plătească recurentei ROMÂNIA B, cheltuieli de judecată în sumă de 500 RON, cu aplicarea art.274 pct.3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /2 ex./10.06.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 2. -
Președinte:Cristina NicaJudecători:Cristina Nica, Mariana Haralambe, Fănica Pena
