Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 820/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-.

DECIZIA NR.820

Ședința publică din data de 23 sept. 2008.

PREȘEDINTE: Eliza Marin

JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru

JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim

GREFIER - - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, Calea, nr. 23 Bis, județul D, împotriva deciziei civile nr. 258/ 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții G, ( decedată pe parcursul procesului), toți domiciliați în, Țapului,-, județul P și, domiciliată în, str. -, - 4,.7, județul

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 16 sept. 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea pentru a da posibilitatea recurentului să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 23 sept. 2008, când a dat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții G, și pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați aceștia la plata sumei de 3500 RON achitată pârâților cu titlu de preț reprezentând valoarea vânzării cumpărării unui teren intravilan în suprafață de 1000 mp în care scop a fost încheiat înscrisul denumit chitanță în anul 1995.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că între părți nu s-a mai încheiat actul de vânzare-cumpărare în formă autentică pârâții vânzând terenul altor persoane așa încât urmează să fie obligați la restituirea sumei care reprezintă valoarea terenului.

Pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acțiunii și să restituie reclamantului suma de 3500 Ron, sumă pe care au intenționat să o achite încă de la momentul neputinței perfectării actului autentic de vânzare-cumpărare.

La data de 15 martie 2007, reclamantul a formulat o cerere precizatoare, prin care și-a majorat câtimea obiectului cererii la suma de 3500 Ron actualizată în raport de valoarea de circulație a imobilului în prezent.

În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și expertize.

La termenul din 8 noiembrie 2007 reclamantul și-a precizat din nou cererea introductivă majorându-și câtimea obiectului cererii la suma de 500.000 Ron.

Prin sentinta civila nr. 1293/15.11.2007 Judecătoria Sinaia a admis in parte actiunea precizata formulată de reclamant si obligat paratii să plătească acestuia suma de 105.429 lei pret reactualizat si suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța areținut:

Prin sentința civilă nr.212/8 martie 2002 Judecătoriei Sinaiaa fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului prin care acesta solicita să se constate valabilă vânzarea-cumpărarea intervenită între părți la data de 2 septembrie 1995 având ca obiect un teren în suprafață de 1000 mp. situat în orașul,-, județul

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a mai prezentat în termenul maxim de 15 zile stipulat de părți în actul sub semnătură privată pentru a încheia actul autentic, iar pârâții și s-au considerat în mod just proprietari ai terenului, având în vedere că dreptul de proprietate a rămas în patrimoniul lor după încheierea antecontractului. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia nr.967/21 aprilie 2006 Curții de Apel București.

A mai reținut prima instanță că actul nu s-a mai încheiat în formă autentică iar terenul a fost deja vândut unor alte persoane, pârâții în virtutea principiului fără just temei, urmând a fi obligați să plătească reclamantului prețul pe care părțile l-au convenit, preț care va fi actualizat în funcție de indicele de inflație calculat de către expertul contabil până la data de 31 iulie 2007, respectiv rezultând suma de 105.429 Ron.

De asemenea, instanta de fond retinut că nu pot fi obligați pârâții astfel cum solicită reclamantul să-i plătească suma de 500.000 Ron preț care reprezintă o evaluare a reclamantului asupra terenului la valoarea de circulație din prezent, cu atât mai mult cu cât nici expertul topometru nu a stabilit un astfel de preț ci unul considerabil mai mic. Pe de altă parte,reținând că prețul este un element esențial al contractului încheiat între părți, au fost obligati pârâții la plata acestui preț care însă va fi reactualizat cu indicele de inflație.

Împotriva acestei sentinte declarat apel reclamantul, criticand- pentru nelegalitate si netemeinicie, invocand faptul ca hotararea instantei de fond este nelegala atata timp cat s-a retinut ca paratii sunt obligati la plata in virtutea principiului imbogatirii fara justa cauza, principiu care urmareste despagubirea ca urmare a saracirii patrimoniului careia îi corespunde o valoare integrala a pretului actual de circulatie al terenului.

A mai motivat apelantul ca nu și-a insusit pretul de circulatie calculat de expertul topo, intrucat acesta este mult inferior celui de circulatie in zona in care se afla situat si anume, de peste 200 euro/

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr. 258/8 mai 2008 a respins apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva sentinței civile nr. 1293/15.11.2007 pronunțată de Judecătoria,în contradictoriu cu intimații-pârâți G, și, ca nefondat. A obligat apelantul la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimați.

Pentru a pronunța această decizie s-au reținut următoarele: Conventia intervenita între reclamant si parati, respectiv inscrisul denumit "chitanta", cuprinde obligatia partilor de a se prezenta la notar pentru incheierea actului in forma autentica, fapt care nu a fost adus la indeplinire.

Actiunea reclamantului prin care a solicitat să se constate valabila vanzarea-cumpararea intervenita intre el si parati, avand ca obiect un teren in suprafata de 1000. situat in orasul,-, jud.P, a fost respinsa prin sent.civ.nr.218 din 08.03.2002 a Judecatoriei Sinaia, sentinta ramasa definitiva si irevocabila, prin decizia nr.967/21.04.2006 a Curtii de Apel

Prima instanță în mod corect a constatat că atâta vreme cât actul nu s-a mai încheiat în forma autentica, iar terenul a fost vandut altor persoane, in sarcina paratilor ramane obligatia de plata catre reclamant a pretului pe care l-au convenit, obligatie ce incumba in virtutea principiului fara just temei.

Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantui apelant de a fi obligati paratii sa-i plateasca suma de 500.000 lei care reprezinta evaluarea terenului la valoarea de circulație pe care o are în prezent, în condițiile în care, plecând de la faptul ca prețul este un element esențial al contractului încheiat de parti, paratii nu pot fi obligati la plata acestuia decat in conditiile reactualizarii cu indicele de inflatie.

Aceasta cu atat mai mult, cu cât,din probatoriul administrat nu se poate reține vreo culpă a intimaților parati în neputința incheierii contractului in forma autentica, acestia nefiind niciodata notificati pentru efectuarea vanzarii in forma perfectată.

Pe de altă parte, apelantul reclamant nu a avut niciodata posesia terenului si imbratișarea de catre instanta a punctului de vedere invocat de acesta ar duce la o imbogatirea fara justa cauza in patrimoniul său.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând decizia pentru nelegalitate, în baza art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.

În motivarea recursului, acesta invederează că instanța de apel respingând apelul, nu a reținut solicitarea sa, privind obligarea pârâților la plata sumei de 500.000 lei reprezentând valoarea bunului vândut la valoarea de circulație actuală, plecând de la faptul că prețul este un element esențial al contractului încheiat de părți, pârâții neputând fi obligați la plata acesteia decât în condițiile reactualizării cu indicele de inflație.

Precizează recurentul că soluția instanței de apel este nelegală pentru patru motive și anume:

Un prim motiv este acela că, principiul îmbogățirii fără just temei nu poate fi detașat de principiul despăgubirii juste și integrale a părții care a suferit un prejudiciu generat de imposibilitatea de predare-primire a bunului, care nu mai poate fi executat în natură întrucât pârâții-debitori au înstrăinat bunul. În cauză, înstrăinarea terenului de către pârâți, fraudulos, fără nicio notificare a sa, se transformă în desdăunări care reprezintă o executare prin echivalentul bănesc sau inderectă, echivalentul pagubei încercate de creditorul-cumpărător. Ori, paguba nu poate fi raportată la prețul convenției, ci la valoarea terenului de care a fost lipsit reclamantul, căci în cauză obiectul contractului a fost predarea-primirea unui teren, ori despăgubirea justă și integrală a reclamantului trebuie raportată la valoarea actuală a lucrului vândut și nu la preț, pentru că obiectul convenției părților nu a fost o sumă de bani.

Al doilea motiv de recurs este acela că vânzarea terenului prin act autentic incumbă vânzătorilor care nu și-au mai respectat obligația de a face și au vândut terenul altui cumpărător așa cum a reținut în considerente și Curtea de Apel București, însă acest lucru s-a considerat că nu putea avea consecința obligării lor în continuare la respectarea promisiunii, care nu mai putea fi realizată.

Al treilea motiv de recurs, se referă la posesia terenului, care nu reprezintă relevanță în cauză, ba mai mult, acesta era liber la data efectuării expertizei, fără delimitare, fără semne de hotar, gard, etc.

În final, recurentul motivează că argumentația instanței de apel, prin raportare la practica judiciară în cazul nulității convenției este strânsă de natura pricinii întrucât în cauză nu a existat nicio cauză de nulitate a promisiunii de vânzare, ci doar imposibilitatea materializării sale, întrucât vânzătorii-pârâți au vândut terenul altui cumpărător.

Recurentul solicită, admiterea recursului, modificarea soluției instanței de apel și pe fond obligarea pârâților la plata sumei pretinse de 500.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

Intimații au depus la dosar concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând în esență că trebuie avut în vedere, drept criteriu de determinare a prețului ce trebuie restituit cumpărătorului, valoarea actuală a prețului achitat de cumpărător, adică reactualizarea sa în funcție de indicele de inflație.

De asemenea și reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, însoțite de doctrină judiciară.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, urmează să respingă recursul ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Cu privire la primul motiv de rcurs, în mod eronat recurentul a invocat principiul îmbogățirii fără just temei al pârâților și necesitatea restituirii prețului la valoarea terenului și nu reactualizarea sa.

Astfel, cum bine au reținut cele două instanțe, prețul este un element esențial al convenției încheiate între părți și stabilirea unui alt preț decât cel convenit de părți, reprezintă în fapt o încălcare a voinței acestora.

În aceste condiții, raportându-ne la obiectul prezentei cauze și anume restituirea prețului terenului vândut și la actul în cauză, în care este stipulat prețul terenului de 35.ooo.ooo ROL, în mod legal instanțele au procedat la reactualizarea sa cu indicele de inflație.

Împrejurarea că între timp prețurile terenurilor au crescut, este un alt aspect care nu afectează legalitatea hotărârilor instanțelor anterioare, acestea fiind ținute la pronunțarea cauzei de dispozițiile art. 969 Cod civil.

Astfel, potrivit art. 969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractuale. Or, în cauză nu s-a constatat că respectiva chitanță nu a fost legal încheiată.

Ca atare și celelalte motive de recurs urmează a fi respinse ca nefondate pentru același unic considerent.

Astfel, instanțele anterioare, față de obiectul cauzei și de valabilitatea chitanței, precum și de dispozițiile legale în materie ( art. 948 și urm. cod civil și 969 și urm. Cod civil) au procedat legal la pronunțarea hotărârilor.

Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 312(1) Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul, declarat de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, Calea, nr. 23 Bis, județul D, împotriva deciziei civile nr. 258/ 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții G, ( decedată pe parcursul procesului), toți domiciliați în, Țapului,-, județul P și, domiciliată în, str. -, - 4,.7, județul P, ca nefondat.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 sept. 2008.

Președinte, Judecători,

Grefier,

Red./

Tehnored./grefier

2 ex./26 sept. 2008.

f-- Judecătoria Sinaia

a-- Tribunalul Prahova

,

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Eliza Marin
Judecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 820/2008. Curtea de Apel Ploiesti