Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 834/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.834/2008-
Ședința publică din 20 mai 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenții reclamanți, ambii cu domiciliul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în S M, P-ța. - - nr. 31 județul S M, împotriva deciziei civile nr. 274/Ap din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 9142 din 20 decembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 6460/2002, având ca obiect: pretenții.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 06 mai 2008, când mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 13 mai 2008, apoi pentru 20 mai 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9142/2002 pronunțată în dosar nr.6460/2002, Judecătoria Satu Marea respins acțiunea civilă a reclamanților și împotriva pârâtei pentru daune interese și totodată a respins excepția nelegalei sesizări a instanței, excepție ridicată de pârâtă, întrucât s-au achitat ulterior taxele de timbru de către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin contractul de schimb autentificat, încheiat la 13.11.1996, reclamanții au dat pârâtei terenul în suprafață de 2185 mp. înscris în CF 45535 S M, nr. top 14557 și o sultă de 8.500.000 lei primind în schimb terenul în suprafață de 3392 mp. înscris în CF 14178 S M, nr. top 14572/5.
Prin sentința civilă nr.9621/27.12.1996 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.11446/1996, nr. top 14572/5 din CF 14178 SMs -a dezmembrat în nr. top nou formate 14572/6, 14572/7 și 14572/8, prin aceeași sentință constatându-se că numitul Gac umpărat de la numita terenul de sub nr. top 14572/7 în suprafață de 992 mp. înscris în CF 14178 S Sentința a rămas definitivă și irevocabilă după încheierea contractului de schimb. Deși G încheiase încă din 11.09.1993 un act provizoriu de vânzare-cumpărare cu, instanța de fond a reținut că acesta nu a dus la dobândirea proprietății încă de atunci, dreptul fiind născut la data rămânerii definitive a sentinței de constatare a vânzării-cumpărării.
Prin decizia civilă nr.381/A/1999 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr.7009/1999 s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de schimb pentru 992 mp. deci pentru nr. top 14572/7, reclamanții fiind evinși parțial.
Potrivit disp.art.1337 Cod civil, vânzătorul, respectiv coschimbașul răspunde de evicțiunea parțială a lucrului schimbat, una din condițiile acestei răspunderi fiind ca dreptul ce se invocă de terțul evingător să fie anterior încheierii contractului de schimb, ori, în speță, dreptul terțului evingător Gaf ost dobândit ulterior schimbului și în concluzie pârâta nu are nici o culpă în ce privește evicțiunea.
Instanța de fond a mai reținut buna credință a pârâtei, întrucât anterior încheierii contractului de schimb moștenise terenul de la părinții săi, - și și deci nu avea cum să știe despre antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între G și.
Pârâta a achiesat la acțiunea lui G, achiesare care însă nu a dus la evicțiune potrivit deciziei civile nr.381/A/1999 a Tribunalului Cluj, aceasta fiind determinată de sentința civilă nr.9621/1996 a Judecătoriei Satu Mare în urma căreia Gad evenit proprietar al parcelei cu nr. top 14572/7.
Potrivit disp.art.1085 Cod civil, debitorul nu răspunde decât de daunele interese care au fost prevăzute sau care ar fi putut fi prevăzute la încheierea contractului când neîndeplinirea obligației nu provine din solul său, ori, în speță, pârâta nu a prevăzut și nici nu putea să prevadă că ulterior contractului de schimb, un terț își va valorifica un drept de creanță împotriva altui terț și va deveni astfel proprietarul unei parcele din terenul dat în schimb.
Întrucât nu s-a putut reține reaua-credință a pârâtei la încheierea contractului, instanța de fond a apreciat că ea nu poate fi obligată la plata de daune interese care presupune o neexecutare culpabilă sau o executare defectuoasă din partea debitorului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se critică soluția instanței de fond, aceasta fiind rezultatul interpretării greșite a probelor administrate, a necunoașterii sau confundării unor noțiuni juridice. Instanța de fond nu a făcut distincție între evicțiunea pentru fapta proprie și fapta unui terț astfel cum se prevede în chiar definiția evicțiunii.
Temeiul acțiunii reclamanților pentru obligarea pârâtei la daune interese este obligația de garanție contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț. Obligația de garanție rezultă dacă sunt îndeplinite condițiile privind existența tulburării de drept, a cauzei evicțiunii care să fie anterioară vânzării și aceasta să nu fi fost cunoscută de cumpărător. Apelanții au apreciat că în cauză sunt îndeplinite toate cele trei condiții. În ce privește a doua condiție, instanța de fond în mod greșit a apreciat că trebuie să fi existat vreun drept de proprietate al terțului, dobândit anterior încheierii contractului de schimb, apelanții fiind de părere că această condiție se referă la cauza evicțiunii care este în speță actul provizoriu de vânzare-cumpărare din 11.09.1993 invocat de Această cauză a evicțiunii nu a fost cunoscută de copermutanții, iar evingerea parțială a avut loc în urma admiterii acțiunii intentată de acesta.
Potrivit art.1337 și 1409 Cod civil, copermutanta - pârâtă este de drept obligată la garantarea de evicțiune parțială a lucrului vândut, precum și de sarcinile care nu au fost declarate la încheierea contractului.
Instanța de fond nu a reținut că de fapt prin achiesarea pârâtei la acțiunea numitului G, aceasta nu și-a îndeplinit obligația pe care o avea de a-i apăra raportat la garanția contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț.
În drept, au invocat textele citate și disp.art.296 Cod procedură civilă
Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului declarat.
Motivarea intimatei a avut la bază două probleme ridicate de aceasta, respectiv în ce măsură achiesarea la acțiunea numitului G l-a făcut pe acesta proprietarul suprafeței de 992 mp. teren, învecinat cu terenul intimatei și momentul apariției actului de evingere, anterior sau ulterior încheierii actului de schimb.
Achiesarea în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr.181/1999 nu a avut decât relevanță în ce privește evitarea sa la obligarea de cheltuieli de judecată, deoarece dreptul lui G era recunoscut anterior prin sentința civilă nr.9621/1996 în care intimata nu apare ca parte în proces. Aceasta susține că reclamanții au căzut în propria cursă, deoarece știau sau trebuia să știe că învecinat cu terenul său se află terenul lui G pe care-l cunoșteau.
În drept, a invocat disp.art.115 și art.274 Cod procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.335/A/04.06.2003 pronunțată în dosar nr.544/2003, Tribunalul Satu Marea admis apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.9142/20.12.2002 a Judecătoriei Satu Mare pronunțată în dosar nr.6460/2002 privind pe intimata și în consecință a schimbat în tot sentința apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii apelanților-reclamanți împotriva intimatei-pârâte, pe care a obligat-o să achite reclamanților 6.816.491 lei cu titlu de daune-interese, sumă reactualizată din noiembrie 1996 până la executare cu indicele de inflație. Totodată intimata a fost obligată să achite apelanților 10.885.479 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
De asemenea, împotriva aceleiași decizii a declarat recurs și pârâta solicitând modificarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților.
Prin decizia civilă nr.994/2003-R pronunțată în dosar nr.2846/2003, Curtea de APEL ORADEAa admis ca fondate recursurile declarate împotriva deciziei civile nr.335/2003 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, a casat decizia atacată și a reținut cauza pentru o nouă judecare în apel la Curtea de APEL ORADEA, ținând seama de faptul că se impune a se pune în discuția părților efectuarea unei expertize pentru stabilirea valorii reale de circulație a terenului cu care au fost evinși reclamanții, ocazie cu care se impune a se verifica și suprafața de teren efectiv folosită de reclamanți ca urmare a schimbului făcut cu intimata. S-a fixat termen pentru data de 08.12.2003, urmând ca la rejudecarea apelului să fie avute în vedere și cheltuielile de judecată.
În urma reținerii spre o nouă judecare în apel, cauza a fost înregistrată sub dosar nr.3733/2003 al Curții de APEL ORADEA.
Urmare a aprobării OUG nr.138/2000 pentru modificarea și completarea Cod procedură civilă, prin Lg.nr.219/2005, în baza art.2 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă coroborat cu art. II pct.2,4 din Lg.nr.219/2005, dosarul nr.3733/2003 a Curții de APEL ORADEAa fost înaintat, pe cale administrativă, spre competentă soluționare Tribunalului Satu Mare, unde a fost înregistrat sub nr.2751/2005.
Prin încheierea din 09.02.2007, Tribunalul Satu Marea dispus suspendarea judecării apelului declarat de apelanți, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Satu Mare. Încheierea a fost recurată și prin decizia civilă nr.589/2007 a Curții de APEL ORADEA pronunțată în dosar nr- a fost admis recursul apelanților împotriva încheierii de suspendare, casată încheierea și s-a dispus continuarea judecării apelului de către Tribunalul Satu Mare, după care, cauza a fost înregistrată sub dosar nr- al Tribunalului Satu Mare.
Prin decizia civilă nr.274/Ap din 24 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins apelul declarat de apelanții și, domiciliați în S M, str. -, nr.30, împotriva sentinței civile nr.9142/2002 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr.6460/2002 în contradictoriu cu intimata, domiciliată în S M, P-ța -, nr.31, jud. S Au fost obligați apelanții să plătească intimatei 2575 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În cadrul motivelor de apel, apelanții au arătat că temeiul acțiunii lor pentru obligarea intimatei-pârâte la daune interese este obligația de garanție contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț, considerând că sunt îndeplinite condițiile acestei evicțiuni și ca atare instanța de fond greșit a interpretat probele.
Soluția instanței de fond este legală și temeinică, cu următoarea motivare:
Între părți a intervenit un contract de schimb, apelanții având calitatea de permutanți, iar intimata calitatea de copermutantă cu privire la teren intravilan în suprafață de 2155 mp. situat în S M, str. -, nr.74, înscris în CF 45535 S M, permutanții fiind de acord cu întabularea dreptului de proprietate în favoarea copermutantei a terenului mai sus arătat, iar în schimbul acestuia copermutanta a transmis cu titlu de schimb permutanților imobilul situat în S M, str.-, înscris în CF 14178 S M, nr. top 14572/5, iar permutanții au mai plătit o sultă în valoare de 8.500.000 lei. Contractul s-a încheiat în fața Notarului public la data de 13.11.1996.
La data de 10.12.1996 între apelanții, în calitate de vânzători, și SC SRL, în calitate de cumpărător, a intervenit un contract de vânzare-cumpărare, prin care vânzătorii au vândut cumpărătorului terenul intravilan situat în S M, cu suprafața de 3392 mp. înscris în CF nr.45535 S M, cu nr. top 14572/5, cu titlu juridic schimb, închiriere și au consimțit ca dreptul de proprietate asupra acestui teren să se întabuleze în favoarea cumpărătorului, contractul a fost încheiat în fața Notarului public, având încheiere de autentificare nr.634/1996.
Prin sentința civilă nr.6431/1998 a Judecătoriei Cluj N, instanță la care a fost cauza strămutată, s-a respins acțiunea civilă a terțului G, având calitate de reclamant în proces, împotriva părților din prezentul proces, pentru constatarea nulității absolute parțiale a contractului de schimb autentic nr.10257/1996 și a contractului de vânzare cumpărare autentic nr.634/1996 și a certificatului de moștenitor nr.103/1996 și rectificarea contractului și întabulării.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel, iar Tribunalul Cluj, în dosar nr.7009/1998 prin decizia civilă nr.381/A/1999, a admis apelul declarat de G, a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr.103/1996, a contractului de schimb și a celui de vânzare-cumpărare mai sus arătate, pentru suprafața de 992 mp.
Decizia a fost recurată de către apelanții și decizia a fost casată în parte prin decizia nr.702/2000 a Curții de Apel Cluj, cu privire la admiterea capătului de acțiune privind constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr.103/1996, fiind menținute celelalte dispoziții ale deciziei.
În dosarul nr.4389/1998 al Judecătoriei Satu Mare, în care s-a pronunțat sentința nr.6431/1998 mai sus arătată, intimata a achiesat la acțiunea terțului, respectiv a reclamantului G, arătând în cererea de achiesare că terenul întabulat pe numele său include și terenul lui G, iar copârâții deși au primit de la intimată 0,30 ha, dețin în realitate o suprafață mai M (filele 8-9 din dosarul nr.4389/1998).
Raportat la această stare de fapt, apelanții invocă evicțiunea prin fapta terțului G, considerând că prin dec.civ.nr.381/1999 a Tribunalului Cluj au fost evinși pentru suprafața de 992 mp. din terenul pe care intimata-pârâtă le-a dat în schimb, arătând că valoarea de circulație a acestui teren de 10.000 dolari SUA, solicitând daune interese.
În cadrul garanției contra evicțiunii rezultând din fapta unui terț, vânzătorul este obligat să-l apere pe cumpărător, iar dacă nu reușește să-l apere va fi obligat să suporte consecințele evicțiunii indiferent că a fost de bună sau de rea credință. Această obligație de garanție a vânzătorului există dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) să fie vorba de o tulburare de drept; b) cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării; c) cauza evicțiunii să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Raportat la aceste condiții, tribunalul a reținut că, cauza evicțiunii este ulterioară vânzării, respectiv contractul de schimb a avut loc în anul 1996, iar decizia Tribunalului Cluj nr.381 a fost pronunțată în anul 1999.
Cu privire la cea de a treia condiție de la pct.c), tribunalul a arătat că terenul înscris în CF nr.14178 S M, nr. top 14572 a fost preluat de Statul Român conform Decr.nr.70/1953 și nr.308/1953, fiind transcris aici din CF nr.5950. În baza actului de schimb încheiat în 08.11.1958, asupra imobilului de sub nr. top mai sus arătat dreptul de proprietate s-a întabulat în favoarea antecesorilor intimatei, - și.
Cu privire la acest teren, respectiv privind parcelele dezmembrate 14572/1, 14572/5 s-a dezbătut succesiunea după mama intimatei, la data de 12.11.1996, având calitate de moștenitoare intimata.
Din lecturarea CF-ului 14178 S M, in extenso, care se află în dosar nr.7002/1998 al Tribunalului Cluj, rezultă că, cu privire la acest teren s-au făcut o serie de dezmembrări înainte de dezbaterea succesiunii după antecesoarea intimatei, așa cum rezultă din încheierea de CF 24.05.1996, când în baza sent.civ.nr.532/1996 s-a efectuat o parcelare a nr.top 14572. De asemenea, o parcelare nr.top 14572/5 în suprafață de 3395 mp. a avut loc în cadrul dosarului nr.14446/1996 al Judecătoriei Satu Mare, când prin sent.civ.nr.9621/1996 această parcelă a fost dezmembrată, iar parcela nr.top nou 14572/7 în suprafață de 992 mp. a fost transcrisă în favoarea lui G, acțiunea fiind promovată de acesta, prin care s-a constatat că prin contract provizoriu de vânzare-cumpărare din 11.09.1993 el a cumpărat acest teren de la, sentința fiind pronunțată în 27.12.1996.
Raportat la toate aceste elemente mai sus expuse, tribunalul a considerat că cumpărătorii, respectiv apelanții au putut bănui pericolul unei eventuale evicțiuni, având în vedere că cu privire la acest teren s-au făcut dezmembrări paralele, care prin simpla lecturare a CF în pricină.
În altă ordine de idei, tribunalul a reținut că terenul ce a format obiectul schimbului, respectiv cel predat în schimb de către intimata a fost vândut la scurt timp la SC SRL, societate care nu s-a plâns de evicțiune, respectiv de o deposedare a terenului prin fapta terțului.
E adevărat că obligația de garanție a vânzătorului contra evicțiunii există nu numai față de cumpărător, dar și față de subdobânditor, iar apelanții-reclamanți cu ocazia transmiterii terenului ce a format obiectul celor două contracte din litigiu au dobândit și calitate de vânzători. Ca atare, o eventuală evicțiune ar putea fi invocată de subdobânditorul SC SRL, în calitate de cumpărător față de vânzătorii-apelanți. Ori, acest subdobânditor nu a fost împrocesuat, deposedarea terenului ar putea fi invocată de acesta și nu de primii cumpărători ai terenului.
Din expertiza întocmită în cauză de exp. (filele 61-65 din dosar) rezultă că terenul din litigiu, care a făcut obiectul schimbului între apelanți și intimata se identifică sub nr. top 14572/5 cu suprafața de 3392 mp. cuprins în CF 45535 S M, acest teren nu mai este folosit de către apelanți și la data efectuării expertizei a fost identificată folosința astfel: suprafața de 1632 mp. este folosită de Benzinăria SRL S M, iar suprafața de 1760 mp. este folosită de către Centrul de. Ca atare toată suprafața de 3392 mp. a fost transmisă la Benzinăria și la Centrul de, deci nu se poate vorbi de o deposedare atâta vreme cât toată suprafața prevăzută în contractele de vânzare-cumpărare a fost transmisă la Benzinăria și la Centrul de.
Cu privire la suprafața de 992 mp. cu privire la care se susține că a avut loc evicțiunea parțială, acest teren nu s-a putut identifica, această suprafață nu are corespondență în CF și a stabilit că valoarea de circulație a terenului este de 140 Ron/mp. suprafața având o valoare de circulație de 138.880 Ron.
În concluzie, tribunalul a reținut că apelanții au vândut terenul de sub nr. top. 14572/5 cu suprafața de 3392 mp. și deposedarea nu s-a produs în patrimoniul acestora.
Împotriva acestei decizii, în termen și legal timbrat, au declarat recurs reclamanții și, solicitând modificarea în parte a acestuia, în sensul admiterii apelului declarat de ei împotriva sentinței civile nr.9142/2002 a Judecătoriei Satu Mare iar pe cale de consecință, a admite acțiunea astfel cum a fost ea formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, instanța de apel a încălcat prevederile art. 296 Cod procedură civilă, în propria cale de atac nu se poate crea o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
Pe de altă parte, motivările făcute de instanța de apel cu privire la imposibilitatea identificării terenului din litigiu, urmare a unor dezmembrări excesive, sunt cu totul greșite, deoarece tocmai expertiza întocmită în cauză arată că terenul înscris în CF. 45535 nr.top.14572/5 în suprafață de 3392. cuprinde și nr. top. nou creat 14572/7 în suprafață de 992. care a fost transcris în favoarea numitului G, astfel că din acest punct de vedere hotărârea este greșită și nu se bazează pe probele existente în litigiile multiple pe care le-a purtat cu intimata.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 296 și 304 pct.8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului civil de față, cu cheltuieli de judecată.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu conform art. 306 sub aspectul tuturor nulităților prev. de art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin contractul de schimb, autentificat sub nr.10857/13.XI.1996 de către, intimata a transmis cu titlu de schimb celor doi recurenți, suprafața de teren intravilan de 3.392. înscrisă în CF. nr.14178 S M, nr. top. 14572/5, primind în schimb de la aceștia suprafața de 2155. înscrisă în CF. nr. 45535 S M, cu nr. top. 14557 și o sultă în sumă de 8.500.000 lei.
Suprafața de teren transmisă de către intimată prin contractul mai sus evocat, a fost dobândită de către aceasta cu titlu de moștenire, de la părinții săi, decedată la 13.02.1992 și, decedat la 11 aprilie 1981, după cum reiese din copia certificatului de moștenitor nr.103/12.XI.1996 depus la fila 90 fond, potrivit căruia masa succesorală a celor doi defuncți este compusă din suprafața de 9.536. înscrisă în CF. nr.14178 S M, nr. top.14572/1 și 14572/5.
Prin sentința civilă nr.9621/27 decembrie 1996 Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în rnr.11466/1996, (fila 50 dosar 7009/1998 al Tribunalului Cluj ) a fost admisă acțiunea formulată de numitul G împotriva pârâților, - și, în sensul că s-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF. nr.14178 S M în 3 numere topografice nou formate, 14572/6, 14572/7 și 14572/8, constatându-se că, reclamantul din acel litigiu ( G) a cumpărat de la, parcela cu nr.top. 14572/7 în suprafață de 992. potrivit contractului sub semnătură privată încheiat la 11 septembrie 1993, dispunând întabularea dreptului de proprietate în CF.
Hotărârea de mai sus a rămas irevocabilă prin neapelare, de altfel, doi dintre pârâții citați în cauză erau decedați, fiind vorba de părinții intimatei, împrejurare care rezultă fără nici un echivoc din mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor nr.103/1996.
Mai este de relevat că, la data de 10 decembrie 1996 între recurenții și, în calitate de vânzători și SRL. în calitate de cumpărător a intervenit un contract de vânzare cumpărare prin care vânzătorii au înstrăinat cumpărătorului terenul intravilan în suprafață de 3.392 mp.
Pe de altă parte, numitul G, devenind proprietar al suprafeței de 992. a chemat în judecată părțile din prezentul litigiu, iar prin decizia civilă nr.381/8.03.1999, Tribunalul Cluj, printre altele, a constatat nulitatea parțială a certificatului de moștenitor nr.103/1996, pentru suprafața de 992. nulitatea parțială a contractului de schimb pentru aceeași suprafață și a contractului de vânzare - cumpărare încheiat cu " " SRL.
Prin decizia civilă nr.702/2000 a Curții de Apel Cluj, a fost casată în parte decizia civilă nr.381/1991, cu privire la admiterea capătului de acțiune privind constatarea nulității parțiale a certificatului de moștenitor, fiind menținute restul dispozițiilor.
Potrivit art. 1337 Cod civil, vânzătorul, (în speță, coschimbașul) este de drept obligat a răspunde către cumpărător de evicțiunea totală sau parțială a lucrului vândut, sau de sarcinile la care s-ar pretinde supus acel obiect și care n-ar fi declarate la facerea contractului.
Obligația de garanție a vânzătorului există dacă sub îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de o tulburare de drept, cauza evicțiunii să fie anterioară vânzării și să nu fi fost cunoscută de cumpărător.
Dacă prima condiție este îndeplinită, nu același lucru se poate reține cu privire la cea de a doua condiție.
Astfel, vânzătorul este garant numai dacă tulburarea din partea terțului are o cauză anterioară vânzării. Acesta nu poate răspunde de împrejurările ivite după încheierea contractului și transmiterea lucrului în patrimoniul cumpărătorului, afară numai dacă evicțiunea provine dintr-un fapt personal, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum s-a arătat deja mai sus, terțul evingător a dobândit dreptul de proprietate prin sentința civilă nr.9621/27 decembrie 1996 Judecătoriei Satu N.e rămasă irevocabilă, iar contractul de schimb intervenit între părți s-a încheiat la data de 13 noiembrie 1996, deci anterior apariției cauzei de evicțiune.
Intimata pârâtă a fost de bună credință la încheierea contractului de schimb, deoarece nu se poate reține că aceasta avea cunoștință despre antecontractul încheiat de numiții G și, ea dobândind dreptul de proprietate cu titlu de moștenire de la părinții ei, care, așa cum s-a relevat deja, au fost chemați în judecată în litigiu având ca obiect dezmembrarea și prestația tabulară, cu toate că erau decedați la acea dată.
Pe de altă parte, din concluziile raportului de expertiză, întocmit de inginer expert, reiese că, terenul din litigiu, care a făcut obiectul schimbului între reclamanții recurenți și pârâta - intimată, se identifică sub nr. top. 14572/5 cu suprafața de 3392. înscirs în CF. nr.45535 S M, iar recurenții nu mai folosesc nimic din acest teren, la efectuarea măsurătorilor folosința fiind identificată astfel: suprafața de 1632. este folosită de către "Benzinăria " SRL. - România, iar suprafața de 1760. este folosită de Centrul de.
Potrivit acelorași concluzii, suprafața de 992. nu a putut fi identificată în teren, fiindcă nici una dintre părțile din litigiu nu a indicat amplasamentul, iar această suprafață nu are corespondență în CF. ca nr. topografic.
Așa cum s-a arătat deja mai sus, terenul care a format obiectul schimbului a fost înstrăinat de recurenții către SRL. care nu a formulat nici o pretenție cu privire la evicțiune, astfel că, în mod corect a apreciat instanța de apel că, deposedarea nu s-a produs în patrimoniul reclamanților și.
Cât privește critica referitoare la înrăutățirea situației în propria cale de atac și aceasta este nefondată.
Este adevărat că, prin decizia civilă nr.335/4 iunie 2003 Tribunalului Satu Marea fost admis apelul declarat de reclamanți în sensul schimbării sentinței civile nr.9142/2002 a Judecătoriei Satu Mare, fiind admisă în parte acțiunea acestuia și obligată pârâta la 6.816.491 lei cu titlu de daune - interese.
Decizia de mai sus a fost însă casată prin decizia civilă nr. 994/3.XI.2003 a Curții de APEL ORADEA, cu reținere pentru o nouă judecare în apel.
Urmare a aprobării OUG nr. 138/2000, prin Legea nr.219/2005, în baza art. 2 alineat 1 pct.2 Cod procedură civilă, coroborat cu art. II pct. 2, 4 din Legea nr.219/2005, dosarul nr.3733/2003 al Curții de APEL ORADEAa fost înaintat, pe cale administrativă spre competentă soluționare Tribunalului Satu Mare, care a pronunțat decizia civilă nr.274/2007.
În dosarul nr.2846/2003 al Curții, calitatea de recurenți au avut-o însă ambele părți, atât reclamanții cât și pârâta, iar prin decizia 994/2003 au fost admise ambele recursuri, decizia civilă nr.335/2003 fiind casată în întregime în vederea completării probațiunii, astfel că, în rejudecarea apelului declarat împotriva sentinței civile nr.6460/2002 a Judecătoriei Satu Mare, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, referitoare la crearea unei situații mai grele în propria cale de atac.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de APEL ORADEA în temeiul art. 312 alineat (1) Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul civil de față iar în baza art. 274 Cod procedură civilă va obliga recurenții la 2500 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât, cu domiciliul în S M, P-ța. - - nr. 31 județul S M, împotriva deciziei civile nr.274 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părții intimate suma de 2500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 20 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /06.06.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./06.06.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
