Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 818/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 818
Ședința publică din data de 23 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Rodica Duboșaru
JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta domiciliată în B, Dr. nr.67, sector 5, pârâta domiciliată în, - nr. 11, județ și intervenienta domiciliată în,-, județ P, împotriva deciziei nr. 748 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, recurenta pârâtă reprezentată de avocat din cadrul Baroului B,potrivit împuternicirii avocațiale nr. 12104/15.07.2008 și recurenta intervenientă reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicii avocațiale din 18.07.2008.
Procedura îndeplinită.
Cererea de recurs formulată de recurenta reclamantă timbrată cu 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței seria - nr. -/17.07.2008 și 0,30 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
Cererea de recurs formulată de intimata pârâtă este timbrată cu 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței seria - nr. -/21.07.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei, anulate la dosar.
Cererea de recurs formulată de intimata intervenientă este timbrată cu 10,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform chitanței seria - nr. -/21.07.2008 și timbre judiciare în valoare de 0,30 lei anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care;
Părțile având cuvântul prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și combaterea recursului.
Avocat pentru recurenta reclamantă arată că decizia Tribunalului Prahova este nelegală deoarece a fost dată cu ignorarea îndrumărilor făcute de instanța de trimitere Curtea de APEL PLOIEȘTI, în sensul că trebuia să se efectueze o altă expertiză care să stabilească calea cea mai scurtă spre calea publică, cu respectarea prevederilor art. 618 Cod civil.
Ori, prin expertiza s-a stabilit calea de acces prin două variante, respectiv prin fața și prin spatele locuinței intimatei, omologându-se de instanță varianta 1.
Susține recurenta reclamantă că prin omologarea variantei 1 drumul de acces este mai cu 80, proprietatea intimatei pârâte fiind diminuată cu 120 mp. în timp ce în varianta 2, drumul de acces este cu 20. mai scurt, astfel că drumul de acces se strecoară prin spatele casei pârâtei, ar aduce grave prejudicii acesteia deoarece se impune efectuarea unor lucrări de amenajare a traseului, lucrări în urma cărora se poate deteriora structura de rezistență a imobilul pârâtei, de altfel, nici expertul consilier propus de pârâtă nu a îmbrățișat varianta 1.
Solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul stabilirii dreptului de servitute pe terenul proprietatea pârâtei potrivit variantei 2 din expertiza. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei pronunțate de tribunal,în sensul admiterii apelului și respingerea acțiunii, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Arată recurenta pârâtă prin apărător că instanța de apel prin soluția pronunțată a ignorat faptul că terenul proprietatea pârâtei nu-i asigură reclamantei o ieșire la calea publică, ci doar posibilitatea ieșirii la o servitute de trecere pe care recurenta pârâtă a instituit-o ca ieșire la calea publică, încălcând astfel dispozițiile art.616 Cod civil, pentru că nu a creat reclamantei posibilitatea ieșirii către calea publică.
Solicită admiterea recursului. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta intervenientă solicită admiterea recursului formulat.
Arată intervenienta recurentă că instanțele nu au avut în vedere că ieșirea la calea publică, atât a pârâtei cât și a intervenientei se face pe terenul proprietatea acesteia din urmă,în calitate de unic moștenitor.
Susține intervenienta că așa cum s-a arătat și prin adresa Primăriei, acest drum de acces nu este un drum public, nefiind în evidențele primăriei, ori din analiza soluției pronunțată de instanța de apel reiese că aceasta nu răspunde punctului de vedere exprimat de intervenientă.
Solicită admiterea recursului.Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru recurenta reclamantă solicită respingerea recursurilor formulate de pârâtă și intervenientă ca nefondate, instanța de control judiciar - Curtea de APEL PLOIEȘTI,prin decizia pronunțată lămurește probleme de drept și stabilește că reclamanta are interes să promoveze acțiunea.
Mai arată recurenta, prin apărător, că varianta 2 solicitată este un traseu care nu afectează proprietatea pârâtei, deoarece prin fața casei, de-a lungul gardului și este mai puțin păgubitoare pentru părți.
Avocat pentru recurenta pârâtă solicită respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
Arată recurenta pârâtă că instanța de apel încălcat dispozițiile art.616 cod civil atunci când a stabilit servitutea de trecere,nerezolvând fondul problemei reclamantei,în sensul că aceasta nu a dobândit o ieșire la calea publică.
Avocat pentru recurenta intervenientă solicită admiterea recursului formulat de recurenta pârâtă și respingerea recursului ca nefundat formulat de către reclamantă.
CURTEA:
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 1248/2003 reclamanta chemat în judecata pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună crearea unei servituți de trecere la proprietatea sa care, constituie loc înfundat si este situată in orașul, str. -, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea actiunii, reclamanta sustinut că in baza Ordinului nr. 7 emis la 29.11.1996 de Comisia Judeteana pentru aplicarea dreptului de proprietate constituită în baza Legii nr. 18/1991 s- stabilit un drept de proprietate asupra unui teren situat in orasului, str. - in suprafata de 400 mp, că acest teren constituie loc înfundat neavând nici iesire la calea publică si că dreptul cel mai scurt ar putea fi creat prin terenul proprietatea pârâtei, cu atât mai mult cu cât in trecut terenul respectiv mai fost brăzdat de un drum de trecere, dovadă fiind stâlpul de iluminat public plantat in interiorul curtii pârâtei.
In cauză, parata formulat întâmpinare si cerere reconvențională, arătând că reclamanta nu este proprietara terenului care constituie loc infundat, că servitutea de trecere ar putea fi creata prin alte proprietăți, iar in subsidiar parata solicitat cel mult constituirea unei servituți de trecere cu piciorul.
Pe calea cererii reconvenționale, parata solicitat ca in situația in care actiunea va fi admisă, să fie despăgubita d e către reclamantă proportional cu pagubele ce s-ar putea produce cu ocazia stabilirii servitutii de trecere.
Ulterior, Consiliul Local si Orașul - prin primar au formulat cerere de interventie.
Prin sentinta civilă nr. 72/25.01.2005 Judecătoria Sinaiaa respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitătii procesuale active a reclamantei precum si exceptia lipsei de interes invocate de parata, admis actiunea formulata de reclamantă si a stabilit in favoarea acesteia un drept de servitute pietonală pe terenul proprietatea paratei conform raportului de expertiză efectuat in cauză de expert si schitei de plan anexă, dispunându-se totodată obligarea reclamantei să plăteasca pârâtei despăgubire anuală de 256 euro calculata la cursul in lei din ziua plății.
Pentru a pronunța aceasta sentință, instanța de fond a retinut că reclamanta făcut dovada deplinei sale proprietăți prin titlul de proprietate nr. 63/2003 emis de Comisia Judeteană de aplicare Legii nr. 18/1991.
A mai retinut instanta de fond că terenul reclamantei nu are nici iesire la calea publică, imprejurare confirmata de parată si de cei doi experti topo si .
Prin actul de vanzare-cumpărare încheiat la 16 noiembrie 1929 autorii paratei au cumpărat " bucata de loc" situata in comuna, str. -, impreună cu casa veche, cu dreptul d e trecere de la acest loc la starada -, acest înscris făcând dovada că drumul de acces care fost identificat de expert spre proprietatea pârâtei este parte din cel pe care autorii acesteia l-au dibandit in anul 1929.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta declarat apel, criticând- pentru nelegalitate si netemeinicie, deoarece instanta de fond absolutizat categorie de folosință terenului, respectiv cea de fâneață, in conditiile in care terenul este cu destinatie de casă veche.
Si parata declarat apel, criticând- in primul rând pentru faptul că in mod gresit instanta de fond respins exceptia lipsei de interes deoarece prin crearea servitutii de trecere pe terenul proprietatea acesteia nu se creaza iesire la calea publică ci la altă servitute de trecere care este constituita numai față de autorii săi și de ea, drum de acces care este proprietatea unei terțe persoane ( ).
De asemenea, aceeasi parata critica sentinta in sensul că in mod greșit instanta de fond apreciat că servitutea de trecere pietonală stabilită in favoarea reclamantei ar prezenta cale de acces către calea publică, deoarece terenul pe care parata are acces către calea publică, nu este proprietatea sa, astfel incât nu sunt indeplinite conditiile prevăzute de art.616 Cod civil.
Apelanta mai criticat sentinta si cu privire la cuantumul d espăgubirilor la care reclamanta fost obligata să le plăteasca catre parata, acestea fiind insuficiente in condtiile in care valoarea terenurilor crescut.
Prin decizia civila nr. 851/23.11.2005 Tribunalului Prahova au fost respinse ca nefondate ambele apeluri, declarate atât de reclamanta cat si de parata.
Pentru pronunta aceasta decizie, instanta de apel retinut că este nefondata cererea reclamantei de stabili servitute pe terenul proprietatea paratei cu o lățime de 3,5 față de categoria d e folosință actuala terenului de curti-constructii, intrucat stabilirea unei astfel de servituti este d eosebit de impovărătoare având in vedere lățimea mică ( 6,4 - 7,20 ) existenta intre locuinta paratei si hotarul vecin, precum si pomii fructiferi,constructiile și utilitătile existtente pe acest teren ( magazie, pompă, cuptor pâine, curte, păsări, wc).
Din raportul de expertiza supliment intocmit de expert rezultă că deplasarea mecanizata este împiedicata de existenta conductei de gaze.
S- mai retinut că, in cazul in care destinatia terenului proprietatea reclamantei se schimbă, aceasta are posibilitatea să ceară in contradictoriu si cu alti vecini, instituirea in favoarea sa unui drept de servitute la cale publică, cu o lățime corespunzatoare si cu prejudicii minime pentru fondul aservit.
Referitor la apelul declarat de parata, Tribunalul Prahova constatat că primul motiv de apel este nefondat, deoarece in mod corect instanta de fond respins exceptia lipsei de interes reclamantei, aceasta justificând interes in promovarea actiunii, prin faptul că este proprietara unui loc infundat, neavând relvanță din acest punct de vedere sustinerea apelantei parate că nu se iese la calea publică ci la altă servitute.
De altfel, sustinerea apelantei parate in sensul că prin crearea unei servituti de trecere in favoarea reclamantei nu se asigură accesul la calea publică, ci către proprietatea unei terte persoane, nu e ste fondata deoarece din raportul de expertiză efectuat in cauză, rezultă că iesirea la calea publică se face pe un drum de acces ce nu e ste îngrădit și care asigură accesul si pentru ceilalti vecini.
In ceea ce priveste motivul de apel prin care se sustine că instanta de fond nu tinut cont de propunerea sa de se stabili servitutea de trecere pe alte proprietăți, tribunalul constatat că este netemeinică raportat la principiul disponibilității părților ce guvernează procesul civil, instanța neputând introduce in cauză, din oficiu, altă persoană.
S- reținut că este neîntemeiata si critica prin care se susține că este afectata viata cotidiană apelantei pârâte, întrucât din raportul de expertiză supliment rezultă că între fereastra pârâtei si servitute este distanta de 0,880-1,00 ml iar distanta de 1,90 ml dintre hotarul proprietătii vecinului si fereastra celeilalte proprietăti vecine nu este obligatorie in cazul unei servituti de trecere.
Și critica privind cuantumul despăgubirilor anuale fost considerată neîntemeiata față de faptul că la efectuarea raportului de expertiza participat si expertul consilier al pârâtei care nu formulat obiectiuni cu privire la cuantum, iar pe de altă parte, evaluarea fost stabilită in functie de prețul pieței din zona de amplasare terenului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părti.
Reclamanta, prin recursul formulat, a sustinut că tribunalul nu observat că servitutea de trecere lată de 1,5 ml marcata cu culoarea in prima expertiza, imparte in două parcele terenul proprietatea intimatei, o parcelă fiind cea dinspre proprietatea, iar cea de- doua se află de- lungul grajdului si locuintei intimatei.
Pe de altă parte, acest drum de trecere se află la distanta de sub un metru de locuinta intimatei, iar față de linia de hotar cu proprietatea, rămâne distanță de 2 ml.
Recurenta reclamantă susținut că acest traseu este in egala masura dezavantajos pentru ambele părți, nu rezolvă problema de fond si nu creează dificultăți majore in exploatarea ambelor fonduri.
Un alt motiv de recurs fost si acela că in mod gresit instanta de apel nu dispus stabilirea unei servituti in lătime de 3,5 ml pe traseul propus in raportul de expertiză supliment, iar considerentele instanței in sensul că demolarea unor constructii sau desfiintarea unor utilități ar afecta substantial dreptul d e folosință asupra imobilului de către intimata, sunt neintemeiate dat fiind că magazia care ar fi trebuit demolata este in realitate un de scândură,degradat, fiind asezata pe patru blocheti din beton sau piatră, are valoare economică aproape zero, curtea de păsări reprezinta un tarc din plasă de sârmă care poate fi reamplasata pe terenul liber din spatele casei, pompa d e apă este situata lângă gardul despărtitor față de proprietatea si asigură apa pentru anumite activităti gospodăresti, cuptorul de pâine fost făcut in timpul procesului, conducta de gaze este amplasata la numai 2,3 ml față de minim 3,5 ml, deci poate fi ridicata mai sus, sau poate urma un traseu subteran, iar pomii fructiferi nu sunt roditori.
Instanța de apel nu avut in vedere faptul că intimata va beneficia de despăgubiri reprezentând echivalentul terenului luat din folosința ei si, de asemenea, este gresit punctul de vedere potrivit căruia reclamanta ar avea posibilitatea să solicite servitute de trecere in contradictoriu cu alti vecini, intrucat legea nu- permite să beneficieze de doua servituti de trecere, să afecteze doua fonduri, iar in al doilea rând acest lucru practic e ste imposibil in raport de topografia zonei, terenuri in sau existenta mai multor proprietăti până la iesirea la altă cale publică.
Prin recursul formulat parata invocat motivele de nelegalitate prevazute de art.304 pct.8 si 9.pr.civilă sustinând că instanta a interpretat in mod gresit actul juridic dedus judecătii, schimbat natura ori intelesul lămurit si vadit neindoielnic al acestuia prin aceea că nu avut in vedere lipsa de interes reclamantei in promovarea acțiunii in sensul că nu s-a creat iesire la calea publică ci la o altă cale de acces ce este folosita numai de către pârâtă si numita care nu este parte in proces.
sustinut recurenta parata că ambele instante nu au avut in vedere faptul că există și alte variante de trasare unei servituti de trecere mult mai putin păgubitoare pentru fondul aservit si mai avantajoasa pentru reclamantă, incălcând astfel dispozitiile art.618 Cod civil.
Pârâta recurentă mai sustinut că este necorespunzător cuantumul despăgubirilor acordate, suma fiind calculata in functie de pretul de inchiriere pe unei suprafete de teren,un pret de 4 euro pe an,in conditiile in care este de notorietate că chirie se stabileste pe lună și nu pe an și, impărtind suma de 4 euro la 12 luni se ajunge la o suma de 0,33 euro pe mp pe lună chirie.
Prin decizia civila nr. 641/14.04.2006 Curtea de APEL PLOIEȘTI admis ambele recursuri, casat decizia nr. 851/23.11.2005 pronuntata de Tribunalul Prahova si trimis cauza spre rejudecare acestei instante, retinând in considerente următoarele:
In raport cu disp.art.617 si 618 civ. este intemeiata critica recurentei referitoare la traseul caii de acces prin mijlocul curtii paratei care in acest fel este impartita in trei parcele, ambele parti fiind nemultumite de modalitatea in care a fost stabilita respectiva cale de acces, astfel incat se impune efectuarea unei alte expertize in specialitatea topografie pentru trasarea caii de acces pietonala cu respectarea prevederilor art.618 civ. potrivit carora dreptul de trecere trebuia stabilit pe calea cea mai scurta spre calea publica, incat sa cauzeze cea mai paguba pentru proprietarul fondului aservit.
Instanta de recurs a mai retinut este de necontestat faptul ca terenul reclamantei este un loc infundat si ca aceasta este indreptatita la crearea unei servituti de trecere pietonale, impunandu-se si recalcularea despagubirilor reprezentand lipsa de folosinta lunara afectat de servitutea de trecere, in raport de pretul practicat in zona, precum si de eventualele prejudicii ce s-ar crea fondului aservit prin desfiintarea unor constructii sau utilitati ori lipsirea paratei de anumite bunuri.
Apelurile au fost reinregistrate pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.4579/2006 (nr.format nou -) si, in conformitate cu disp.art.315 pr.civ. instanta de rejudecare a procedat la administrarea probei cu expertiza in specialitatea topografie, raportul de expertiza fiind intocmit si intregit de expert.
Examinand sentinta atacata prin prisma motivelor de apel formulate de parti, dar si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 748 din 6 decembrie 2007 prin care a respins apelul reclamantei ca nefondat, iar apelul exercitat de pârâta l-a admis, reținând că potrivit art.616 civ. proprietarul unui loc infundat poate sa ceara vecinului său, dreptul de a trece spre calea publica, pentru folosirea fondului, cu obligatia de a-l despăgubi pentru pagubele provocate.
Noțiunea de loc înfundat a fost definita in literatura juridica si in practica judiciara ca fiind acela ce nu are nicio ieșire la calea publica, deci imposibilitatea absoluta sau care are o ieșire cu inconveniente grave sau periculoase.
Daca exista loc de trecere la calea publica ori, daca exista un drum impracticabil in anumite imprejurari, dar care poate deveni practicabil cu anumite cheltuieli, locul nu este infundat in sensul textului de lege citat.
In cauza, asa cum rezulta din raportul de expertiza in specialitatea topografie, efectuat in faza rejudecarii apelului, intocmit si intregit de expert (86-89, 101-102), terenul prorpietatea apelantei reclamante este loc infundat in sensul art.616 civ. in vreme ce terenul proprietatea apelantei parate, are acces la str.- prin existenta, stabilita prin contractul de vanzare-cumparare aut.sub nr.368/1929.
In conf.cu prevederile art.618 civ. la stabilirea drumului de acces, instanta trebuia sa seama nu numai de interesul celui care va beneficia de dreptul de trecere, ci și de interesul celui ce va suporta consecintele acestuia, trecerea trebuind sa fie aleasa prin locul ce ar pricinui cea mai paguba proprietarului fondului aservit, ce are dreptul a fi despagubit, corespunzator pagubelor suportate.
Expertul desemnat de instanta, a identificat doua modalitati de amplasare a caii de acces pietonale pe terenul proprietatea apelantei parate, asa cum rezulta din schita de plan aflata la fila 2 dosar apel.
Dintre cele doua variante, tribunalul apreciaza ca stabilirea servitutii de trecere in beneficiul apelantei reclamante potrivit variantei I este cea mai oportuna, fata de imprejurarea ca in aceasta modalitate se produc cele mai putine prejudicii proprietarei fondului aservit, fiind astfel respectate prevederile art.618 civ. in spiritul si litera lor.
Este adevarat ca drumul de acces stabilit potrivit variantei II, are o lungime mai decat in varianta I, insa, aceasta imprejurare nu este de natura a determina o alta concluzie pentru ca omologarea variantei solicitate de apelanta reclamanta, ar determina impiedicarea paratei in normala utilizare a constructiei cu destinatie de casa de locuit si anexelor gospodaresti aferente, respectiv a portiunii de teren ramasa libera in fata casei. In schimb, calea de acces stabilita potrivit variantei II este amplasata ins patele locuintei si a garajului, asigurand in mod corespunzator accesul apelantei reclamante la imobilul ce îi apartine.
In ceea ce priveste varianta a-III-a determinata de expertul, asa cum au invederat si partile, aceasta nu poate fi avuta in vedere de instanta, in conditiile in care drumul de acces astfel creat, parcurge terenurile apartinand unor persoane ce nu au avut calitatea de parti in prezentul litigiu. In plus, actiunea reclamantei este supusa principiului disponibilitatii, pe care instanta de apel nu-l poate neglija potrivit art.129 al.6 pr.civ.
Pe cale de consecinta, fata de considerentele si masurile dispuse de instanta de recurs prin decizia de casare cu trimitere, in aplicarea art.315 pr.civ. dar si de dispozitiile art.616 -619 civ. coroborate cu art.296 pr.civ. tribunalul a respins apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr. nr.72/25.01.2005 a Judecatoriei Sinaia, ca fiind nefondat.
In schimb, in baza acelorasi texte legale, tribunalul a admis apelul declarat de parata impotriva aceleiasi sentinte pe care a schimbat-o in parte, in sensul ca a stabilit in favoarea apelantei reclamante un drept de servitute de trecere cu piciorul pe terenul proprietatea paratei conform expertizei efectuate si completate de expertul in specialitatea topografie, varianta
De asemenea, in baza art.618 si art.619 civ. apelanta reclamanta a fost obligata la plata catre apelanta parata a unei despagubiri anuale in cuantum de 384 lei, astfel cum a fost stabilita prin acelasi mijloc stiintific de proba.
Celelalte dispozitii ale sentintei atacate au fost mentinute ca legale si temeinice.
In baza art.298 cu aplic.art. 49 al.3 si art.51 pr.civ. instanta de apel a admis cererea de interventie accesorie formulata de intimata intervenienta, in favoarea apelantei parate.
In baza art. 274 pr.civ. apelanta reclamanta a fost obligata la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre apelanta parata, dar si a sumei de 500 lei catre apelanta intervenienta.
Împotriva sus, menționatei decizii au declarat recurs în termen legal toate părțile, toți considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă.
În recursul său reclamant a susținut că instanța a ignorat disp.art.617, 618 Cod civil în conformitate cu care trecerea trebuie pe partea ce ar scurta calea proprietarului fondului închis și a se alege trecerea prin locul ce ar pricinui o mai puțină pagubă acelui pe al cărui loc trecerea urmează a fi deschisă și că sub acest aspect, instanța a omologat o variantă care nu respectă dispozițiile menționate în sensul că drumul are o lungime mai mare și afectează o suprafață mai mare decât servitutea stabilită în varianta a II-a care nu cauzează aproape nici un prejudiciu pârâtei pentru că nu îi afectează utilitățile și nu impune efectuarea unor lucrări de amenajare a terenului supus servituții, ca de exemplu excavare și decopertare a pământului.
A mai susținut reclamanta că nici expertul consilier ar pârâtului nu a îmbrățișat varianta pe care a omologat-o instanța solicitând ca urmare admiterii recursului să se dispună crearea servituții de trecere conform variantei a II-a din expertiza.
Pârâta a susținut că decizia tribunalului este nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă întrucât acțiunea reclamantei este lipsită de interes și prin admiterea ei și crearea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, nu creează o ieșire la calea publică ci la o altă servitute de trecere care însă este constituită numai față de autorii săi și de ea, ea însăși neavând ieșire la calea publică.
Intervenienta a susținut prin motivele de recurs că hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât instanțele au interpretat greșit că pârâta intimată are ieșire la calea publică, și că astfel prin crearea servituții se asigură și reclamantei o astfel de ieșire, că și terenul pârâtei constituie un loc înfundat ea beneficiind la rândul ei de o servitute de trecere la strada - pe terenul intervenientei, că atât accesul intervenientei cât și al pârâtei se realizează printr-un drum de acces așa cum a fost figurat în raportul de expertiză și în schița acesteia de expertul, aspect confirmat de adresa nr.9440/21 decembrie 2006 al Primăriei, instanța neluând în seamă că nu este de acord să permită accesul și reclamantei pe această alee de trecere.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursurile de față sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului se constată că recursurile pârâtei și intervenientei, care prin formulările lor și solicitările făcute doresc respingerea acțiunii reclamantei sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Atât pârâta cât și intervenienta susțin că prin admiterea acțiunii reclamantei, care într-adevăr are o proprietate înfundată, fără acces la calea publică, nu se realizează o servitute de trecere la calea publică, așa cum prevăd disp.art.616-618 Cod civil în condițiile în care și pârâta al cărui teren este grevat de servitutea creată de instanță și intervenienta au acces la calea publică respectiv la strada - printr-o alee de acces constituită din terenul intervenientei, de autorii acesteia.
În fapt, situația expusă de pârâtă și intervenientă este reală deoarece prin servitutea creată reclamanta beneficiază de o servitute de trecere și pentru a ajunge la drumul public, respectiv la strada -, trebuie să străbată mai întâi de acces constituită de autorii intervenientei și de care se servește și pârâta.
În condițiile în care în mod cert s-a dovedit că reclamanta deține în proprietate un loc înfundat, deci fără ieșire la calea publică, și în condițiile în care o altă posibilitate de ieșire la calea publică nu există pentru aceasta, care să respecte disp.art.616 - 618 Cod civil în mod corect instanțele au apreciat că se impune crearea servituții de trecere.
Pe de altă parte, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia de casare nr. 641/14 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a reținut cu autoritate de lucru judecat că terenul reclamantei este loc înfundat iar împrejurarea că prin crearea servituții de trecere pe terenul proprietatea pârâtei, se asigură reclamantei accesul la calea publică, prin de acces, nu constitui o dovadă la lipsei de interes în promovarea acțiunii,de vreme ce în acest fel se asigură accesul la calea publică.
Pentru considerentele arătate,atât recursul pârâtei cât și recursul intervenientei care au formulat aceleași critici și care doresc respingerea acțiunii sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau de modificare a hotărârii prev.de art.304 Cod pr.civilă.
Cât privește recursul reclamantei se constată că și acesta este nefondat deoarece instanța a dispus în mod corect crearea servituții de trecere conform variantei 1 din expertiza.
In această variantă servitutea de trecere care afectează terenul proprietatea pârâtei chiar dacă este puțin mai lungă decât cea din varianta 2 și are o suprafață mai mare decât cea din varianta 2 este de preferat, deoarece prin această variantă servitutea este trasată în spatele casei pârâtei și nu în față cum este trasată în varianta 2, în varianta 2 terenul din fața locuinței pârâtei ar fi afectat de această servitute în condițiile î care nu are o lățime foarte mare și ar stânjeni-o pe pârâtă care ar fi nevoită să suporte ca permanent și prin fața ferestrei și ușii sale să circule alte persoane, - recurenta reclamantă,membrii familiei sau alte persoane care o vizitează.
Chiar dacă în varianta 1 omologată de instanță se impune a se efectua lucrări de amenajare a servituții de trecere, aceasta este de preferat pentru că asigură totuși pârâtei dreptul la intimitate,fiind tulburată într-o măsură mai mică în proprietatea sa.
Pentru considerentele arătate și acest recurs este nefondat urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta domiciliată în B, Dr. nr.67, sector 5, pârâta domiciliată în, - nr. 11, județ și intervenienta domiciliată în,-, județ P, împotriva deciziei nr. 748 din 6 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. EM/BA
2 ex./24.09.2008
1248/2003 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Rodica DuboșaruJudecători:Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim Eliza Marin
